Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Credinciosii ratati smintiti, amagiti sunt fraieriti-tzepiuiti sa vrea sa fie tot mai lumEUshi si cer in cor de vaitaciuniuni ca puii de vipere din barsupiu, disperati ca li se termina pacatele, pilele si privilegiile, cer un tiran terorist rau, care a dat militaraia diabolica jos din pod, sub umbra caruia sa-si poata ridica ei pacatul lor deasupra si sa-L bage pe Duhul sfant dedesubt, sub toate josniciile murmurdare cu care ”imbunatatesc” ei viata, mancarea, relatiile, proiectele, muncile si visele de viitor.

Asta-i tradarea, cand ti se amageste puiEUul interior totmailumeus sa vrea sa-si ridice cu bucurie pacatul propriu si personal deasupra si sa stea aparat de dictator si de sistemul lui inchizitorial in pacatul comun, in blestemul in care se practica cenzura si punerea obrocului peste Lumina.

Asta simti ca te mangaie si te gadila la orgolieus, cu asta te incanti ca-ntrun suflet imbunatatit, cu sfinversarea asta simtita ca ”bine” pe sistemele interioare amagitoare de parca te-ai mangaia, adapa, hrani, odihni intr-o pace a pacatului, nadajduind ca nebunul in gusturi, in mancaruri si bauturi, in demoni rai, in crime poruncite lor, in razbunari contrare divinitatii, in rautate, in blestem ca scapare cand esti prigonit de capcaunii ce te ispitesc si te provoaca bagandu-te in curse si incercari... neveghind ca laudaroshii ce-si risipesc avutia in vacanta somnului fara sfarsit, in motzaiala indelungata fara de griji cu care te anesteziasa sa te lafai in comoditati risipind si pierzand totul in glume, certuri si distractii tot ce ai fi avut de facut pentru mantuirea ta.

Vai de cel prin care vine pacatul si starea asta pacatoasa fiindca pacatul e o fiara cumplita si necrutatoare care acuza pe Dumnezeu in timp ce se satisface si se inalta luandu-te sus impreuna cu mailumEUul tot mai lumeus de care nu esti constient ca te face tot mai rau, mai dezbinat de Dumnezeu, suparare, cearta, reprosh, acuzare, tot mai neschimbat si nemantuit... asa ca vei suferi tot mai mult.

Satanismul lui luxifer care locuieste in raul ce se face mai rau si-n pacatul mai pacat, de la inceput dovedea ca este pacatos deoarece l-a scos rau pe Dumnezeu pârându-L si pe sine si pe oameni ca mai buni (prin pacat) desi n-au facut nimic bun sa dovedeasca asta, decat necredinta, calcare si luare interzisa, hotie si trufie de sharpe-pe, se voiau peste, deasupra, asa cum le dadea pacatul, fiara, sharpele sa ceara, sa se vrea, sa se puna, sa se instapaneasca peste... ca un blestem, vazut ca ”binecuvantare” de amagiti. A mintit si a acuzat, punandu-si nadejdea in dainuirea raului prin pacat inseamna ca era sclav oricat se mandrea ca duh liber, putea face doar ce-i dadea pacatul defacut si asa i-a mintit si i-a amagit. Deci pacatul era teroristul suprem infintzat prin satanism de Adam si Eva si de sharpe. El-pacatul se vroia stapan si peste lumea care va fi. Si iata-ne azi sclavi pacatului intro lume ”libera”.

Asta-i placerea necurata pe care o simti ca o mangaiere ”sfanta”, cand iti inalti pacatul cu care ai ”imbunatatit” mancarea, locul, pupatul, traind ca-ntro balta spurcata, pangarita... din care dai si altora sa mance si sa bea. E otrava distrugatoare de suflet daca ai bagat pe Duhul Sfant dedesubt! Esti smintit, esti invartit si o sa stai asa in mitomania mamoniacuzaco-depresiva, in deznadejdea de ”bine” ca un idiot, ca un neputincios handicapat paraplegic care nu mai vrea sa iasa din gaura de virme, de shobolan nevrotic, impatimit, sevrotic si faptul ca-si roade unghiile si roade orice-i vine la gura mancand tot ce prinde e dovada ca esti in cosmar... absolut tot ai roade cat mai repede si cat mai mult si dupa roade ii veti cunoaste pe fiii pacatului... ei rod... dand sa pupe de peste deasupra sau capui ce pupa de jos impreuna cu duhul pacatos de peste deasupra.

Nu neglijati pacatul socotindu-l ceva mai mic si mai inofensiv decat satana, caci luxifer din pricina robiei la pacat si la mandrie a lucrat minciuna si amagirea prin care a ispitit pe om sa cada din vesnicie in vremelnicia in care pacatul e stapan desi toti se dau mari si tari de parca l-ar fi biruit.

Pacatul e fiara care-L acuza pe Dumnezeu si te linguseste pe tine sa te dezbini ridicandu-te deasupra Duhului Sfant daca-l ridici si tu pe pacat mai sus, si nu te acuza, decat la final, cand vrei cu Dumnezeu, te acuza conform listei lungi pe care a scris-o unletele pacatului, caci pacatul le este stapan si nu te lasa sa iesi... si tu ca fraierul amagit ii faci pe plac si asa incepe semetia, grozavia, trufia, viclenia, desfranarea rautatii si pismei, adica invoirea perpetua, ducand fraierul o viata invoita-invoitoare in care sta invoit in umbra mortii = umbra pacatului.

