Credinta ortodoxa e adaptata vremurilor de azi

[iustin_dumitru]

De regula oamenii asociaza credinta orotodoxa cu mersul la Biserica,participarea la anumite slujbe (poate putin plictisitoare prin repetabilitatea lor) si rugaciunile scrise (zilnice,acatiste),precum si prin intermedierea sfintilor care fac rugaciunea mai vie.

De asemenea cu monahismul, care poate e apreciat ,dar putini l-ar urma. Caci ei zic,daca toti ne facem monahi, cum se mai inmulteste specia, cine mai munceste la orase etc?

Cei care sunt mai orientati catre rationalitate adauga la aceasta si scrierile sfintilor parinti, si dogma rezultata din acestea de a lungul veacurilor, destul de complicat prezentata ca un intreg in vreo carte de dogmatica, sau mai accesibil prezentata ,intr-un catehism.

O slabiciune mai mult a practicii ortodoxe,decat a teoriei , este ca nu pune asa mult accentul pe fapte bune, desi ,repet in teorie sunt indemnuri si mai ales in practica monahala sunt exemple de fapte bune care cu adevarat implinesc desavarsit porunca dragostei.

Dar in discurusul orotodox uzual altele par a fi subiectele prioritare: natura sfintei Treimi, necesitatea Tainelor prin Biserica, intruparea lui Hrisots in vedrea mantuirii, transmiterea harului catre Biserica prin Duhul. Acestea, desi in final duc tot la fapte bune,caci faptele bune nu pot exista fara dragoste,(care nu poate exista fara har ,care nu poate exista fara Biserica etc) ,nu se face decat o prezentare generala a virtutiilor ,fiind putin abstracta,si nefiind evidenta legatura ei cu faptele.

De aceea Biserica Orotodoxa renunta cumva prea repede la o mare parte a potentialului crestin ,care alte culte nu o rateaza, si anume sprijinirea mai explicita a comunitatii credinciosilor, si ajutarea ei sa ajunga la legaturi de prietenie si afwectiune umana , si astfel alungarea unuia dintre cei mai inspaimantatori demoni ai acestui secol : singuratatea si izolarea

Exista si la orotodoxi comunitati monahale, care banuiesc ca duc la legaturi fratesti intre oameni, dar pentru cei din afara manastirilor, comuniunea se limiteaza la statul langa o persoana duminica de duminica, constatand dupa ani de zile ca o cunosti cumva ,dar niciodata nu ai schimbat reun cuant de ea.

Oamenii au neoie de indrumatori,de conducatori, si aici Biserica i-ar putea ajuta prin actiitati comune,prin permiterea afirnarii personalitatii fiecaruia, sa intre in relatie unii cu altii , sa se ajute pe drumul credintei, si sa descatuseze astfel ,prin cunoasterea celorlalti, prilejul faptelor bune.

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

De aceea Biserica Orotodoxa renunta cumva prea repede la o mare parte a potentialului crestin ,care alte culte nu o rateaza, si anume sprijinirea mai explicita a comunitatii credinciosilor, si ajutarea ei sa ajunga la legaturi de prietenie si afwectiune umana , si astfel alungarea unuia dintre cei mai inspaimantatori demoni ai acestui secol : singuratatea si izolarea

Ai pus punctul pe i. Dacă Biserica Ortodoxă a avut și are mare grijă – și bine face – să păstreze integralitatea învățăturii Bisericii originale, a pierdut, în schimb, comuniunea dintre credincioși, care trebuie să derive din cea euharistică, cu Hristos. Căci Biserica așa se și definește: comunitate euharistică. Dacă pe Dumnezeu nu-L poți iubi fără a-L cunoaște, același lucru se întâmplă și dacă nu ne cunoaștem noi între noi; nu putem să ne iubim dacă nu ne știm nici măcar numele unii altora, darămite durerile și necazurile.

Iar apropo de cultele neoprotestante, ai căror membri interacționează unii cu alții chiar în cadrul serviciilor lor divine, am fost mereu de părere că ar trebui să privim cu mai multă atenție unii către alții și să luăm, vorba Apostolului, ceea ce este bun – noi de la ei și ei de la noi. Noi am putea învăța această frățietate pe care o practică ei, în timp ce ei ar putea să se îmbogățească și să se maturizeze duhovnicește dacă s-ar deschide către bogata și profunda învățătură a Bisericii, cu atât mai mult cu cât se revendică de la Biserica primară – pe care adeseori nu o cunosc. Am fi cu toții în câștig.

