Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Esti cu sufletul facut musculitza, drosofila-melanomgangster, tzantzar-anofelistofel, elefantel-jumbou mic cat un soricel si prin trompitza subtire sugi desfranari indulcite, spurcaciuni lipicioase sau energii bolnave rosii personificante, inhaitandu-te cu mamona barsupiala, cu muscociu bantuitor, ce te bazaie intim, ca-n intimbarbarbar si va hraniti mintile, gusile, va hraniti bojocii, simturile, energia, va bucurati ca nebunii de aparitiile pe neasteptate ale sefului si ale roiului de craphoti-craporci cu care va adulati in sugere de atribute divine, marindu-va si inaltzandu-va in desert de parca v-ati alinta, inganfandu-te in exces semet, in risipa, si ca prostorocii-brontorocii va permiteti greshocu' sa dati cu cutitocu', cu burlanu' baban ca un pulan, sa loviti, sa plesniti ca porcu', ca slugoiu brontozaurului tiranozaur rex, cu ghiarele si ciocu', cu hula si cu focu ca Phoenix, pasarea liliac-arhiopterix ce parjoleste complet totul chiar si pe sine inchipuindu-si ca o sa invie din propria cenuse... si caraind a frustrare si disperare, ca pui de pui de musca-musculitza cu tub subtire de tzantzarm va plangeti cu amar si cereti "bucuria" neasteptata, cu dor-doritor vreti si va doriti schimb de fluidute dulci prin trompite, prin ochisori, prin legaturile lipicioase de suflet, urcand "fericite" ca niste relatii "bune" de urcare spirituala pe stanga, pana deasupra umarului, deasupra capului, pana sus, uniti prin spurcare in cererea din inima, fix in cererea ce iese din inima, si iata acolo sunteti complet smintiti si va laudati, bravati ca nesabuitii, va comportati ca si curvele nebune, neintelepte ce se dau fecioare curate in unitate si simtindu-se amenintate arunca vina pe adevaratele fecioare, pe Maria si celelalte, ca cica ele ar fi vinovate pentru caraiala reflexa si respingatoare, pentru gresura brusca distrugatoare, pentru muscatura iesita din sinele rau ca nisipul din goluri necredincios-radioactive, pentru reactia virulenta ce iese din ele pana la stingerea de tot a candelelor, pana la razbunarea pripita, ca fulgerul neputincios, ca laserul pus pe viteza maxima, turbo, asa supatrat si nebun ca riposta distorsionata, cu putere disproportionata, nesuportand sa apara Domnul pe neasteptate, sa le vada, sa le iubeasca, sa le sfatuiasca, sa le porunceasca shoptind pe neasteptate, venind ca un hot cand nimeni nu mai credea ca vine, aparand tocmai cand iesea din voi abureala aia foarte competenta, sigura, prea multa abureala bolborisitoare, vrajeala stiutoare, invaluirea creatza si ametitoare prin care incercati sa tepuiti spectatorii ca cicavoi L-ati iubi si L-ati asculta, L-ati crede si L-ati urma, L-ati astepta cu adevarat, cand defapt prin minciuna si pacat doar Il amarati si-L desamagiti cu nepasare cruda de handicapat inchizandu-L pe undeva cat mai departe de voi, in Carte, in Cer, in Biserica, in trecut, in viitor... cerand cu repros ca din reflex la fiecare aparitie de-a Lui prea apropiata pe neasteptate, defapt nu cerand ci urland respingator cu furie criminala santajist autodistructiva pe interior: "Doamne nu e vremea Ta, nu veni ca hotii, vino doar la fix-fixut, o data in viata 5 minute ajunge... ca doar atunci o sa am curajul si o sa stiu sa ma prefac perfect ca nu ma prefac, doar atunci imi iese roulul genial de ipocrit celebru ca o manushe potrivitnica, atunci o sa-ti fiu puiul intelept care se stie travesti la perfect ca-i iubire mai bine ca orice impostor cameleonic, si atunci o sa ma crezi ca-s om bun si curat, inger-omul tau ce Te asculta si ce Te crede... si Te rog, daca mai apari nu Te mai misca si nu-mi mai da indreptare si porunci pe neasteptate ca nu le mai suport, nu ma mai pot rabda si ma razbun”... si iata asa te ridici si te revolti ca naivul smintit si detesti, alungi, excluzi fix fericirea fericirii fericitoare, adica fix aparitia imparatiei Cerurilor pe neastepte reactionand urat si rau, violent si distrugator ca toti nepregatitii, lovind cu greshura ca din reflex, demonizat-demonizant in aprindere, in arma si in miscare, dezlantuit, eliberandu-te in timp ce dai, distrugand si rupandu-te de orice legi si reguli interioare si exterioare, de orice credinte si datorii ca sa te poti razbuna total si liber, eficient la maxim, ca fricticma vrerednica, tu cica, susti pana la capat ca tu esti pagubitul suparat suprem, te crezi pe tine, iar si iar, ca ai muncit si ca ai atributul si ca ai fi unica victima vrednica, cel mai cel, mai ceva ca oricine, si culmea culmilor, adica nici mai mult nici mai putin ci te dai victima vrednica a iubirii curate si a fericirii, victima aparitiei Domnului. Ce sminteala monumentala, buna de arici pogogonici, alias shnautzerul catzelup-vulpepe Hogo-Fogo care latra la oglinda vazandu-se frumos!

Mituiti lingusind ingamfati, semeti si trufasi oare pe ele le credeti... bucurosi ca puteti ca beroii nepasarii si dezbinarii?
Atasati la stanga de stangoii craphoti inaltzati si labartzati, oare pe ei ii credeti? Va dati si pe ei ii credeti? Cuum de?