Credinta ortodoxa e adaptata vremurilor de azi

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Scopul final al inchegarii unor comunitati eu il vad tot in zona catehezei ,poate al lamuririi unor lucruri neclare care tin de credinta prin discutii cu altii ,poate chiar al depasirii unor stari de neputinta si slabiciune spirituala proprii prin ajutorul altora.

Asta deja se rezolvă la spovedanie, unii își extrag răspunsurile din minicatehezele de la spovedanie, iar acolo se rezolvă celelalte stări descrise de tine.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Si mai e un scop: iesirea din izolare, posibilitatea aparitiei unor fapte de daruire de dragoste, pentru cei care nu mai au poate pe nimeni pe langa ei, sau care nu sunt intelesi de ceilalti in drumul lor catre credinta, si acesta ar fi intradevar o mare realizare.

Nu toți oamenii stau în izolare, plictiseală, unii au o viață foarte intensă, și poate din contră ar vrea să stea în tihnă la Biserică.

[iustin_dumitru]

Asta deja se rezolvă la spovedanie, unii își extrag răspunsurile din minicatehezele de la spovedanie, iar acolo se rezolvă celelalte stări descrise de tine.

Poate ca asa e, pentru ca si eu ma intrebam de ce in Biserica primara de dupa cinzecime ,si dupa toata expunerea formidabila la care asistase lumea prin intruparea Cuvantului, in loc sa vedem cine stie ce dezbateri si aplicari ale poruncilor lui Hristos , se spune simplu
"s-au alaturat ca la 5000 de oameni, care isi petreceau viata in frangerea painii si rugaciune"

Totusi ideea de ccomunitate a fost chiar si in acel caz a 3-a componenta ,caci credinciosii vandusera tot ce aveau si traiau in comun.

Precizarea ta de a face apel la duhovnic e buna pentru unele din problemele personale care le ai cu credinta.
Dar si dialogul cu ceilalti iti da altfel de sanse, caci ceilalti au mai mult timp , discuti mai direct cu ei , poti ajuta si tu la randul tau .

In toata experienta Bisericii care a urmat cinzecimii ,si avem descrierea bisericii Pauline, ,totul s-a facut cu mase de oameni, cu colectivitati animate de aceiasi credinta , si acestia doar impreuna au constituit Trupul lui Hristos.

Nu toți oamenii stau în izolare, plictiseală, unii au o viață foarte intensă, și poate din contră ar vrea să stea în tihnă la Biserică.

Nu poti fi cu adevarat fericit daca nu daruiesti si altuia intristat.

"Am fost bolnav si M-ati vizitat, am fost singur si M-ati primit"

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar si dialogul cu ceilalti iti da altfel de sanse, caci ceilalti au mai mult timp , discuti mai direct cu ei , poti ajuta si tu la randul tau

Riscul de flecăreală e mare, chiar auzisem un preot care zicea că baza sunt Sfinții Părinți, restul preoților chiar și cu audiență de youtube și tv, sunt oameni pot greși, unele discuții sau interviuri sunt futile.

În prealabil postat de iustin_dumitru

In toata experienta Bisericii care a urmat cinzecimii ,si avem descrierea bisericii Pauline, ,totul s-a facut cu mase de oameni, cu colectivitati animate de aceiasi credinta , si acestia doar impreuna au constituit Trupul lui Hristos.

Comuniune euharistică, Biserica a avut perioade de creștere și descreștere.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Nu poti fi cu adevarat fericit daca nu daruiesti si altuia intristat.

"Am fost bolnav si M-ati vizitat, am fost singur si M-ati primit"

Nu cred că mergi la Biserică să-l tămăduiești pe altul, tu ca mirean.

Eu sunt convins cum ziceam mai sus că sunt grupări nu le numesc comunități, mai degrabă găști prin fiecare parohie, care ies ei de ei și împart lumea între ei și restul, deci sunt grupuri de oameni adunați dar sunt în cerc restrâns.

[iustin_dumitru]

Drumul catre credinta ,si anume : urcusul interior , curatirea gandului ,invatarea slavirii lui Duimnezeu,poate chiar asceza nu se pot face fara un drum paralel al invatarii iubirii de semeni , prin relatiile pe care le ai cu ei si prin continua auto-perfectionare.

O Biserica care are doar una din componente : intelepciunea, credinta sau oricum i-ai zice, si nu se incalzeste la dogoarea dragostei , este precum schiopul care ar vrea sa alerge la maraton.

Iubirea fara credinta e flecareala lumeasca. Credinta fara iubire este dogma seaca.
Doar conlucrarea lor poate duce comunitatea catre statura de om mare , catre participarea la Trupul lui Hrisots.

Tocmai pentru ca suntem slabi, nu pot nici eu fara tine, dar nici tu fara mine, si amandoi impreuna nu putem fara Hristos.

Cand ne e greu pe plan personal, vine un om si ne ajuta cu ceva, ceea ce e echialvent zic eu cu o mana intinsa de la Dumnezeu.