Am văzut, totuși, unele încercări în acest sens, al apropierii dintre credincioși, în unele dintre parohii, însă răzleț și fără a duce la crearea unor comunități veritabile. Unii preoți încearcă să facă o agapă în fiecare duminică după Liturghie, însă fără a avea o sală de mese la dispoziție, mâncarea este distribuită la pachet, așa că totul s-a transformat într-un fel de take-away, oamenii interacționând cel mult cât stau la coadă în așteptarea porției de mâncare pusă în cutii de plastic pentru acasă.

Cu ceva mai mult succes în sensul ăsta al implicării credincioșilor acționa în urmă cu câțiva ani (acum nu mai sunt la curent) părintele Visarion Alexa, care ținea săptămânal niște cateheze informale, unde nu vorbea doar preotul, iar participanții aveau ocazia, pe lângă a pune întrebări, să se cunoască și să se implice în ajutorarea celor aflați în nevoi în parohie ori chiar a celor dependenți de droguri.

În afară de ceea ce fac preoții parohi în acest sens – unii mai mult, alții mai puțin –, cred că o problemă este și râvna credincioșilor, pentru că în general nu suntem dispuși să acordăm prea mult din timpul nostru Bisericii, și ar fi nevoie de mult mai mult decât cele 2-3 ore săptămânale pe care le rezervăm Liturghiei.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Cu ceva mai mult succes în sensul ăsta al implicării credincioșilor acționa în urmă cu câțiva ani (acum nu mai sunt la curent) părintele Visarion Alexa, care ținea săptămânal niște cateheze informale, unde nu vorbea doar preotul, iar participanții aveau ocazia, pe lângă a pune întrebări, să se cunoască și să se implice în ajutorarea celor aflați în nevoi în parohie ori chiar a celor dependenți de droguri.

Îmi aduc aminte de reportajele alea, privind în restrospectivă cu mintea de acum mi se pare că mai mult i-a dăunat, deși atunci mi se părea ceva captivant, în fapt a atras personaje de prin tot Bucureștiul și împrejurimi dintre care cine știe câți s-au îndeletnicit cu credința, sau căutau o schimbare reală acolo, unele l-au ispitit, or au adoptat o familiaritate nepermisă, el a căzut.

Pe lângă asta celebritatea l-a forțat să facă emisiunile alea pro vaccinare la începutul plandemiei, s-au folosit de el, sau poate a simțit că i se coace ceva or a fost șantajat și după s-au descotorosit de el ca de un lucru dispensabil, practic a fost o lecție ce a pățit el.

[CristianR]

Nu despre persoana preotului Alexa era vorba, ci despre acea implicare în comunitate pe care o practica, cu o deschidere față de oameni destul de rară la preoții ortodocși. Este într-adevăr posibil ca prin această deschidere, practicată fără dreaptă socoteală, să-i fi venit și ispitele, dar nu asta interesează aici.

În ce privește pro-vaccinismul lui, de ce să suspectăm cine știe ce implicații, când cea mai simplă explicație ar fi că asta era opinia lui sinceră? Era, cu siguranță, un om cu deschidere și față de știință, de medicină. Din fericire, majoritatea preoților nu sunt adepți ai teoriei conspirației. În ce mă privește, cred că cea mai simplă dovadă că vaccinarea a fost un lucru foarte bun este scăderea drastică a cazurilor și mai ales a mortalității pe măsură ce oamenii au început să se vaccineze. Țin minte că la început vedeam sute de noi coșciuge zilnic (mai întâi în Italia), ca la război. Nu mai știau unde să-i înmormânteze, bieții de ei.

Totuși, să nu ne abatem mai mult de la subiect.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Nu despre persoana preotului Alexa era vorba, ci despre acea implicare în comunitate pe care o practica, cu o deschidere față de oameni destul de rară la preoții ortodocși. Este într-adevăr posibil ca prin această deschidere, practicată fără dreaptă socoteală, să-i fi venit și ispitele, dar nu asta interesează aici.

În ce privește pro-vaccinismul lui, de ce să suspectăm cine știe ce implicații, când cea mai simplă explicație ar fi că asta era opinia lui sinceră? Era, cu siguranță, un om cu deschidere și față de știință, de medicină. Din fericire, majoritatea preoților nu sunt adepți ai teoriei conspirației. În ce mă privește, cred că cea mai simplă dovadă că vaccinarea a fost un lucru foarte bun este scăderea drastică a cazurilor și mai ales a mortalității pe măsură ce oamenii au început să se vaccineze. Țin minte că la început vedeam sute de noi coșciuge zilnic (mai întâi în Italia), ca la război. Nu mai știau unde să-i înmormânteze, bieții de ei.

