Ce se-ntampla cu cei care parasesc manastirea?

calator: Avem nevoie sa credeam in puritatea si iluzia unui monahism autentic, sa credeam ca acei oameni au ajuns la un anumit adevar, la o relatie extraordinara cu divinitatea si ca deci este posibil si pentru noi. De aceea ii si condamnam asa de mult cand renunta fiindca ne fura acest ideal/iluzie.

Si manastirile fac parte din Biserica Ortodoxa. Oare Biserica se bazeaza pe iluzii sau pe adevar? Oare nu din manastiri provin atatia si atatia sfinti? Credeti ca pe vremea lor toti calugarii erau model? NU. Dar faptul ca si azi, dintre calugarii sau calugaritele manastirilor, se nasc sfinti, spune ceva. Acesta e scopul manastirilor, nu acela de a petrece in mod placut viata, la adapost de tot raul si adanciti in rugaciune. Viata in manastire e o lupta cu ispitele si o lupta cu sine. Atunci cand dragostea pentru Hristos iese invingatoare, atunci omul si-a dus crucea pana la capat.

[Damax]

Parerea mea vis-a-vis de problema plecarii calugarilor din manastiri este aceea ca Dumnezeu nu este absurd ci mai degraba omul, asa cum se poate vedea si in toata aceasta discutie. Daca un calugar vrea sa plece din manastire, mai bine pleaca decat sa faca parte din cei 90% precum el. Materialist, perfid, turnator, lingusitor, iubitor de Dumnezeu, milostiv, toti avem din toate astea cate un pic. Calugarul el este si el om, iar oamenii trebuie sa-l priveasca ca atare chiar daca s-a lepadat de juraminte. De acord cu ory in privinta celor care detin adevarul, da cei cu citatele frumoase si neelocvente. Scoateti capul din carti si veti vedea o lume gri, incercati sa o colorati si cand reusiti inseamna ca v-ati mantuit.
Apoi ar mai fi treaba cu reprosurile frecvente de genul..."nu judeca ca sa nu fii judecat". Nu stiu de ce am impresia ca din moment ce faci un repros automat ai judecat, deci ai anulat chiar ceea ce afirmi. Diferenta este ca unii isi dau seama de asta, si atunci sunt catalogati ca fiind "rationali", de vreme ce altii, cei cu citatele, nu isi dau seama, si continua sa faca mixaje de texte din care se poate trage o concluzie dar care nu au finalitate practica.
Aasadar, haideti sa recunoastem ca toti, fie mireni, fie calugari suntem identici, si diferenta de valoare spirituala nu o stie decat Cel de Sus. Am observat ca atunci cand unii sunt apostrofati, si raman fara contraargumente se agata de idei precum...."de ce ma judeci...nici macar nu ma cunosti"...ete fleosc! Cum sa nu te cunosc, esti ca si mine, nu poti fi foarte departe.
Totul e iubire........restul e materie!

Numai bine!

[Traditie]

În prealabil postat de Damax

Daca un calugar vrea sa plece din manastire, mai bine pleaca decat sa faca parte din cei 90% precum el. Materialist, perfid, turnator, lingusitor, iubitor de Dumnezeu, milostiv, toti avem din toate astea cate un pic. Calugarul el este si el om, iar oamenii trebuie sa-l priveasca ca atare chiar daca s-a lepadat de juraminte. De acord cu ory in privinta celor care detin adevarul, da cei cu citatele frumoase si neelocvente. Scoateti capul din carti si veti vedea o lume gri, incercati sa o colorati si cand reusiti inseamna ca v-ati mantuit.

De obicei cei care parasesc manastirea o fac din tradare, un act egoist.


Exista o perioada de proba de câtiva ani în care fratele de manastire are timp berechet sa vada daca este facut sau nu pentru manastire, daca dupa aceasta perioada pleaca mi se pare ca ceva nu e în regula.

Cunosc însa si cazul unui calugar care traieste în lume în haine calugaresti, daca mediul din manastiri e prea viciat e mai bine sa fii calugar de apartament.

