Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Îi e frica de Dumnezeu, de mic si fiindca stie ca frica e ceva rusinos si enervant, stresant, penibil, isi face coolraj, mandrie, onoare, demnitate si lupta contra fricii, defapt contra lui Dumnezeu, dobandind mult curaj, nepricepand ca asa devine satanist. Apoi isi da seama ca de aia ii e frica, sa nu cumva sa faca rau lui Dumnezeu si cum nu suporta frica si lupta contra ei, dovedeste ca nu-i este frica sa faca rau prin aceea ca face rau cu buna stiinta, dinadins. Apoi i se spune sa aiba cuviinta si sa ii fie frica de femeie, de sfanta, sa fie cuvincios si s-o respecte. Insa cum nu se stie comporta la masa, in societate, la momente solemne, apropiate, protocolare, de frica devine badaran si se razbuna pe frica permitandu-si sa ocarasca si sa injoseasca femeia serbata, sa pomeneasca organe, sa fie agresiv, violent, necioplit, salbatic, rau, ca din topor de parca ar fi un curajos ce nu se teme de situatiile in care e necesar sa dai dovada de respect, de politete, de masca fatarniciei si ipocrismului zambitor, lingusitor, asa ca isi permite sa calce cu trufie si sa se razbune pe momentele emotionale asteptate, batandu-si joc si hulind pe stapanii casei, pe cei sarbatoriti, pe mai mari, pe toti cei ce s-au strans, producand circ si situatii penibile, rusinoase, ingrozitoare pentru apropiatii lui, ca-ti vine sa te ascunzi in pamant de rusine nestiind cum sa fugi mai repede si sa uiti. Isi da apoi seama ca nu de femeie se teme si ca nu ea il strica ci pacatele cu ea, placerile, discutiile in contradictoriu, opozitia, cine canta in casa, cocosul sau gaina, asa ca de frica pacatelor cu femeia, cu sfanta, cu fecioara, cu nevasta, ca sa-si dovedeasca curajul sfideaza si se lupta ca dreptul cu pacatul, invingandu-l... pe sfinvers... adica facandu-l fara ezitare cu mare indrazneala si curaj, curajul prostului nesabuit, pofta nebunului tzepuit care se razbuna pe femeia sfanta, copila, ispititoare violand-o, muierizand-o, pangarind-o, blestemand-o, jignind-o, urand-o, dorindu-i moartea, pierzarea, iadul. Dar lucrurile nu sfarsec aici, caci frica de iad si de duhurile rele apare in suflet cand nici nu te astepti si atunci fraierul tzepuindu-se de tot, arata la toata lumea, la biserica si la sfinti, ca nu se teme, ca e foarte curajos ca un voinic, ca un bataus bine antrenat si ca poate sa lupte si-si invinge frica de diavoli si de duhuri rele dandu-se lor, diavolilor si duhurilor rele, minciunii, barfelor, urii, ocultismelor, vrajitoriilor, blestemelor, fermecaturilor, patimilor si asa sfideaza si se arunca in iad razboinicool ”luminii” cu capul inainte fiind alintat si complimentat de toti fricosii si de toti dracii si boschetarii, crezandu-se de neinvins, hulind, injurand si urand pe Dumnezeu si razbunandu-se cumplit pe frica de Dumnezeu, negandu-L toata ziua, neascultandu-L, necrezandu-L, infuriindu-se pe El si pe frica de El pana se face rau si negru la suflet ca diavolii si ca serpii si tot nu se linisteste si nu se pocaieste de ”beroismul” si de ”vitejia” lui pe dos... pana nu devine asa aprins in tulburarile colerice si sangvine un consumator impatimit de toate drogurile si uraciunile labordelatoriilor pamantului in ideea ca el a ajuns la starea cea mai inalta incat nu se mai teme de nimic, nici de frica, nici de moarte, nici de oameni, nici de lume, nici de iad, nici de justitie si politie, nici de pacate, nici de femeia sfanta, nici de Dumnezeu, nici de gura si ochii lumii... asa ca, saracool tzepuit ajunge fix in fundul iadului chinuindu-se ca un chibrit ars de tot bagat in hazna si nici acolo nu se pocaieste si nu se inchina la nimeni, renegandu-si parintii, fratii, pe Dumnezeu, iubirea, sfintenia, adevarul, pe Mantuitorul lui si faptele bune ale acestuia si iata asa ”invincibilul” se crede infailibil si autoindreptatitor, nepricepand si nevazand ca fumeaza incontinuu, ca bea, ca e sclav patimilor de toate soiurile si de toate spetele, ajungand nevrotic, sevrotic sclav la tot pacatul si rautatea, ca a ajuns un exclusivist respingator, un fricos zgarcit denigrator ce-si apara banii si realizarili, ”libertatea” laudandu-se necontenit pe sine insusi acuzand si plangandu-se de altii ca-s nedrepti, ca-s rai, ca a ajuns singur si gol, sarac si mizerabil desi e plin ca lada de gunoi pe interior si are cu el pe constiinta pe toti carora le-afacut rau, scheletii din dulap cu care s-a certat luptand pana la capat contra impacarii, blestemandu-i, auto indreptatindu-se in desert ca enciclopedia si dictionarul, ca muncitorul vrednic si competent fata de care nimeni nu poate spune ceva de rau in fata, in spate, vre-o acuza, vreo critica, cu care nu mai incape nimeni impreuna cu el la masa, in casa, in oras si in tara daca nu-i da lui slava si nu i se inchina...cu frica si groaza... punandu-si toata increderea in el ca-n tata, ca-n frate, ca-n Dumnezeu, ca-ntrun aparator, ca-ntrun patron, ca-ntrun proprietar, rege si stapan bun, bun de tot.