Totuși, să nu ne abatem mai mult de la subiect.

Păi are legătură cu tot, o dată nu știi ce oameni atragi deci de aia nu sunt multe comunități deschise.

Doi după ce a făcut emisiunile alea la trinitas pro-vaccin și măsuri pandemice, i-a apărut dosarul și a fost aruncat la coș, laolaltă cu toată imaginea pe care și-a construit-o cu multă trudă și având multe fapte bune în spate în ani de zile.

E același mod de lucru al sistemului de a folosi oamenii și a-i arunca la gunoi când nu mai prezintă valoare de întrebuințare, emisiunile dispărând și ele și nemaivoind nimeni să-și asocieze imaginea cu el.

E adevărat că la el mai era și al treilea element notorietatea de la emisiuni de tip tabloid la B1 la Alina Bădic care era cu astrele și altele, la antene la matinale șamd.

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Păi are legătură cu tot, o dată nu știi ce oameni atragi deci de aia nu sunt multe comunități deschise.

Oare mulțimile care se îmbulzeau cu miile în jurul lui Iisus erau mai puțin pestrițe? Crezi că pe lângă slăbănogi, orbi, șchiopi, bolnavi, săraci, nu se adunau și toți "ciudații" lumii ori toți păcătoșii? Tocmai asta înțelesese părintele Alexa, la fel ca, înaintea lui, Sf. Ioan din Krondstadt ori Părintele Galeriu. Marii duhovnici practică o deschidere totală față de toți căutătorii și nevoiașii, care de multe ori arată ca cei descriși mai sus.

Dar când, ca preot, faci asta, trebuie să fii conștient că vei fi foarte ispitit, și, prin urmare, să fii cu multă băgare de seamă la propriul comportament și la ce-ți umblă prin minte și prin suflet, ca om care te pui cu totul la dispoziția lui Dumnezeu și a semenilor.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Oare mulțimile care se îmbulzeau cu miile în jurul lui Iisus erau mai puțin pestrițe? Crezi că pe lângă slăbănogi, orbi, șchiopi, bolnavi, săraci, nu se adunau și toți "ciudații" lumii ori toți păcătoșii? Tocmai asta înțelesese părintele Alexa, la fel ca, înaintea lui, Sf. Ioan din Krondstadt ori Părintele Galeriu. Marii duhovnici practică o deschidere totală față de toți căutătorii și nevoiașii, care de multe ori arată ca cei descriși mai sus.

Dar când, ca preot, faci asta, trebuie să fii conștient că vei fi foarte ispitit, și, prin urmare, să fii cu multă băgare de seamă la propriul comportament și la ce-ți umblă prin minte și prin suflet, ca om care te pui cu totul la dispoziția lui Dumnezeu și a semenilor.

În primul rând revenind la premisa inițială că n-ar fi comunități, eu cred că greșește cel care a deschis threadul.
Sunt câțiva care se știu între ei prin fiecare parohie și ei formează un cerc mai restrâns, au încredere unii în alții și-și permit anumite ieșiri.

Deci sunt mici comunități mai restrânse, dar oamenii nu-și dau tovărășie cu toată lumea că nici nu e bine.

Iar ca preot te riști mult dacă tabloidizezi mesajul bisericii, că o să-ți vină audiență ahtiată după scandal sau senzațional.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Oare mulțimile care se îmbulzeau cu miile în jurul lui Iisus erau mai puțin pestrițe? Crezi că pe lângă slăbănogi, orbi, șchiopi, bolnavi, săraci, nu se adunau și toți "ciudații" lumii ori toți păcătoșii?

Totuși e puțin forțat exemplul, fiindcă oricum ei se pot adresa la orice parohie apropiată, nu era musai să vină într-una singură.

În prealabil postat de CristianR

Tocmai asta înțelesese părintele Alexa, la fel ca, înaintea lui, Sf. Ioan din Krondstadt ori Părintele Galeriu. Marii duhovnici practică o deschidere totală față de toți căutătorii și nevoiașii, care de multe ori arată ca cei descriși mai sus.

La părintele Visarion era un context mult mai amplu, demarase lucrări de construire a unei parohii noi, avea nevoie de forță de muncă și de enoriași, chiar spunea că unii mai tatuați săpau șanțul pt utilități și nu se mai uita ciudat femeia de la lumânări la ei.

