Sursa - Primordial (Schiță de roman experimental)

[Seraphim7]

Versiunea raw 6

Z,revenise din prima escapadă, oarecum acum lumea nu îl mai privirea cu compasiune,cel puțin nu mai era orfanul neajutorat.

Acum Z, făcuse ceva și avea o nouă identitate.

“Cel care fugise de acasă”

“În sfârșit ai devenit și tu bărbat”,ii spusese un coleg de clasă.

După revenirea din escapadă Z,se refugiase in casă și nu mai ieșite vreo două săptămâni.

Nimeni nu-l judecase,nici pentru fugă,nici pentru izolare.

Însă se termina anul școlar imediat și trebuia să mai dea pe la liceu pentru anumite chestiuni, note etc.

Deși era respectat de colegi și profesori, fiind un elev de 10 la multe materii,în special limba română, totuși lipsa lui și implicit decizia de a fugi au șocat mare parte din colegi, profesori,ca să nu mai vorbim de familie și rude.

Însă toate acestea au demonstrat că Z,nu este o simplă victimă,ci un om cu individualitate,putere de decizie,dar și instabilitate și fuga de realitate.

După reintegrarea lui Z, familia a fost mai înțelegătoare cu dorințele lui Z de a intră în mănăstire,de a deveni călugăr.

Z a decis totuși că va urma facultatea de teologie,iar familia a sugerat cu insistență sa aleagă totuși preoția dar și căsătoria.

A venit vara și vacanta,Z a mers să petreacă un timp la o mănăstire din apropiere.

Călugării mai glumeau, însă cu bunătate pe seama lui.

“Uite mă pustnicul”

Starețul i-a asigurat familia că îl va primi acolo la mănăstirea după ce îmi termin liceul și toate s-au stabilizat din nou.

Însă Z, devenea din ce in ce mai puțin interesat de asceză,misticism, călugărie.

Deși în continuare atras de acestea,care practic i-au devenit ca o casă în ultimă vreme.

Z era acum atras de alte elemente, privea cu interes anumite fete pe care le întâlnea la mănăstire, vorbea cu ele, râdea cu ele, poate chiar se indragostea de ele,cel puțin pe moment.

Când mergea în biblioteca mănăstirii,pe care o frecventa des,nu îl mai satisfăceau cărțile clasice ascetice și mistice,ci era atras de altele mai degrabă despre secte, despre istoria religiilor, anumit romane sau teme despre magie,poste lucrări de filosofie și ce mai putea găsi el în acea biblioteca.

Mintea lui mistică, religioasă, doctrinară și luptă lui cu lumea și trupul se stingea încet.

În primul rând fiindcă la mănăstirea vedea o lume în care nu mai trebuie sa lupte,ci pur și simplu era.

Vedea tot felul de oameni, îi analiza,vedea un sistem care totuși funcționa…

Însă nu vedea nimic din ce se aștepta,sau studiase,sau simțise în legătură cu acel misticism și dorința profundă de a transcende realitatea.

Așa că devenise deodată mult mai cerebral, mult mai rațional și curios in legătură cu alte sisteme, alte religii, alte gândiri.

Își lăsase trupul mai liber,inima mai deschisa,și interesul pentru sexul opus,deși cenzurat îl transformă dintr-un interzis,in ceva romantic, practic o iubire poetică.

Z,scria multa poezie atunci, însă începuse să scrie de la 7 ani, practic de când învățase să scrie.

Și tocmai Misticismul și Iubirea, alimentarea, căutarea,evadarea,visul erau temele care îl bântuiau și în scris.

Mai trecu un an și Z era în clasa a 12 a, imediat venea Bacul,trebuia să se gândească la ce facultate va merge.

În ultimul an devenise om “al lumii”,nu mai mergea la mănăstiri așa des, începuse să fumeze,să bea,să iasă cu prietenii.

Făcuse tranziția de la Misticismul la Scepticism,chiar ateism.

Însă creștea în el germenul rebeliunii..

Fusese aruncat într-o Lume,care nu-i oferea nimic,care îl supuse la extrem de multe greutăți,cazuse in iluzia religiei,care văzuse că nu este decât un alt drog, văzuse că familia practic nu prea mai exista pentru el,că Iubirea unei femei este ceva trecător,că corpul fuge doar după plăcere.

Însă Z,nu era satisfăcut de nimic din toate acestea!

Totuși, lua Bacul cu o nota bună și acum trbuia să decidă ce face mai departe…

Avea opțiuni destule și dar fiind faptul că stăpânea limba romana, geografia și alte materii din sfera umanistă putea lejer sa urmeze aceste domenii și să exceleze in ele.

Însă Z,a ales totuși Teologia, deși el practic era deja un mic rebel in devenire.

Practic a ales să se auto saboteze singur, sătul de capcanele in care l-a tot aruncat viața.