[ory]

Un act egoist este sa judeci un om care pleaca din manastire.Ce drept ai tu sa-i spui ca o face dintr-un act de tradare?Credinta inchipuita din mintea ta(ca din suflet nu are cum)iti da voie sa cataloghezi acel om?Atunci este sfidator,nu fata de Dumnezeu,caci EL nu se uita la nebunia noastra orgolioasa de oameni plini de lege,ci fata de acele scrieri din care nu mai scoateti nasul astfel incat ati inceput sa le vedeti si sa le percepeti cum doriti.
Nu uitati ca plini de lege erau si preotii vremurilor Lui Iisus,care instigand la pedeapsa cautau cele mai negre portiti de a-si exterioriza rautatea,si mai grav decat atat,portiti religioase.Sincer,nu va vad mai presus decat acestia,pe voi care stati cu legea pe buze si judecati neputinta omeneasca,mai presus decat cel ce o intelege cel mai bine,decat Insusi Dumnezeu.Si astfel nu am evlavie la voi,nici cat negru sub unghie,caci poate Dumnezeu v-a inzestrat cu o capacitate de stocare a teoriei religioase si cu spicuirea de citate,dar cred ca va lipseste duhul simtirii,cel putin in dovada randurilor voastre reci si fara profunzime.De aceia au inaintat greselile si faradelegea in manastire,pentru ca voi le sustineti astfel cu orice pret,in detrimentul parasirii acestei faradelegi,iar ele vor continua si se vor amplifica atata timp cat vor fi ignorate sau izbavite de legi imaginare care promoveaza convietuirea in manastire cu orice pret.

[Traditie]

Am spus asta fiindca am cunoscut doua cazuri si era vorba de atractia spre casatorie care nu e ceva rau în sine dar devine o sminteala daca ai apucat sa juri castitate lui Hristos.

Si nu vad vreun motiv ca un calugar (atentie, nu frate necalugarit) sa paraseasca manastirea decât atractia odihnei lumesti.

ory, tu cauti dreptatea oamenilor sau dreptatea lui Dumnezeu? Oamenii iti vor da o multime de solutii, dar cred ca mai important e cum vede Dumnezeu aceasta problema, caci nu oamenii ii vor judeca, ci Dumnezeu. Iar noi trebuie sa fim pregatiti pentru intalnirea cu Dumnezeu, unde vom da socoteala.
Noi ca oameni vom manifesta mila pentru acel calugar care nu si-a gasit locul in manastire; si atat, caci la ce il ajuta daca noi ii dam dreptate?!?

[ory]

"atractia odihnei lumesti"?,cred ca glumesti Traditie,in ziua de astazi clugarii nu prea le mai fac pe cele de manastire si o mare parte din ei zac intr-o lenevire acuta,in timp ce in lume se munceste frate,ca nu te tine nimeni asa inert si fara capatai.Asa ca n-as numi eu acest cadru social prea odihnitor,ci mai degraba pe cel monahal,unde canonul a devenit o raritate iar ascultarea se mai face cu sarguinta doar de catre novici,caci cei vechi sunt ajunsi la stadiul de smecheri,traind astfel pe spinarea amaratilor de ascultatori.In lume daca nu muncesti nu traiesti,asta in cazul in care nu mostenesti sau castigi vre-o avere,in manastire insa poti sa mai si zaci in inconstienta unei stari de sedentarism aproape iremeiabile,si bietul organism capata proportii,si abia ca te mai poti suporta asa fara vre-un tel bine conturat,in afara de nadejdea aceia simbolica de-a te mantui pentru simplul fapt ca te afli in ograda Domnului.
Tare ne place sa ne complacem in iluzii,iluzii frate!,caci realitatea vorbeste de la sine si nu tine seama de teorii incompetente si de ifosele noastre de crestini autodesavarsiti,realitatea este cea pe care o traim si o vedem in jurul nostru,care vine din noi,nu cea inventata si frumos asimilata de imaginatia unor marturisitori izolati de adevar.
Nu Anca,nu caut dreptatea oamenilor,ci mai degraba tacerea lor care presupune cautarea dreptatii Lui Dumnezeu in ceea ce priveste defectele si neputintele noastre.

