Relatii intime intre soti

[CristianR]

În prealabil postat de alinorto

(...) ortodoxia exclude pe cei care nu vor copii.

Hristos a înviat, Alin!

N-ar trebui să te preocupe pe cine ar exclude ortodoxia, ci pe cine exclude Dumnezeu de la mântuire. Iar răspunsul este: pe nimeni. Însă ne putem exclude singuri, iar această autoexcludere se numește păcat. Acesta reprezintă o rupere voluntară a legăturii cu Dumnezeu, o respingere a harului Său, fără de care nu este posibilă legătura cu El, nu este posibilă Viața.

Nu există "ortodoxie" ca sistem care decide cine se mântuiește și cine nu. Mai corect este să ne raportăm la Biserică – care a fost întemeiată de Duhul Sfânt la Cincizecime –, iar Biserica Ortodoxă, din care avem fericirea să facem parte, este cea care păstrează nealterate învățăturile și tradițiile Bisericii de la începuturile ei, dinainte de schismă.

Excluderea din Biserică înseamnă ruperea de Trupul lui Hristos, iar asta se întâmplă prin refuzul nostru de a fi organe vii ale acestui Trup, respectiv de a duce o viațâ după voia lui Dumnezeu, cu putere de la Însuși Hristos, pe care o primim mai ales prin Sfânta Împărtășanie.

Problema cu copiii, respectiv refuzul lor, ține, prin urmare, nu atât de Biserică, cât de faptul că dorim să facem ce ne place cu viața noastră, să trăim confortabil, respectiv să nu Îi dăruim lui Hristos viața (și voia) noastră, deși El Și-a dăruit-o pe a Sa pentru noi.

Mântuirea, deși dăruită cu toată dragostea de Iisus pentru toată lumea, nu poate fi realizată fără participarea personală a fiecăruia dintre noi, cu viața sa. Dumnezeu întinde către noi o mână, dar și noi trebuie să întindem mâna către El ca să ne poată trage în sus. Iar asta o facem ascultând glasul Lui, chemarea Lui, inclusiv de a renunța la egoism, de a ne dărui, de a nu mai trăi pentru noi înșine, ci pentru El și pentru semeni.

Iar a renunța la confortul propriu și a începe să trăiești pentru copiii tăi, deși implică și acceptarea unor dureri personale (renunțări, efort, lipsuri), vine la pachet cu bucurii inegalabile, cu împliniri autentice și transformare lăuntrică, pe care nu le vei cunoaște dacă vei alege confortul personal. Oricine primește de la Dumnezeu darul de a fi părinte devine un om nou, se ridică pe o anumită treaptă în devenirea sa duhovnicească, apropiindu-se mai mult de Dumnezeu.

P.S. Nu te gândi că pentru a fi pe placul lui Dumnezeu trebuie să faci de la zece copii în sus, că dacă vezi cât de sus este vârful muntelui, te sperii și abandonezi urcușul cu totul. Începe cu unul... doi... trei... Cât poți. Dar mereu sfătuiește-te cu duhovnciul despre cum să trăiești făcând cât mai puține păcate.

Privește căsnicia ca pe o cale spre Hristos, spre mântuire, care nu se sfârșește în timpul acestei vieți, ci este menită să o depășească, fiind capabilă să ne ducă Sus. Numai unită cu Hristos ea devine taină; altfel rămâne o simplă legătură afectivă între doi oameni, care se consumă în câteva zeci de ani fără a duce nicăieri. Însă menirea ei adevărată este mult mai înaltă, cel puțin la fel ca și viața călugărească. Este un dar imens, care obligă.