Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

De frica recidevei ca iar nu poti binele te infurii criminal putand invers ca sa poti urand pe cel ce te sperie si te baga in neputinta, vrand sa scapi de situatie si de el, ca pe el arunci vina desi tu-ti produci neputinta cu voire si fapta rea de neoprit...

Pai straduie-te sa nu poti invers fata de putinta buna pe care trebuia s-o ai la venirea iminenta si inevitabila a situatiei in care trebuia sa asculti si sa te comporti cum crestineste, cum ti-a cerut Domnul... si asa zice si legea cu proorocii, sa faci pe plac Domnului si aproapelui... sa nu poti poftele rele ale diavolului si ale lumii, dezbinarile, faradelegile, dorintele silnice ale profitzilor comozi ci sa ai Credinta ca sa poti binele ce se cuvine a fi facut... dupa invatatura si mila.

Usor de stiut, foarte greu de facut!..

...e greu sa te opresti la timp si sa nu mai continui si sa nu mai repeti in conditiile in care pe-afara-i vopsit gardul si-nauntru leneopardul, adica in inima ta mereu faci ispita si apoi ca fatarnicii si ipocritii te dai nevinovat si vrednic iar cand esti vazut si tras la raspundere te dai victima acuzand si urand, turnand para si blesteme, tunand si fulgerand ca victima... ”vrednica”.

Cu o intzepăpupăputa lepezi, risipesti si-L arunci pe Domnul cu ura si razbunare furioasa sarind in iuUdacia eleviatanului sherpoidoielnic paracios si crud la vreme de empatie, iertare, suferinta, ingaduinta si mila?

Din rau in mai rau, in si mai rau ca fraierul tzepuit ce se pileste cu vise desharte lumesti de mai ”bine” (pentru nimicuriuni mitomamoniace, lucruri lumesti, pofte diavolesti, sa profitzi, sa scaparesti, te ceri si te lasi rapid dezbinat pe veci de Iisus si familia Lui)? Atat de usor, cedezi, lepezi, risipesti, pierzi, te pierzi?.. cu o incruntartare pe dos? Cu o lingusire, cu o marire, cu o putere gresita,cu o rautate gresita, cu o virtute gresita, cu o competenta si o competitie gresita?

Pentru-contra o ratare-ghinion te razbuni pe Dumnezeu?... pe familia Lui?.. pe slujitorii Lui?.. pe poporul Lui?.. pe micutii Lui?.. pe apropiatii Lui si ai tai?.. pe tine si pe viata ta?.. pe organele tale?... lepadand ca nesabuitul naiv toata ascultarea, crestinismul, ortodoxia, pacea, armonia, linistea, fratietatea, Cuvantul, binele, viitorul, sfintenia, cuviinta, umilinta,.. scapand-sarind cu ”bucurie” si trufie, cu amenintare, sfidare si nepasare neputincios-putincioasa, hulicioasa in ispisisuiisuUuscariotul ingamfandu-te ”bucuros” si plesnind de ciuda?.. sa te dai ”mare” si ”tare” ca ipocritii si fatarnicii plini de bani murdari, stiinta erectica si ramuscari mortotoxice ascunse si ignorate?

[Moroco]

Cu o intzepăpupăputa lepezi, risipesti si-L arunci pe Domnul cu ura si razbunare furioasa sarind in iuUdacia eleviatanului sherpoidoielnic paracios si crud la vreme de empatie, iertare, suferinta, ingaduinta si mila?

Din rau in mai rau, in si mai rau ca fraierul tzepuit ce se pileste cu vise desharte lumesti de mai ”bine” (pentru nimicuriuni mitomamoniace, lucruri lumesti, pofte diavolesti, sa profitzi, sa scaparesti, te ceri si te lasi rapid dezbinat pe veci de Iisus si familia Lui)? Atat de usor, cedezi, lepezi, risipesti, pierzi, te pierzi?.. cu o incruntartare pe dos? Cu o lingusire, cu o marire, cu o putere gresita,cu o rautate gresita, cu o virtute gresita, cu o competenta si o competitie gresita?

