Citat:
În prealabil postat de toma_nec
Nu inteleg care e problema dintre faptul ca sunt necredincios si numele ales. Tocmai ca am ales Toma Necredinciosul ca sa fie lucrurile clare de la inceput :))
Nu voi putea intelege vreodata cum poate functiona un sistem de idei care nu se poate rationaliza sub forma de tentative de raspunsuri inteligente. Dar aici hai sa admit ca incerc eu sa simplific mai mult ceea ce arata mult mai convingator in forma superior-neexprimabila-in-cuvinte ...
Eu nu vreau sa-l inderpartez. El va putea decide sa se apropie de Dumnezeu daca va simti nevoia si interesul. Vreau doar sa ii dau sansa sa cunoasca o viata linistita fara caractere imaginare, o viata in care ratiunea poate oferi explicatiile de care un om echilibrat are nevoie.
Mi se pare ca ii ofer mai multa libertate in felul acesta.
|
Mi-am permis o gluma dar am scapat din vedere sa fac specificatia necesara.
A rationaliza ideile si, cu atat mai mult un sistem de idei, inseamna a le ciunti din rotunjimea lor. Orice idee, supusa mecanismelor ratiunii, seamana cu una dintre victimele lui Procust. Ideea este rezultatul prelucrarii elementelor de cunoastere acumulate la un moment dat si exprima, in principal, pareri, opinii, ipoteze, care se doresc a fi raspunsuri la unele intrebari. Cunoasterea rationala limiteaza relevarea raspunsului. Apropos, ordinea fireasca nu este intrebare - raspuns ci raspuns - intrebare, adica raspunsurile exista dintotdeauna, doar intrebarile se pun din cand in cand. Rspunsul, intr-o dimensiune mult mai apropiata de cea reala, se gaseste cu sufletul, pentru ca sufletul este scanteia de Dumnezeu care il tine pe om in viata si care contine toata informatia universului. Dumnezeu se dreseaza sufletului, nu ratiunii. Credinta este rezultatul hranirii ratiunii de catre suflet. Necredinta este rezultatul hranirii sufletului de catre ratiune. Credinta (ma refer exclusiv la credinta crestin-ortodoxa) inseamna viata. Necredinta inseamna moarte. Poate, cine stie, vei gasi cateva "secunde" sa meditezi. Nu-ti cer sa-mi dai dreptate si nu incerc sa te conving de ceva anume. Este datoria mea sa marturisesc Adevarul. Tu crezi ce vrei si faci ce vrei.
Ma bucur ca nu vrei sa-l indepartezi pe copil de la Dumnezeu dar ma intristez ca ai trecut ca fulgerul pe langa fatul ca, de mentinerea acestei legaturi tu esti responsabil ACUM. Mai tarziu, bineanteles, va alege singur, dar tu, ca parinte si mai ales ca tata, vei sti ca ti-ai fact datoria sau, in caz contrar, vei sti ca nu ti-ai facut-o. Of, of, of, sa stii ca la Dumnezeu nu vine nimeni din interes ci numai din nevoie pentru oamenii au nevoie de Dumnezeu, fiind ca El inseamna Calea, Adevarul si Viata, prin El gaseste omul libertatea si viata linistita pe care, de altfel, vad ca si tu o doresti copilului tau.
Intr-adevar "ti se pare" ca ii oferi mai multa libertate printr-o viata dominata de ratiune. Iarta-ma, m-am lansat intr-un discurs lung si, probabil, din punctul tau de vedere, plictisitor.