Pe prost si tradator il bucura pacatul si din pisma iti da mereu ispite si provocari. Nebunului nu-i pasa si se grozaveste calcand poruncile, Cuvantul si cazand in toate ispitele nu mai asculta pana devine trupesc, intepand in lujer, in mladita ca sitemul viabil de aparare sa-l cocoloseasca si sa-l faca si mai trupesc, doar trupuri cu fire de drac cu duh rau de demon si cu viitor in iad... degeaba-i spui ca nu-i pasa... asa ca mai bine te-ai gandi la tine si te-ai ruga pentru altii pentru care n-are rost sa te pierzi incercand sa-i mintui cu forta, cu silnicia, vrand sa lepede pacatul mai ales stiind ca nimeni nu te-a trimis sa-i chemi la pocainta sau sa-i pocaiesti cu dea-sila ca madam justrictia, aia care mai mult strica dandu-se victima... vrednica.

Deci jos pacatul si sus Duhul Sfant, bland si smerit ca un nor al iubirii luminos si bun, curat-curatitor, cinstit, harnic, credincios si viu...!!!

De aia a inaltzat Moise sharpele de arama, simbol al vindecarii prin pacat de muscatura si intzepatura pacatului, ca sa inteleaga poporul deznadajduit semetia pacatului care il cere pe faraon deasupra si regretand vrea inapoi... in groapa lumii lumeurilor celor morti si pierduti... li se parea c-ar fi mai bine... orice... doar sa iasa din cosmarul in care erau ingroziti si speriati de moarte si de chinuri, de razboi... si caraind pro pacat parca ai vrea si tu un astfel de ”bine”, ”binele” cârlantihrist, ascuns sub blana de miel habotnic ca un pui.

Uita unii si habar n-au uneori ca pacatul e cel mai crud vrajmas al omului si al lui Dumnezeu, mult mai fioros decat toata lumea si decat toti ingerii cazuti... el acuza pe Dumnezeu din om, din uniiuni, pentru ca Dumnezeu e vesnic viu, cerand razbunare si moarte, caci pacatul e mort si ar vrea sa-i dai reinfintzare si viata sa se omoare iar cu pacatul si tu te pilesti cu el avand impresia ca te miluiesti facandu-i pe plac, simtind gustul unui ”bine”, a unei ”imbunatatiri”. E tzeapa, desfranezi, te risipesti si te pierzi!... devenind tot mai lumEUs... autoinaltzat si exclusivist.

E clar ca-s pacatosi unii! E clar ca-s sclavi si trufashi. E clar ca-s mitomani smintiti ce trandavesc in ”odihna”, in suma de comoditati, intr-o amagire a imbunatatirii... de la pacat. Nu deznadajduiesc, nu acuz ci ma rog si ma lupt sa ies!.. la lumina si la aer curat din adancul gropii in care fug de Dumnezeu sa ma ascund si sa pacatuiesc... iar si iar ca puiul prostut ce se auto-amageste... ca puiul cel grozav al pacatului pus deasupra.

MmmmDa... comertul pacatului cu pupari pacatoase ale pacatului ”iertator” pe deasupra in dorinta puilor de pacat sa fie maipacati ca niusistii (pe ungureste niusi=iepuri-iubitori-de-sine), ca ismiserupistii-ismisuparatii privitori la josnicii sexy cu trufii arogante provocator-amenintzatoare ca bataushii mamonanalistii-mamonanistii tocilari sau repetenti sau medium-mediscusiti, toti o mare uniune maiulumista de ipocriti habotnici pupiliti, privilegiati, vicleni, dezbinatori, ispititori, pui de pacat mai pacatoshi ca pacatul, sclavi pacatului lucrand blestemul legii faradelegilor visand la mantuirea prin pacat.

Ei pare ca se pocaiesc insa nu se indreapta, nu se schimba, nu se repara ci doar fac comert, vanzare si cumparare, tranzactii cu scapari vremelnice, negociind si tranzactionand pacatele spre pierzare prin tot felul de mijloace mentaliste psihologico-psihiatrice mincinoase, folosind operatori interiori gen ”pupare”, ”iertare”, ”uitare”, ”evitare”, ”inflatie de cocoloshire”, ”mangaiere”, ”morala”, ”dreptate”, ”judecata”, ”respect”, ”curatenie”, ”sfintenie” preluate de la Dumnezeu si de la familie insa lucrarile lor foarte amagitoare sunt folosite de ei mai mult ca o invarteala ca sa se scape de Dumnezeu, sa n-aiba nevoie de adevaratul Mantuitor vrand ei sa se puna pe ei pacatoshii in locul Lui sau mai sus, sa se bage in seama si sa faca ei maipacatoshii ce nu li se cuvenea, ce nu trebuia, ce nu era si nu e in responsabilitatea si datoria lor... pentru bani din coruptie, pile si privilegii, pentru a obtine mai lesne o viata comoda si o slava desharta de la lume... ca pui maipacatoshi de bani gata, de averi gata, de mancaruri si odihne gata, asigurati. Se lupta sa intre si sa-si apere asigurarile insa oare cum vor dainui fericiti in adevar daca pacatu-i strica si-i tine in blestem sclavi lui, pacatului mai pacat ce scoate pui mai pacatosi ca pacatul?

La eretici si pacatosii pagani pacatul maipacat si mai trufash le iese prin mijlocul capului si se pune deasupra, stand pe deasupra buzelor, creind iluzia unei false aureole graitoare de intzelepciuni, aureola de om, de fiara care va acuza si va tine minte, sustinand ca toti oamenii au halouri sufletesti si aureole de sfinti, energetice. Fals, doar sfintii Domnului Il au primit pe Duhul intru nepacatuire, blanzenie si smerenie, pus deasupra in aureola luminoasa fiindca s-au smerit toata viata si vesnicia lepadand pacatul ca o josnicie interioara ce nu imbunatatzeste ci strica... ei au crezut adevarului Adevarat luptand printro neinvoire si nevoire de toata viata si vesnicia ramanad fideli si credinciosi lui Dumnezeu.