Pentru-contra o ratare-ghinion te razbuni pe Dumnezeu?... pe familia Lui?.. pe slujitorii Lui?.. pe poporul Lui?.. pe micutii Lui?.. pe apropiatii Lui si ai tai?.. pe tine si pe viata ta?.. pe organele tale?... lepadand ca nesabuitul naiv toata ascultarea, crestinismul, ortodoxia, pacea, armonia, linistea, fratietatea, Cuvantul, binele, viitorul, sfintenia, cuviinta, umilinta,.. scapand-sarind cu ”bucurie” si trufie, cu amenintare, sfidare si nepasare neputincios-putincioasa, hulicioasa in ispisisuiisuUuscariotul ingamfandu-te ”bucuros” si plesnind de ciuda?.. sa te dai ”mare” si ”tare” ca ipocritii si fatarnicii plini de bani murdari, stiinta erectica si ramuscari mortotoxice ascunse si ignorate?

Lepadand mereu tot de frica, sa scap, ca sharpele ce-si leapada pielea, ca melcul ce-si leapada co-chilia, casa, ca crestinul ce-si leapada lumea, zburand din floare in floare ca bondarul, intrand din gaura in gaura ca soarecele, din poarta in poarta ca mingea, dand din colt in colt ca mincinosii, din bar in bar ca ratatii, din punga-n punga ca banii, din buncar in buncar ca generalii, din crama in crama, din carciuma in carciuma, din servici in servici, din masa in masa ca musafirii, din hotel in hotel ca turistii, din tufa in tufa, din masca in masca ca ipocritii, din pamant in pamant ca paganii, din bordei in bordei, din vorba in vorba, din mormant in mormant, din groapa in groapa... si asa am ajuns un fum mic, toxic, un fum de miros de pasta auto-stoarsa, auto-strivita, scuipata afara dand tot sa scap si implorand sa fiu primit sa ma ascund inauntru la care da mai mult ca lasul ce se scoate la licitatie si nu-i pasa deloc de iubirea divina pe care o pierde si o dezamageste cu naiva cruzime puandu-se in vanzare ca tarfele, umilindu-se la toti teroristii, guitzand ca iepurcelashul speriat de bombe dand totul sa-si scape miezul... eul egoist si rau, miezuleul cu inima de purice si suflet de sarpe prost si tradator ce fuge ca eleviatanul in vacanta, ca snobul in concediu, la balta... sa se dea la fund.

Numai la Dumnezeu se scapa... fiindca numai El te scapa, restu-s capcane de fraieri puse de capcauniuni, ispite. Iar cine cauta sa-si scape sufletul si-l va pierde si cine se va pierde pentru Dumnezeu facand mila ascultand si crezand se va mantui si va mosteni raiul Domnului impreuna cu binecuvantatii Tatalui intru mangaierea si prospetimea Duhului.

Crezi? Oare chiar crezi?.. sau mereu dai tot sa scapi... numai sa scapi... de... tot?... si cand Domnul sau aproapele are mai mare nevoie de tine... tuu fugi, te ascunzi, te scapi si-L lasi balta... lingusindu-ti lasitatea si precautia smintita, sau din contra, te arati foarte disponibil sa parasti... ca sa te scapi, sa-ti scapi uUL EuuUurilor lupilor lumEUuristi care si-au rupt lantul cel bun si s-au bagat in lantul amintirilor si remuscarilor, in lantul haitei lumesti-lupesti a paraciosilor stiintifrici scriitori si amintitori, ce-ti dau tot binele, tot ce vrei si ce nu vrei, doar ca sa te scrie ca... iei... ca-ti iei... ca ai, ca-ti faci, ca n-asculti si-ti faci voia in intimitate divina, in familie, in fratie terorizand si silnicind cu maxime multumiri exclusiviste pentru drepturi pilite si privirilegiante ca ochii pacatului si ai blestemului... paracios, fricos-neputincios si furios-turbat de neoprit dand orice sa-si rupa lantul, sa se razbune pe mladita, pe craca, pe ram, pe relatia vie cu Dumnezeu, sfintii si aproapele.

