Disertatie pe importanta umorului in inima Bisericii

[iustin_dumitru]

Stiu ca sunt 2 momente in care Mantuitorul a plans.
Mai stiu si ca a binecuvantat nunta din cana prin prezenta Sa, unde probabil se ziceau si glume.
Dar nu stiu vrteun moment in care El sa fi ras.
Cel mult S-a purtat neobisnuit intrand in Iersualim-ul care il ovationa pe un asin,dar din smerenie , (care doar pt unii ar patrea caraghioasa daca ar vedea un imparat asa)
Sau sa fie oare parinti sau monahi care sa fi abordat umorul? asta poate ,ar trebuyi sa stiti mai bine daca a-ti inceput tema asta.
E cert insa ca noi oamenii simplii ,radem ,si inca prea mult uneori.
Dumnezeu nu ne judeca ca radem, El doar ne asteapta sa gustam din trupul Fiului Sau jertfit pentru noi , si sa bem din vita cea noua in Imparatie.
Si parca iti cam ingheata rasul.... desi Dumnezeu insusi s-a facut Copil.