[Traditie]

Treaba calugarilor nu e munca, daca asta ai vrut sa spui.

E bine când e lenevire fata de cele materiale, inclusiv munca, în manastire. Preocuparea pentru cele exterioare distrage sufletul de la rugaciune, care trebuie sa fie pe primul plan. Dar desigur e rau daca lenevirea se face din dorinte lumesti.

Canonul mi se pare o povara care îngreuiaza viata de pocainta. Cum te-ai putea pocai când trebuie sa numeri mataniile?

Ascultarea nu e un scop în sine si nu are importanta castitatii si saraciei, care sunt adevaratele atribute ale calugariei. S-a exagerat cu valoarea ascultarii care a ajuns în (cele mai) multe cazuri un fel de datorie, când de fapt ea are ca scop smerirea si curatarea mintii si nu trebuie aplicata orbeste, asa cum îndeamna unii Sfinti (Scararul de pilda) sau parinti.

În lume poti sa traiesti muncind foarte putin, cei care se agita o fac datorita ambitiilor. Acelasi lucru se întâmpla si în manastiri, chiar si cele în care se munceste putin au de toate si stii ca sunt auto-suficiente, nu primesc ajutoare de undeva.

Sa stii ca obezitatea nu e întotdeauna datorita mâncarii.

[ory]

Iaca am picat si eu in extrema pe care o detest,nu ma intereseaza cat lenevesc calugarii in manastire,a fost doar o replica la "nestiutoarea"afirmatie despre lejeritatea din lume,insa ma intriga nespus faptul ca se admite mai cu precadere greseala(care poate atinge cote destul de mari)in manastire,decat a se lasa o portita psihologica si spirituala in favoarea parasirii acesteia in caz de nonconformism uneori aproape total.
Si cel mai grav in acest sens este faptul ca sa pleci din manastire ca monah,indiferent,deci indiferent de motivatia pe care o ai,ESTE PACAT,dar sa fii alungat si dat afara din acest cadru,chiar si in faza de monah,indiferent de motivatie NU MAI ESTE PACAT! Cum vine aceasta,chiar nu pricep,dar este cat se poate de real,ca doar cei ce se joaca cu legile,exact ca si in politica,isi gasesc si scuzele de rigoare.De aceia mizez pe independenta mentala,caci oamenii sunt tare parsivi si extrem de periculosi daca-i lasi sa te domine.

[ory]

Iar ma faci sa rad domnule Traditie, si-ti spun cu mana pe inima ca esti tare naiv, sau doar un simplu crestin care se multumeste cu teoria ducand-o la cotele urmarii acesteia...tot teoretice. Da, treaba calugarilor nu este munca, asta pe hartie, insa la manastire nu se munceste 8 ore cum prevede legea muncii, ci 12-14 ore daca se poate, si daca omul nu ar cadea frant ar fi fost supus la munca non-stop, specific, in manastire. Deci, baga de seama, chestia cu rugaciunea este doar literara, MUNCA este preocuparea de baza a manastirii, sub denumirea de sfanta ascultare, sau sf.iobagie, ca se mai munceste fara numar si pe la atei sau simpli amanti...nu conteaza, mana de lucru sa fie si supunere.
Asa, si acum sa trecem la rugaciune, este adevarat ca ea se savarseste mai des decat in lume, dar aceasta numai in zilele de sarbatoare, restul poate fi si " in taina ", ca doar n-o sa se piarda timpul calugarilor cu rugaciunea, caci munca este mai profitabila. Cat despre personajele care nu se indeletnicesc cu aceasta munca, stai fara grija, un viciu aproape intotdeauna atrage dupa sine un altul, asa ca nici cu rugaciunea nu se omoara, caci doar exista mereu cei care trabuie sa-nvete si cei de rand...Insa n-o sa contest niciodata activitatea net superioara din punct de vedere crestinesc, in lacasurile de manastire, insa subiectul dezvoltat de mine era despre cei care nu se adapteaza si influientele directe ce-l pot transforma pe individ.