[Moroco]

”-Nu mai au vin!
-Femeie, n-a venit (deja) vremea Mea!.. (stiu ca fix asta spuneai Mamica Mea cea scumpa si draga, dar pentru ei te-am apostrofat, dandu-ma suparat)”

Pentru ce te lepezi, hulesti si te razbuni pe Dumnezeu alungandu-L ca pe un rau de nedorit???.. pentru ca nu-i acum timpul Sau si vremea Sa si vin unii uniunii sa te umileasca si sa te sperie, sa te silniceasca cu trufie sustinand ca e musai sa faci ce vor ei (cica asta e voia Lui Dumnezeu)... sau poate te silnicesti singur ca e timpul sa faci, sa te supui si de ”necaz” arunci vina pe Dumnezeu sau pe Biserica? Lasa pe mai tarziu ti-ar zice ispititorul necurat si fa-ti plinul daca chiar a venit timpul si nu vrei sa faci ceea ce s-ar cuveni, deci daca asta vrei fa-o fara sa te superi pe Dumnezeu insa nu chiuli si nu amana prea mult caci se ivesc mereu prilejuri si o sa ai mereu altceva de facut si pana la urma oricat nu vrei sa cedezi stii ca doar relatia ta de iubire cu Dumnezeu, de Credinta credincioasa, de acum si din vesnicie conteaza... si nu-i frumos sa dai sa scapi suparat ca e unii pisalogi care nu te lasa sa-ti gasesti timpul potrivit, vremea buna cand esti cu inima pregatita si mintea odihnita... deci nu mai huli pentru bani si pentru voia ta daca-ti aduci timpul obligatiilor pe cap, timpul rugaciunii si milei de facut, timpul datoriilor... fix in vacanta, fix in concediu, fix cand ti-e gLumea mai draga stiind ca n-ar trebui sa-ti fie dragi vrajmasii Domnului... deci rabda si nu te razbuna cu maxima furie distrugatoare ascutita si eficienta cu lovituri la fix... stiu ca e greu, dar nu tie ci mie imi zic, practic mai mult mie imi zic fiindca stiu ca nu e nimeni pe aici decat sa acuze, sa te parasca si sa judece (nu acum, ci acolo la judecata din ziua aceea) sau sa te plezneasca peste obraz dand sa-ti mance bojocii si momitele, creierii si ficatul, sa-ti bea sangele si sa-si faca carnati din matele tale, sa-si faca minge de fotbal din pielea ta, zdrobindu-ti ochii ca pe cateii de usturoi, ca pe ceapa si turtindu-ti nasul pentru ca cica esti cu el prea pe sus, smulgandu-ti jugularele si aorta, venele si splina, limba, ravnind si pismuind sa-ti smulga limba, limba aia care se regenereaza cu care-ti permiti sa spui prea multe... vrand sa te opreasca definitiv strangulandu-ti gatul sa nu mai poti inghiti si rasufla, sa nu mai poti da aer la corzile vocale... doar pentru ca ti-ai permis sa susti ca nu e timpul... sau mai rau, ca acum e timpul... timpul sa mergi sa te pocaiesti mai mult de la Dumnezeu si nu tot mereu de la tine, care iata, dai acum sa te scapi in pocainta de pocainta, ca puii de vipera ce se dau fiii lui Avraam, ca pe Sarra au uitat-o, ca s-a indoit si e scris, da-da, dai, dai sa-ti scapi ”sufetul” uEului tau terorist si mandru, viclean si desfranat ce nu se mai opreste din scapare si pâră, care-si cere si-si ia timp sa nu mai faca nimic bun decat nimicuri moarte pentru care se lupta si munceste o viata ca un sclav prost puternic, un Hercoole-Spartacus-Hulise ravnitor de impliniri marete ca fiul preiubit al popurului, ca impuscatu si sinistra, fapte bune de pus in rama sa se uite toti la cele mai mari mortaciuniuni desarte ale tuturor timpurilor, dand din cap.

