Exista raiul ,sau o forma a sa, inainte de inviere?

[Demetrius]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Ce inteleg eu , si ar putea fi o explicatie, nu stiu daca intentionata din partea ta, este ca pentru Ilie si Enoh si cei ce cred in mod deosebit in Iisus de dupa El, desi traseul ramane acelasi :
viata pamanteasca-> moarte-> viata vesnica in rai inclusiv invierea in trup

putem insa omite pasul intermediar al mortii , nemaifiind important, fiind ca o adormire, odata ce avem promisiunea vietii celei vesnic fericite


Atata vreme cat dincolo primesti viata vesnica si fericita alaturi de Domnul, daca esti vrednic de ea, moarte nu mai e o trecere prin iad , ci doar mutarea in viata vesnic fericita.

Ăsta ar fi traseul foarte general enunțat, însă nu se poate omite pasul intermediar al morții trupului deoarece tocmai adoptarea acesteia (a morții fizice a trupului) creează fericirea veșnică a sufletului. Podul dintre viața acestei lumi și viața veșnică este moartea trupului sau moartea ”iubirii” față de această lume; trupul orbește sufletul și-l asaltează cu dorințe care aduc ”fericirea” în lumea terestră și sufletul are nevoie de muulte alegeri greșite, de probe, până învață să vadă corect și să aleagă în favoarea sufletului și nu a trupului.

6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)

Nimeni nu se mântuie decât dacă ajunge să aleagă precum Hristos.
”Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat, Aleluia!”

Toate viețile oamenilor sunt astfel rânduite încât fiecare primește la timpul potrivit educația corespunzătoare (incluzând înțelepciunea Liberului Arbitru) de a alege succesiv corect și în urma fiecărei alegeri... să zicem precum a deschiderii unei singure uși din 3, în urma căreia i se oferă alegerea corectă a următoarei uși din 3 și, tot așa, Duhul Sfânt, sau ”duhul” acestei lumi, îl va conduce la alegeri tot mai suferinde pentru trup, dar tot mai fericite pentru suflet, astfel că alegerea finală ar însemna fericirea trecerii podului; nimeni nu ajunge în preajma podului fără vrednicia fericirii, fericire care în urma trecerii podului devine veșnică fiindcă nu va mai avea de ales.