Biserica , enigma de langa noi

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

M-am întrebat de ce până în zilele noastre mulți continuă să fie atrași de călugărie și, renunțând la propriul stil să îl adopte pe cel îmbrățișat din vechime de alți călugări, când ar putea să se roage și în casa lor, fără a renunța la modul de viață modern.

Nu mi se pare că ar fi mulți atrași de călugărie raportat la 12-13 milioane de declarați ortodocși la ultimul recensământ, față de anii 90 sigur nu sunt mulți.
Nu sunt nici măcar 50.k de călugări.

Dintre cei care merg, nu rămân toți și mulți merg și pt aerul de munte, mâncarea ovo-lacto-vegetală mai bună în zonele pe unde sunt mănăstiri decât de la hypermarket.

Și mulți călugări stau mai mult în lume acum, decât în vechime având permis de conducere, mașină, telefon și unele mănăstiri fiind în zone urbanizate cum sunt mănăstirile de lângă București sau din București și alte centre urbane mari.

Călugăr într-un oraș, având eventual o curte mai măricică și cam așa e și în Franța și alte zone.

Practic stilul de viață modern e pretutindeni, mașină cu funcții inteligente, telefon inteligent, laptop, televizor, internet, sistem cu climă, băi unele un fel de spa - Dorna Arini, bucătării hi-tech ale unor mănăstiri, excelent puse la punct dpdv tehnic și funcțional, mașini de spălat, panouri solare.

[CristianR]

Ai dreptate, Iorest, călugării cu vocație sunt puțini, iar cei care aleg (sau ar alege) mânăstirea din rațiuni duhovnicești se poticnesc adesea de aspecte ca cele pe care le-ai menționat și care alterează duhul obștii în care ar urma să se integreze.

Însă eu m-am gândit doar la cei cu vocație, ca părintele Gabriel Bunge, ca să dau un exemplu de creștin care se mulează perfect pe matricea Bisericii, preluând modul de viață al asceților de la începuturi.

Cum mireni suntem mai mulți, ar fi fost mai potrivit un model din această zonă, un creștin cu viață îmbunătățită, care respiră în Duhul Bisericii. Cred că aceștia sunt chiar mai mulți decât călugării cu vocație, dar mai anonimi, neieșind în evidență cu nimic pentru cei care nu-i cunosc îndeaproape.

Însă în fiecare parohie poți vedea un număr de oameni dedicați rugăciunii, care iubesc slujbele, se spovedesc și se împărtășesc des, iar pe lângă această dragoste manifestă față de Dumnezeu au o inimă caldă și pentru semenii lor.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Ai dreptate, Iorest, călugării cu vocație sunt puțini, iar cei care aleg (sau ar alege) mânăstirea din rațiuni duhovnicești se poticnesc adesea de aspecte ca cele pe care le-ai menționat și care alterează duhul obștii în care ar urma să se integreze.

Însă eu m-am gândit doar la cei cu vocație, ca părintele Gabriel Bunge, ca să dau un exemplu de creștin care se mulează perfect pe matricea Bisericii, preluând modul de viață al asceților de la începuturi.

Cum mireni suntem mai mulți, ar fi fost mai potrivit un model din această zonă, un creștin cu viață îmbunătățită, care respiră în Duhul Bisericii. Cred că aceștia sunt chiar mai mulți decât călugării cu vocație, dar mai anonimi, neieșind în evidență cu nimic pentru cei care nu-i cunosc îndeaproape.

Însă în fiecare parohie poți vedea un număr de oameni dedicați rugăciunii, care iubesc slujbele, se spovedesc și se împărtășesc des, iar pe lângă această dragoste manifestă față de Dumnezeu au o inimă caldă și pentru semenii lor.

Da ai dreptate, nu e neapărat rău să ai cratițe și ustensile de gătit, după standarde masterchef cum am văzut de pildă în unele reportaje trinitas tv cu rețete mănăstirești. Până la urmă dacă dai de mâncare la mii de pelerini trebuie să ai cu ce.

Nu prea mai putem copia modelul patristic din cauza internetului și a electricității, știu oameni care au renunțat complet la televizor, dar nu și la internet.

[cozia]

Caracterul oamenilor, mai ales al celor dedicați se vede în momente grele de cumpănă nu când totul este impregnat de bunăstare, toată lumea i sătulă, și buzunarele sunt pline de gologani.

Pe om îl cunoști cu adevărat atunci când i se bălăngăne o sabie deasupra capului.

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

Caracterul oamenilor, mai ales al celor dedicați se vede în momente grele de cumpănă nu când totul este impregnat de bunăstare, toată lumea i sătulă, și buzunarele sunt pline de gologani.

Pe om îl cunoști cu adevărat atunci când i se bălăngăne o sabie deasupra capului.

Mi se pare că țara a fost într-o criză aproape permanentă, cu câteva perioade de repaos sau liniște.

Acum vine cea mai grea criză după război, momentul când oamenii născuți în plus după decretul lui Ceaușescu vor face 70-80 de ani și vor solicita sistemul public de sănătate, vor crește nr de înmormântări, iar după ei va fi o cădere în gol de 1-2 mil de oameni, oameni lipsă inclusiv din Biserici.

Să vezi atunci când satul și strada vor fi lăsate și mai pustii decât păreau până acum.