Deci cand cauti sa fii curajos si sa lupti cu frica si vrei s-o dai afara pentru ca ea e sanatoasa dar foarte rusinoasa, jenanta, te vezi ca te vad ceilalti cum tremuri si cum te sperii, cum te tulburi si iti uiti cuvintele de nu-ti poti exprima frazele, cum te blochezi inrosindu-te, albindu-te, cum ceri ajutor disperat sperand sa-ti sufle careva ce sa spui, ce sa faci ca sa nu strici spectacolul, prezentarea, sa nu se vada ca te pierzi de tot si faci atac de panica si putin pipi pe tine in ascuns, ca ai inima cat puricele agresiv si iti bate la frecventa maxima insuportabila, complet anormal si nejustificat de se mira si rad de tine toate curcile si puii de iepure, de broasca, de musca, toti puii rai si prosti... de om, vrand sa-ti sara afara din piept, atunci ai de grija ca nu cumva sa te inverseze turma de batausi repetenti, de betivi si de porci demonizati capiati de haita nevazuta de luvulpi travestite de prin vazduhuri care stau camuflati sa fure mintile la prosti, la naivi, la speriati, la destepti, la creduli si ies la fix la aratare innabusindu-te si desfranandu-te provocator ca sa te compromita definitiv ca sa ramai traumatizat pe veci si sa te sperie pana la criza, de oftica si de neputinta, pentru ca frustrat nerbadnd sa tradezi smintindu-te incat injurand cu glas ”mare” sa cureti afara din sufletul tau si din mintea ta, din inima, frica cinstita, frica de Dumnezeu, toata frica rea cu frica buna cu tot, pentru ca sa le faci pe plac lor, dracilor si oamenilor, sa te dai aparatorul lor, curajosul cel nebun care-i protejaza si infrunta armata, politia, infrunta biserica, infrunta partidul botulist facand benevol relele bune asa cum te silnicesc ei cu viclenie ispititoare extorcandu-te ca si camatarii, ispita si iluzie de neimplinit pe care nu vrei s-o iei in seama nepasandu-ti de suflet, cat cazi, de ce pierzi si de ce risipesti, cat, cum, pentru ce, lasandu-te prada, ca dat in mana lor, ca sa te dreseze in batjocura si sa te faca sa dansezi labada precum iti canta ei necrologul beroic in sunete de fanfara pilitara, punadu-te sa lovesti, sa te auto-distrugi, saparesti, sa vinzi, sa dai necrutator, sa distrugi detonandu-te, sa te certi, sa ameninti, sa dezbini urand pe sfinti si pe Dumnezeu, gasindu-i vinovati si acuzandu-i, judecandu-i, osandindu-i ca sa te scapi, sa te dezvinovatesti pana la maduva,sa-ti aperi numele si renumel bun ca sa-ti faci satisfactia si sa te razbuni cumplit, cu cruzime, defensiv-contraofensiva de invingator, biruitor, competent competitiv, luptand incruntat cu nedreapta manie distrugatoare setat fricos-furios gresit, dand sa te scoti mai drept, mai puternic, mai curajos, mai vrednic, sa fi vazut si apreciat ca fiind omul spectaculos ce invinge orice si pe oricine, toate minciunile si ipocrismele lumii, excrocheriile si bulshitul, vrajeala, dupa formula ”stim ca orice om e mincinos si hot... inventand un Dumnezeu si un idol care nu exista”... placandu-ti furorile, ororile si reclama tulburatoare ce iese din gurile rele ale specatorilor lumii ingrijorate lansate pe radio shant: ”asta-i nesabuitul care se lupta ca nebunul cu Dumnezeu... de mila copiilor si femeilor ca Iacov, de mila satenilor si a oamenilor pacaliti ca Hercule cu Zeus”, vai lui saracool, nu-si da seama... luandu-ti porecla in renume si grozavie... batandu-te in piept cu sateismul-banteist si lingusindu-te cu omenia... comunistoida, sociala... pedo-pedofilantropia, cica mila de copii si de batrani, de orfani si de vaduve... toate-toate, numai de mila lor si a animalelor ranite de care cica Dumnezeu nu se ocupa si nu-I pasa cat sufera si se chinuie.

Un amarateU... iertat.

Iti iei avantul prabusirea, de frica te lepezi de frica de tot si crezi ca invingi castigandu-ti pierzarea, sfidand frica cinstita si frica de Dumnezeu ca sa ajungi de rasul lumii inchipuindu-te competent si intelept... mare si tare, k ea. Nimeni nu poate castiga impotriva luminii adevarului!.. oricat s-ar incapatzana si s-ar hazarda... sa creada si sa incerce. Nu-i credinta ci e nebunie!.. pentru mancare si bani, pentru odihna comoda in edomU-nabuseala bantuitorilor, ”pacificat” ca-n Sabat, pilit in barsupiul tatucilor ce te ”ajuta” sa te stapanesti, imblanzit la umbra spinilor paraziti ce te dreseaza in privilegii, caraind pe placul lor ispitind si provocand cerand razbunarea raului cu mai rau ca sa-ti asiguri zilele negre, cand te desfeti in comoditati ca egoistul ce a excrocat toata viata sa stea in luxuri cand oricum nu mai avea nevoie de ele, pentru ca se pisa si se caca pe el dupa bere din pensie speciala, spurcand si murdarind din rau in mai rau ca porcii tinuti fortat in cotete mici cu garduri mari.