Cum sa facem parte altora la credinta noastra .

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Acum sa te vad!
Dumnezeu ti-a zis :Nu judeca ca sa nu fi judecat "
Dar totodata Biserica iti zice ca esti dator fata de sufletul si mantuirea aproapelui sa ii arati cand greseste.
E dat ca exemplu un paragraf din VT
„Pentru că Eli știa de nelegiuirea fiilor săi și nu i-a oprit, casa lui va fi pedepsită pentru totdeauna.”
Cum mentii pare acest compromis ? Cum ii spui celuilalt ca greseste fara sa incalci echilibrul si fara sa il judeci ?
Aici este nevoie de harul sfintilor,aici se arata cu adevarat dragostea.

Chestiunea este într-adevăr delicată. Dar a observa greșeala – atât a ta, cât și a celor apropiați ție – și a o semnala nu înseamnă încă a-l judeca. Cred că în termeni moderni asta ar fi a eticheta: "Ești un păcătos/hoț/desfrânat etc." A spune, însă: "Cutare lucru/ atitudine/ faptă este păcat pentru că..." nuînseamnă că-l judeci, pentru că nu condamni omul, ci fapta rea.

Sigur că trebuie procedat cu delicatețe, cu grijă să nu jignești și chiar să nu se simtă jenat cineva de cuvintele tale – așa cum am găsit spus chiar într-o rugăciune –, să simtă că o faci dintr-o preocupare sinceră pentru mântuirea lui, din dragoste. Iar dacă n-avem dragoste față de cineva, poate că nici nu suntem datori să-l tragem de mânecă, pentru că asta înseamnă că încă n-a m terminat lucrul cu bârna din ochiul nostru. Căci dacă ne-am fi curățit – ochiul lăuntric, inima –, atunci am fi avut și dragoste.

De exemplu le aud pe ale mele ca ridica in slavi cosmeticele ,epilarea alipind-o in general de grija de aspect.
Dar ma duc cu gandul la un Clement Romanul care in a sa didahie explica clar in zorii crestinismului cum trebuie sa se comporte femeia crestina , fiind chemata la noua viata fata de Hristos. Infrumusetarea cu cosmetice e vazuta ca o dorinta fireasca a lumii vechi de a ascunde defectele, dar care prin viata cea noua in Hristos nu mai e necesara.

Nu le cere să se conformeze unei măsuri duhovnicești la care nu au ajuns! Viața nouă în Hristos trebuie dorită de fiecare, abia după aceea vom căuta să ne potrivim ei în toate ale noastre, inclusiv felul în care ne îmbrăcăm, umblăm, privim ori vorbim. Abia după ce vor dobândi acea dorință, vor dori să afle cum se pot apropia mai mult de Hristos, cum să înainteze mai mult în Viață. Sigur, pe copii suntem datori să-i îndreptăm atunci când greșesc, să-i ghidăm, dar atâta timp cât aluatul este fraged, ei tinzând să asculte, din dragoste, de părinți... măcar până la o anumită vârstă. Sunt și copii care nu ascultă, este dramatic, dar nici Dumnezeu nu intră cu forța într-o inimă care nu I se deschide. Ca părinte, poți doar să-l ghidezi, în așa fel încât să pășească pe Cale; acea Cale pe care te vede pe tine mergând în fața lui. Inima lui nu-ți aparține, însă. N-ai nicio putere acolo.

[iustin_dumitru]

Observatiile tale foarte echilibrate si utile ca de obicei


"Nu le cere să se conformeze unei măsuri duhovnicești la care nu au ajuns! Viața nouă în Hristos trebuie dorită de fiecare"

Da,principala noastra arma e rugaciunea pentru celalalt, si acceptarea lui asa cum e.
( dar nu ma refer la cei apropiati,la copii,unde ai mai multe arme).

O gresala frecventa care o fac e sa vorbesc putin superficial, si atunci celalalt imediat se leaga de ce si cum zic ,pierzand esenta indrumarii,ca si cum ar veni de la mine.

Daca esti f atent cu ce zici, si mai mult concentrat pe tine decat pe el , adica pe ce crezi tu, atunci poti lua lucrurile si explica ce crezi intr-o anumita problema, dar facand apel la autoritatea care a zis asta, incercand sa pastrezi spiritul in care acela a zis-o, altfel interpretarile tale proprii te pot rataci.