Din cuvantul de deschidere a sedintei Sfantului Sinod al BOR [8 iulie] al IPS Daniel

Dacă, însă, am creat schismă, cum vom cicatriza rănile Bisericii? Pe cât
de uşor se creează schisma, pe atât de greu se repară. Citeşte istoria Bisericii şi te vei
cutremura. Crezi că este uşor să ţinem piept curentului până la sfârşit? Este bine să nu
deschidem stăvilarul, căci odată deschis, curentul va scăpa de sub controlul nostru şi
va inunda totul nestăpânit. Atunci când aprindem fanatismul mulţimii - este de ajuns o
singură scânteie pentru crearea şi menţinerea schismelor - după aceea este cu neputinţă să mai
punem rânduială. De multe ori în istorie necuviinţele au ajuns până la profanări, până la
încăierări, până la ucideri. Dacă va îndrăzni cineva din începătorii schismelor să recomande
cumpătare şi împăcare, va fi considerat trădător şi va fi renegat pentru totdeauna mai mult de
către incitatorii la dezbinare. De aici se pricinuiesc schisme înlăuntrul schismelor, dezbinări,
împărţiri, fragmentări, nemiloase războaie lăuntrice. Priveşte la iubiţii stilişti! Uniţi au fost
numai atunci când s-au despărţit de Biserică, dar foarte curând s-au împărţit. Astăzi în câte
grupări nu sunt împărţiţi? Poate în mai mult de şapte-opt. Şi deşi toţi cugetă aceleaşi, fiecare
grupare îi vede pe ceilalţi ca pe nişte trădători ai „Luptei”. Au ieşit din Biserica Greciei şi au
fondat „Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi”, deoarece „schimbarea calendarului a venit
în contradicţie cu Sfintele Canoane”. Se aştepta de la ei respectarea cu multă evlavie a
Sfintelor Canoane. Dar ei, pentru a-şi menţine „Biserica”, au încălcat o mulţime de Sfinte Canoane. (Adu-ţi aminte câte am scris că au fost încălcate numai prin hirotonia lui Acachie).
Să se observe numai acest paradox: deşi stiliştii şi-au fondat „biserica” numai din dorinţa de a
respecta Sfintele Canoane, totuşi atunci când apărarea ei (a „bisericii”) a cerut încălcarea
Sfintelor Canoane, n-au ezitat deloc să le încalce. Aşadar, cu toate că această „biserică” a fost
fondată ca un mijloc (mijloc de păzire cu acrivie a Sfintelor Canoane) a sfârşit prin a ajunge
un scop. Să se păstreze „Biserica Adevăraţilor Creştini Ortodocşi” fie chiar şi prin jertfirea
scumpătăţii Sfintelor Canoane! Dar toate acestea cum le justifică iubiţii stilişti? Foarte simplu:
prin nenorocita „iconomie”. Dar ei au plecat din Biserica Greciei sub stindardul
„scumpătăţii”. Dacă ar fi fost dispuşi să primească „iconomia”, mai ales într-o astfel de
măsură în care o fac ei acum, nu ar fi existat motiv să plece din Biserica Greciei, ci ar fi putut
rămâne în ea folosind mult mai puţină „iconomie”... Cu toate acestea, au plecat ca să nu
jertfească puţin şi au fost nevoiţi după aceea să jertfească mult. O, fratele meu, înfricoşează-te
şi te cutremură de salturile care te scot în afara Bisericii...
Însă trebuie să isprăvesc cuvântul, care deja s-a lungit foarte mult. Închei revenind la
câteva din poziţiile mele din început, deoarece este foarte necesar. Nu asculta clevetirile unora
care spun că Biserica Greciei este de acord cu patriarhul Aţenagora. Dacă patriarhul va merge
înainte, dacă va purcede la „uniri”, atunci vei vedea ce poziţie vor avea episcopii Bisericii
Greciei, care astăzi tac şi suportă nu din frică, precum susţin unii „viteji apărători ai
Credinţei”, nici din pricina unei conştiinţe ortodoxe tocite, ci numai pentru că se îngrijesc de
pacea Bisericii şi se gândesc cu frică la evoluţiile şi consecinţele schismelor. Episcopii
Bisericii Greciei, în afară de foarte puţini, nu sunt filocatolici, nu sunt unionişti, nu sunt de
acelaşi cuget cu patriarhul Atenagora. NU! Nu uita că Sfântul Chiril al Alexandriei, marele
apărător al Credinţei Ortodoxe „iconomisea a nu se rupe de cei din Răsărit, care îl aveau în
diptice pe Teodor al Mopsuestiei, eretic fiind acesta”103. Adică se împărtăşea, din iconomie,
cu cei care aveau în diptice un episcop eretic. Nu trage concluzii despre Biserica Greciei din
tăcerea ei. Tăcerea nu înseamnă numai acord sau dezacord, ci înseamnă şi suferire. De altfel,
trei-patru episcopi, mai energici din fire, cum ar fi al Pireului, al Elefteropolei, al Florinei şi
încă unul, precum şi notabilele ziare religioase cum ar fi: „Lupta bisericească”, „Presa Ortodoxă”,
„Mântuitorul”, „Trei Ierarhi” şi altele, de multe ori au ameninţat că vor face acţiuni
publice violente împotriva cutezanţelor patriarhului. Din tăcerea Bisericii Greciei faţă de
aceste situaţii nu putem trage concluzia că ea este de acord cu aceia sau cu acţiunile
patriarhului. Când a tras la judecată Biserica Greciei pe clericii potrivnici patriarhului sau ai
lui Iacov al Americii pentru acţiunile împotriva lor, deşi au existat cazuri când aceste acţiuni,
izvorâte din râvnă exagerată, cuprindeau şi atacuri grave la persoană?


Cu alte cuvinte: pana la un Sinod al BOR care sa-l cateriseasca pe IPS Patriarh Daniel, data fiind erezia rostita de el in public cu privire la necesitatea "redefinirii dogmelor ortodoxe" pentru apropierea de catolici, clericii BOR au libertatea sa-l pomeneasca sau nu pe acesta la slujbele Sfintei Liturghii. Nu pot fi "trasi la raspundere", nici de Patriarhie, nici de sinodali, aspect in egala masura valabil si pentru noi, mirenii...

Doamne ajuta!

Iertati-ma, fratilor si surorilor intru Domnul Hristos, si va rugati si pentru mine, pacatosul Razvan!