Cel puțin acum a ales el, decât să cadă din ceva unde chiar s-ar fi implicat total și ar fi fost potrivit pentru el,mai bine sa cadă din ceva de unde oricum ar fi sărit el la un moment dat.

Versiunea raw 7

“Hai mă Z să mai ieșim și noi, că stai de o săptămână numa in camera!”

Z,era absent, absorbit, toți colegii de cameră erau oarecum speriați de el, însă într-un mod cu totul necunoscut și nou pentru ei.

Însă Z studia acerb,era lipit de laptopul lua, căștile colegiului său aruncându-i scurt o privire,iar colega aproba instant.

Și se proiecta in lumea lui de studii și muzică, după care se apuca să lovească tastele laptopului scriind cu intensitate..

După ceva timp, caută în pachetul de țigări,care era gol și se încrunta nervos,se caută în portofel nu mai avea decât vrei 15 lei.

Colegii de cameră îl priveau..

“Ba să-mi…Da nicio țigară nu mai am”

In sfârșit un colegul răsuflă ușurat.

“Ni mă că și-a revenit Z”

Tensiunea se evaporă ușor, recunoscând pe Z,care era oarecum simpatizat de colegi și chiar acceptat așa cum ciudățeniile lui,însă de o vreme,erau îngrijorați și colegii de noile lui stări.

Z intrarea în aceste stări încă de vineri seară când rămase singur în cămin și colegii lui erau toți plecați acasă în timpul weekendului.

Ei se reîntoarseră duminică seara,și o observaseră cam marți că era ceva diferit,sau mai degrabă arunci constataseră.

Deja miercuri și joi, practic au început să-și pună întrebări și chiar încercaseră să-l abordeze pe Z.

Dar el,era profund intrat în lumea lui,nu mai răspundea la telefon, practic se crease panică inclusiv în familia lui de acasă,nu mai ieșea din cămin,și nici măcar din camera.

Totul a durat până vineri, practic o săptămână.

Atunci Z,se trezise constantand că nu mai are țigări,și doar 15 lei in portofel.

Răspunse la telefon mamei lui,aceata il invita acasă să-și aducă de acolo mâncare, să-i mai dea niște bani etc.

Colegii urmau să rămână totuși în weekend aici majoritatea.

“Hai Z,să ieșim zise,un coleg.Iti sau eu niște bani , nu-i bai.”

“Bine!”

Până la urmă se decise,vor ieși.

“Mergem in J,unde îți place ție”!

Se duseseră la dușuri,se pregăti, îi căutase niște haine curate,se spală pe dinți, își aranjase parul, puțin parfum ieftin peste și erau gata.

“Uite 50 de lei, îți ajung?”
“Da,mersi”
“Lasă că mi dai tu înapoi, stai liniștit”
“Da numa cât să-mi iau un pachet de țigări, intrarea și dacă mâncăm ceva”
“Stai mă liniștit, mergem să ne distrăm amu”

A,ii întrebă și pe ceilalți colegi dacă vor să iasă, însă aceștia aveau alte planuri.

De obicei A și Z erau cei care ieșeau în J.

Pleacă amândoi,Z nu mai ieșise demult din camera, și cu siguranță nu in noua stare.

A era obișnuit cu Z, pe care îl știa deja de aproximativ un an.

Ajung într-un loc mai întunecat, parcurgând un parculet și dintr-o dată Z îi aruncă o privire lui A.

“Z, ce-i cu ochii tăi?”

A,se oprise și trase puțin de lângă Z,oarecum speriat.

Z, își feri privirea parcă revenind la “normal”.

“Stai mă liniștit”

A, nici nu mai încercase să-l privească direct in ochi o vreme,și continuaseră în tăcere drumul.

Era speriat,dar încerca să nu o arate,Z trata totul cu normalitate.

Până la urmă când ajunseră în fața locului J,unde totul era mai luminat,A îl privi cu atenție pe Z, însă totuși era încă speriat.

….

La întoarcere Z era singur,A plecase mult mai devreme,și îl cam evitase toată noaptea.

Z băuse destul de mult,se simțea destul de rau si merese așa în starea ăia spre cămin,cu mare greutate.

Avea niște stări pe care nu le simțise niciodată.

Se văzuse ajuns in cămin, însă nu se dusese direct in cameră,ci direct in baie spre toalete.

Intră direct in una,era practic după ora 1 noaptea sau poate chiar mai târziu.

Caută o bucată de hârtie igienică,carton sau ce găsise acolo și se mișcă de pieliță unui deget de lângă unghie până la sânge.

Imediat sângele începu să curgă,scrise cu acel sânge numele său pe acea hârtie….

Rosti niște cuvinte și îi dădu foc!

Apoi merse epuizat și se aruncă în pat…