Deci el credea că din deschiderea respectivă va dezvolta opera lui de edificare parohială, asta se înțelege dacă stai să asculți, din păcate aproape toate filmările cu domnia sa au fost rase de pe net, de parcă nu ar fi fost, așa ca la un semn a devenit un paria.

Doi, nu știi care era frecvența întâlnirilor respective, poate era odată pe lună sau era mai mult pt când veneau camerele de filmat, nu știi durata, poate era pe repede înainte,

Trei cum au sesizat mai mulți el stătea puțin pe la povești, dar întrunirea o organizau tot mirenii și inițiativele de ieșire, sau ajutorare.

Patru există un urmaș al Părintelui Galeriu care nu face agape de genul, deci poate știe el ce știe.

În prealabil postat de CristianR

Dar când, ca preot, faci asta, trebuie să fii conștient că vei fi foarte ispitit, și, prin urmare, să fii cu multă băgare de seamă la propriul comportament și la ce-ți umblă prin minte și prin suflet, ca om care te pui cu totul la dispoziția lui Dumnezeu și a semenilor.

Păi eu cred că el fusese pândit de mult timp, fiindcă nu am auzit niciun preot să cadă pe tehnică de înregistrare și să aibă un timp fulger de instrumentare al dosarului, cu stenograme ieșite în presă, să se șteargă imaginea lui așa de repede chiar și unele conferințe reușite care erau valoroase în felul lor.

Aici nu era că l-a filmat cineva cu un telefon amator, iar faza aia nu știm cum s-a întâmplat cu enoriașa, poate aveau o relație mai apropiată, dar ea voia cumva să se răzbune pe el

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de CristianR

Iar apropo de cultele neoprotestante, ai căror membri interacționează unii cu alții chiar în cadrul serviciilor lor divine, am fost mereu de părere că ar trebui să privim cu mai multă atenție unii către alții și să luăm, vorba Apostolului, ceea ce este bun – noi de la ei și ei de la noi. Noi am putea învăța această frățietate pe care o practică ei, în timp ce ei ar putea să se îmbogățească și să se maturizeze duhovnicește dacă s-ar deschide către bogata și profunda învățătură a Bisericii, cu atât mai mult cu cât se revendică de la Biserica primară – pe care adeseori nu o cunosc. Am fi cu toții în câștig

Am avut mult de învățat de pe acest forum și din astfel de postări înainte vreme și îi sunt foarte mulțumitor lui Dumnezeu și vouă.

În prealabil postat de CristianR

Cu ceva mai mult succes în sensul ăsta al implicării credincioșilor acționa în urmă cu câțiva ani (acum nu mai sunt la curent) părintele Visarion Alexa, care ținea săptămânal niște cateheze informale, unde nu vorbea doar preotul, iar participanții aveau ocazia, pe lângă a pune întrebări, să se cunoască și să se implice în ajutorarea celor aflați în nevoi în parohie ori chiar a celor dependenți de droguri.

Astfel de inițiative pot veni cu precădere din partea preoților – și este, de obicei, cel mai eficient să fie așa – dar ele pot fi inițiate și de laici cu viziune și dorință de implicare. Dacă vă uniți din biserica voatră două sau trei persoane care au darul organizării și al ospitalității, puteți să convocați unul dintre preoții care doresc, pentru a ține cateheze informale. Aceste întâlniri pot fi interactive, axate pe subiecte relevante pentru categoria de vârstă care participă, astfel încât să stimuleze discuția, implicarea și conexiunea între participanți. Mai mult, puteți include activități practice de ajutorare a celor aflați în dificultate, în parohie sau în comunitate, ceea ce transformă învățătura în experiență trăită.

Oameni au nevoie și de ceea ce părintele Ion Bria numea "liturghia de după liturghie".

[CristianR]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Oameni au nevoie și de ceea ce părintele Ion Bria numea "liturghia de după liturghie".

De multe ori ne se amintește de această liturghie după liturghie, care este înțeleasă mai ales ca o continuare a comuniunii cu Dumnezeu și a unei viețuiri ca în biserică în viața de dincolo de porțile ei.

Sugestia ta este cu siguranță bună, și probabil că ea se și aplică în unele parohii. Însă probabil că cel mai mult ne lipsește prospețimea credinței, care și-a pierdut efervescența pe care o dobândise în momentul de trezire de după '89 și pe care au mai întreținut-o o vreme marii duhovnici pe care tocmai vremurile de restriște îi produseseră.

P.S. Mă bucur să-l reîntâlnesc pe cel care unește în numele său de forum noul și vechiul :)