Detalii despre cum sa te rogi

[iustin_dumitru]

Rugaciunea continua, spusa in continuu in gand, ar putea fi posibila, dar sunt cred aceleasi probleme ca si la rugaciunea clasica.

Adica am reusit sa o spun un timp mai indelungat,sau mai des si sporadic, si am vazut ca are darul sa iti risipeasca gandurile desarte si chinuitoare.

Dar cumva iti pierzi si atentia, si parca nu mai esti conectat dupa un timp , parca nu mai stii despre ce te rogi.

Deci tot ar trebui cumva aprofundate cuvintele ei, care formeaza cele 3 parti:
marturisirea : Doamne Iisuse Hristoase ,Fiul lui Dumnezeu,
cererea : milueste-ma
pocainta : pe mine pacatosul
Apoi mai este si pomenirea persoanei pentru care te rogi:"pe mine"

In cartea Sbornicul scria ca nu e obligatoriu acest text ,desi e cel mai consacrat, ci sensul e mai degraba sa te tina in permanenta cu mintea la Dumnezeu , pana ajunge gandul in inima


Unii poate ar vrea sa se roage pentru altii . E ca in avion : iti zice sa iti pui tu masca de oxigen primul, ca apoi sa o poti pune si copilului tau.

Probleme am la cam toate cele 3 parti :
La "pe mine pacatosul" e o problema mai generala, am tendinta sa nu ma mai vad pacatos, si atunci pocainta nu mai are asa mare impact.

Desigur daca am facut vreo prostie atunci si rugaciunea e mai puternica, caci imi simt pacatosenia, dar altfel, parca uit toata evidenta stare deplorabila care am regretat-o de atatea ori , si greselile enorme care le-am facut, si incep sa gandesc ca nu am mari probleme,mai ales acu de cand am inceput sa dau mai multa atentie acesotr preocupari, incep sa fiu caldicel (si mincinos)

Acum scriind imi dau seama ca "pe mine pacatosul", care pare o adaugire gratuita la milueste-ma , de fapt capata mai mare constrast si putere prin asocierea cu "milueste-ma"

Adica cel pacatos, care strica toate, si care nu ii ioese nimic si toate ii sunt p[e dos, care nu e asa cum ar vrea sa fie, acela e mai indeptatit si mai puternic in a cere mila.

Deci iata ce benficii mari ar aduce pocainta, si remaintirea greselilor, ar face ca si 'milueste-ma' sa sune mai tare, si sa ceri cu adevarat ceva aproape imposibil,in contrast cu starea acuta a pacatoseniei tale de care esti constient.

De aceea e buna si gandirea, ca daca analizezi aceste lucruri ,iti dai seama cum ar trebui de fapt sa te rogi, si care e sensul rugaciunii.

Mai ramane sa vad de ce nu tresar la "Doamne Iisuse Hristoase ,Fiul lui Dumnezeu".
La inceput mi s-a parut ca simpla pomenire a celui mai drag nume mie, va fi o resusra de a ma tine in permanenta aproape de El.
Si acum cand scriu numele ma cutremur. Dar in timpul rugaciunii il recit, mai ales prin repetitie, ca un vers ca niste cuvinte oarecare.
Oare asta de ce ar trebui sa leg sa simt mai tare acest Nume ?

Caci si in carte si in altele scopul este intradevar sa rostesti numele cel sfant.

Intamplator am citit si pasajul urmator zilele astea :

"Nu cine imi zice Doamne ,Doamne, ci cine face voia Tatalui meu..."

Deci slavirea lui Hristos e mai deosebita, ca nu e doar prin cuvant ,prin rostirea Numelui Sau si prin pomenirea Sa.

Deci in rugaciunea lui Iisus ar trebui sa vedem de fapt voia Tatalui , ca si noi sa ne rugam asa cum Fiul sau se ruga catre El.
Si iata cum indirect rugaciunea lui Iisus, devine rugaciunea catre Tatal.