Daca pe plan personal avem asa mare nevoie de ceilalti, cu cat mai mult avem in drumul credintei ?

Acum Bisericile tot sunt pline, chiar daca nu comunicam unii cu altii , dar cat de mult ne ar ajuta sa ne cunoastem , sa vorbim cu oameni cu preocupari asemanatoare ca ale noastre.

Nu mi-ar mai trebui ani ca sa inteleg nu stiu ce taina ,. Nu as mai fi ratacit pe calea pacatului , nu as mai fi stat izolat crezand ca sunt altfel decat ceilalti.
Si doar forumul asta si tot ma ajuta putin, cu atat mai mult un dialog real cu oameni reali, cu aceleasi conceptii, ar fi ca o descatusare.

Si sunt foarte multi ca mine, care isi urmeaza calea credintei singuri sau in instrainare fata de lume , nestiind cat de aproape sunt de aproapele.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Drumul catre credinta ,si anume : urcusul interior , curatirea gandului ,invatarea slavirii lui Duimnezeu,poate chiar asceza nu se pot face fara un drum paralel al invatarii iubirii de semeni , prin relatiile pe care le ai cu ei si prin continua auto-perfectionare.

O Biserica care are doar una din componente : intelepciunea, credinta sau oricum i-ai zice, si nu se incalzeste la dogoarea dragostei , este precum schiopul care ar vrea sa alerge la maraton.

Iubirea fara credinta e flecareala lumeasca. Credinta fara iubire este dogma seaca.
Doar conlucrarea lor poate duce comunitatea catre statura de om mare , catre participarea la Trupul lui Hrisots.

Tocmai pentru ca suntem slabi, nu pot nici eu fara tine, dar nici tu fara mine, si amandoi impreuna nu putem fara Hristos.

Cand ne e greu pe plan personal, vine un om si ne ajuta cu ceva, ceea ce e echialvent zic eu cu o mana intinsa de la Dumnezeu.

Boss, lumea nu mai știe cum să fugă de la sate fiindcă oamenii sunt foarte răi și bârfesc, discută, nu prea ajută sunt mai mult cu gura, și de asta s-a distrus satul românesc, și tu ai vrea să transformăm și parohia de la oraș în sat.

Chiar mă bucur că oamenii sunt mai discreți la orașe, nu sunt băgători în seamă, își văd de treabă și muncesc.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Daca pe plan personal avem asa mare nevoie de ceilalti, cu cat mai mult avem in drumul credintei ?

În drumul credinței avem nevoie doar de un povățuitor încercat și zdravăn la cap, atât, nici nu văd de ce am lua ca model mireni care pot cădea, nu sunt preoți, nu sunt călugări, plus că nimeni cu scaun la cap nu vrea să fie luat drept model în Biserică, fiindcă e și vorba aia cu să te ferească Dumnezeu să cazi între palmele care te aplaudă.

Nu ai nevoie nici de hula, nici de lauda oamenilor.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Acum Bisericile tot sunt pline, chiar daca nu comunicam unii cu altii , dar cat de mult ne ar ajuta sa ne cunoastem , sa vorbim cu oameni cu preocupari asemanatoare ca ale noastre.

Nu ne-ar ajuta prea mult să ne cunoaștem, mai ales într-o țară plină de tot felul de securiști, care are istoric în nenorocirea oamenilor pe baza unor informații culese din Biserici și parohii nu doar ortodoxe.

Pe lângă asta cu cât știu oamenii mai mult despre tine BÂRFESC, INVIDIAZĂ, URMĂRESC, STUDIAZĂ, FILEAZĂ, CALOMNIAZĂ, DENIGREAZĂ, PUN BEȚE ÎN ROATE, ÎNVRĂJBESC mai e și o țară cu mentalitate infectă cu să moară capra vecinului în care unii suferă dacă li se pare că tu o duci mai bine ca ei, sau ai o calitate în plus.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Nu mi-ar mai trebui ani ca sa inteleg nu stiu ce taina ,. Nu as mai fi ratacit pe calea pacatului , nu as mai fi stat izolat crezand ca sunt altfel decat ceilalti.
Si doar forumul asta si tot ma ajuta putin, cu atat mai mult un dialog real cu oameni reali, cu aceleasi conceptii, ar fi ca o descatusare.

Si sunt foarte multi ca mine, care isi urmeaza calea credintei singuri sau in instrainare fata de lume , nestiind cat de aproape sunt de aproapele.

Forumul te poate induce în eroare, pot fi oameni fără discernământ, internetul poate cădea, istoricul să se șteargă....
Până la urmă de ce am avea nevoie de oameni cu aceleași concepții, să ne auzim citați de alții, râzi la glumele tale repetate în oglindă ?

[iustin_dumitru]

La sate era comuniune , in afara de barfa si toate cele , si uneori e suficient ca sa simti legattura umana.
Hristos nu s-a dus intre academicieni ci intr-un sat de pescari.
La oras dimpotriva , a fost primit in triumf si rastignit de aceiasi oameni cateva zile mai apoi.