Oare a sosit timpul sa..?
Omul bun ca pomul copt scoate cele bune din inima lui la vreme (grea), si cu ele crezand face mila, mila DomnuLui, spre bucuria si slava Stapanului Sau. Omul rau fuge si se ”scapa” in buda din buncar, in debara, in pivnita, in beci, cu timpul acestea devenindu-i puscaria intarita in care s-a condamnat benevol si din care ii e frica sa mai iasa, sa scape... e mort omul om si atat fara aparatura si fara masinarie, frank-masinarie, fara scara de la mina si dela turn, de la bloc, fara cararea de la munte, de la fund de mare la munte, fara bani si fara lucruri... nu mai poate fara ele... le ravneste, le butoneaza, le intretine desi-s moarte si nu-l ajuta ci-l zombizeaza, il degenereaza, il face handicapat, autist, senil si fugarnic-zbuciumat pe pamant ca un pericol public scapat de la mititica, de la racoare... ce se cere la tratament... medicamenteeeee, halatul, dati-mi halatul, cat face halatul, dati-mi halatul si multe medicamenteee... sa ”scaaaaap”... in mina la intimbar-intimpui de pui de duuhuri rele.

[Moroco]

Naivul credul fraier ce se vrea mereu tzepuit ca baalamuciferii umbla cu latzul si cu grebla vrand sa fie mai latzi grebland si lovind cu grebla ca sa te bage-n latz, sa stranguleze ca duhul ispitonicesc, semetindu-se in scapare la mangalumea demamoniacuzaca deznadajduita si fatalista, ravnind si lucrand ”bucuria” alba-neagra de tip scaparici scabarci ce se vrea prin interior tot mai bare si mai bare ca Dumnezeu... si in cresterea asta pofticioasa din interior de suflet minte, acuza si crede in acuzatii ca credulul ce caraie si plezneste pentru binele oferit de duhurile rele si de aia-si permite, ca are bani si mancare, apa si asigurari, joaca sa se dea in spectacool cu grozavia laudarosheniei smintite sustinand ca are pile atat de mari incat are dreptul si libertatea sa-si faca pispita crezand ca asa creste si scapa, ca asa se mantuie si bantuie, ca asa creste, se mareste si urca... nepricepand ca zambretul ala dulce gadalitor pe interior e pofta ochilor si trufia vietii, semetia ce-i iese din inima si din organe, fapta iesirilor rautatii din inima omului, ele poftind toate sa fie el insusi mai bare si mai tartore, mai sus ca Dumnezeu... tot de aia crede ca Maria ii face lui rau si vrea sa se scape de ce-i iese aruncand vina pe ea, ca nu pricepe ca-i iese trufia multilateral dezvoltata si pilita, faradelegi, pacate, desertaciuniuni, rautati crude si nebune, acuzand-o pe ea, neputand sa nu creada ca din vina ei sufara si sa creada ca nu din vina ei sufera ci de la faradelegile si pacatele proprii, grozaviile ispilite ale neascultarii si necredintei, ca mai nou cica se roaga si asculta, insa e fara credinta ca sa saboteze si sa barboteze tzepuind cu credulitate, ca acolo-i buba, in naivitatea credula a scapariciului scabarici care se joaca cu credinta tradand sa scape crezand cu credulitate in zambrici, in semetia tzepuirii care si-o ia ca fraierul ce se da tot mai bare si mai tare.