Deci satele mai ales in ultimele 2 secole de decadere a civilizatiei au fost pastratoarele umanitatii adevarate si credintei simple.

In drumul credintei poate ajunge cum spui tu si un duhovnic , pentru intrebari si momente dificile. Caci sigur e cel mai in masura sa iti dea sfaturi , daca este si bun.

Dar mai sunt si alte oportunitati si necesitati pe plan uman decat le-ai putea gasi in cele 5 minute la un duhovnic :
-sa imbini credinta cu viata de zi cu zi,
-sa stai intr-o comunitate de oameni credinciosi chiar daca nu esti la manastire ,
-sa poti sa iti marturisesti deschis credinta ceea ce cu ceilalti se uita la tine ca la extraterestru,
- sa vezi cum fac altii practic sa imbine credinta cu viata ,
- sa mai inveti una alta ce singur te invarti in cerc vicios
- sa ajuti tu insuti

In mod normal mare parte din acestea se implinesc la manastire, deci e clar ca sunt cerinte firesti.

Dar de ce sa nu ne infrumusetam si viata mireana si sa o facem cu adevarat interesanta impletind credinta cu prietenia, cu nevoile si intrajutorarea ?
Ce ne costa ? Un grup de whatsup in plus ca oricum participam la atatea inutile ? Cateva iesiri cu persoane de care nu trebuie sa iti mai ascunzi aspiratiile? O mana de ajutor data unor batrani ?
Nu vezi ca oamenii tind catre tot felul de alte refugii sihologi,social-media, socializare in baruri, gasti selective, refugiul in dragostea desfranata , tocmai pentru a isi implini aceasta nevoie de comuniune si intelegere ?
Cand de fapt tot ce au nevoie e o mana de oameni care sa gandeasca si sa simta ca si ei, si sa fie orientata catre credinta.

Până la urmă de ce am avea nevoie de oameni cu aceleași concepții, să ne auzim citați de alții, râzi la glumele tale repetate în oglindă ?

Asta a fost o gluma ca nu am inteles-o dar suna fain "sa razi repetat la glumele tale in oglinda" :) ?

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

La sate era comuniune , in afara de barfa si toate cele , si uneori e suficient ca sa simti legattura umana.
Hristos nu s-a dus intre academicieni ci intr-un sat de pescari.
La oras dimpotriva , a fost primit in triumf si rastignit de aceiasi oameni cateva zile mai apoi.

Și apostolul Pavel a predicat în Corinth, Atena și alte megalopolisuri ale antichității, e fix zero exemplul.
La sate era ceva foarte toxic și pentru Biserică pe termen lung numit gura satului, bârfa a scârbit multă lume și a ținut departe de parohie și mulți s-au cărat și din sat fiindcă era un loc nociv unde nu evoluai, nu te dezvoltai, bălteai într-o mediocritate a mentalului colectiv.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Dar mai sunt si alte oportunitati si necesitati pe plan uman decat le-ai putea gasi in cele 5 minute la un duhovnic :
-sa imbini credinta cu viata de zi cu zi,
-sa stai intr-o comunitate de oameni credinciosi chiar daca nu esti la manastire ,
-sa poti sa iti marturisesti deschis credinta ceea ce cu ceilalti se uita la tine ca la extraterestru,
- sa vezi cum fac altii practic sa imbine credinta cu viata ,
- sa mai inveti una alta ce singur te invarti in cerc vicios
- sa ajuti tu insuti

Ce te oprește pe frăția ta să faci exact lucrurile astea la tine în comunitate, cartier sau unde frecventezi Liturghia ?

De ce atâta teoretizare în jurul unor presupuse acțiuni și fapte ?

Grupul de watsap nu va sfârși tot în ceva tras pe linie moartă în timp ?

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

La oras dimpotriva , a fost primit in triumf si rastignit de aceiasi oameni cateva zile mai apoi.

Trist, dar fix asa este.

Mantuitorul a tinut sa ne arate si prin acest episod al vietii Lui intre noi, ca in MARE nu suntem decat o masa de manevra, usor manipulabilā, in imposibilitate de a decide ceva, in permanenta cautare obsesiva, bolnavicioasa de scamatori si minuni care sa ne tina ADORMITI in DOLCE FAR-NIENTE.

Pe foarte putini ii intereseaza TREZIREA si ATENTIA, CUNOASTEREA DIRECTA a Puterii Lui Dumnezeu care Mantuieste.

Imi vine in minte replica orbului din nastere tamaduit miraculos de Iisus:

"Daca este pacatos sau nu, nu stiu. Ce stiu eu este ca eram orb si acum vad"
care reflecta( lasand poezia si metaforele neincetate la o parte) decat STRICT ceea ce am descris mai sus:

Minuni si Scamatori! De asta este interesat poporul carcotas si invidios in mare parte, si vindecari daca se poate pe gratis!