Cuvinte cheie: latz, mai-latz, nu lesa ci latz, grebla, mar, bar, tar, zambrete, dorinta de autotzepuire, credulitatea in care crezi ca fraierul minciuni, vrei sa crezi sa te dai victima ”vrednica” si sa scapi, semetie, vis, amagire, profitzi .

[Moroco]

Psalmul orbilor. Nu-si vad dorinta si pofta de a fi mai bari si mai tari ca Dumnezeu.

Naivul credul fraier ce se vrea mereu tzepuit ca baalamuciferii umbla cu latzul si cu grebla vrand sa fie mai latzi grebland si lovind cu grebla ca sa te bage-n latz, sa stranguleze ca duhul ispitonicesc, semetindu-se in scapare la mangalumea demamoniacuzaca deznadajduita si fatalista, ravnind si lucrand ”bucuria” alba-neagra de tip scaparici scabarci ce se vrea prin interior tot mai bare si mai bare ca Dumnezeu... si in cresterea asta pofticioasa din interior de suflet minte, acuza si crede in acuzatii ca credulul ce caraie si plezneste pentru binele oferit de duhurile rele si de aia-si permite, ca are bani si mancare, apa si asigurari, joaca sa se dea in spectacool cu grozavia laudarosheniei smintite sustinand ca are pile atat de mari incat are dreptul si libertatea sa-si faca pispita crezand ca asa creste si scapa, ca asa se mantuie si bantuie, ca asa creste, se mareste si urca... nepricepand ca zambretul ala dulce gadalitor pe interior e pofta ochilor si trufia vietii, semetia ce-i iese din inima si din organe, fapta iesirilor rautatii din inima omului, ele poftind toate sa fie el insusi mai bare si mai tartore, mai sus ca Dumnezeu... tot de aia crede ca Maria ii face lui rau si vrea sa se scape de ce-i iese aruncand vina pe ea, ca nu pricepe ca-i iese trufia multilateral dezvoltata si pilita, faradelegi, pacate, desertaciuniuni, rautati crude si nebune, acuzand-o pe ea, neputand sa nu creada ca din vina ei sufara si sa creada ca nu din vina ei sufera ci de la faradelegile si pacatele proprii, grozaviile ispilite ale neascultarii si necredintei, ca mai nou cica se roaga si asculta, insa e fara credinta ca sa saboteze si sa barboteze tzepuind cu credulitate, ca acolo-i buba, in naivitatea credula a scapariciului scabarici care se joaca cu credinta tradand sa scape crezand cu credulitate in zambrici, in semetia tzepuirii care si-o ia ca fraierul ce se da tot mai bare si mai tare.

Cuvinte cheie: Latz, mai-latz, nu lesa ci latz, grebla, mare, bar, tare, zambrete, dorinta de autotzepuire, credulitatea in care crezi ca fraierul minciuni, vrei sa crezi sa te dai victima ”vrednica” si sa scapi, semetie, vis, amagire, profitzi .

Da-da, te ia, te duci sa te ia!
(Crezi ca-i bine, ca a fost si ca va fi bine. Tzeapa!
Nu te lasi si-ti ceri mereu sa fii tzepuit ????? Vrei in vortexul mitei minciunii maririi de sine si al semetiei? Te crezi curajos? Esti un fraier, credul, naiv, prost, nebun, rau, idiot, smintit, fricos, lash, tradator, ipocrit, amnezic, pierdut, ratacit, disperat, ucigas, furios sa te rupi, sa vrei sa-ti faci ispita ruperii de vie, taierii cracii, distrugerii legaturii cu iubirea divina, esti un carait, nemultumit, un nerabdator, un tampit, un debil, un sinucigas, un ratat, un looser, un mare ipocrit, un gunoi, un moroi, un demon, un mangal, un lup in blana de miel, o haita, un cazut aflat in cadere ce-si inchipuie ca zboara, ca poate din credinta.)