Intrebare

[ionela7]

În prealabil postat de acidironic

Draga Ionela,

Apelul la astfel de tehnici de relaxare nu denota prea multa incredere in propriile forte! Mai degraba te-ai lasat "ajutata" de astfel de practici! Neincrederea in propriile forte si apelul la metode indoielnice te-au impins catre starile de care mentionezi.
Stiu ca o sa fiu blamat de dreptcredinciosi dar, eu am multa incredere in mine si nu simt nicio nevoie sa practic yoga sau mai stiu eu ce. Asta cred eu ca inseamna sa ai incredere in tine.

In fond, ce e rau in a te descurca singur (fara practici nestiintifice) fara sa-l mai bati la cap pe d-zeu sa te ajute? macar in problemele minore.

Asa am zis si eu... ce o fi rau in a te descurca singur? La un moment dat nu mai foloseam nici o tehnica, intram instant in orice stare doream, fara nici o tehnica ajutatoare.
La tine nu a sosit momentul de click (inca). Vei sti cand va sosi pentru ca atunci nici o putere personala nu te va ajuta de nici un fel, nimic nu va fi de folos. Eu asa m-am trezit cautandu-l pe Dumnezeu, cand am realizat ca temelia lumii mele se naruie, construisem castele de nisip.

[OvidiuO]

În prealabil postat de Stefan2

Frica de dzeu = frica de pedeapsa.Este normal ca nu vrei sa il superi , ptr ca stii ca te poate nimici , te poate trimite in iad sa suferi ptr totdeauna.

Daca dumnezeu e asa de bun , de ce si-ar trimite proprii copii in flacarile iadului ?Daca copilul tau ar calca stramb l-ai pedepsi ptr totdeauna ?Asta nu e dovada de dragoste.

Odata trebuie sa iti fie frica de dzeu , iar totodata , sa il iubesti.Nu inteleg.Este un nonsens.

Draga Stefan, frica de Dumnezeu poate insemna si frica de a te desprinde de bine, de caldura, de iubirea Lui, a nu fi partas la o iubire si dragoste care iti mentine sufletul intr-o stare de bucurie vesnica, de iubire vesnica. Normal ca a trai o stare si un chin vesnic se afla la polul opus, adica in iad. Poti primi toate cele, dupa cum ai vietuit, El a lasat libertatea omului de a a lege. El vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, dar nu forteaza pe nimeni pe ce drum sa mearga fiindca altfel nu ar mai exista libertatea ce ne-a dat-o. Nu El ne trimite in iad ci noi singuri ne ducem. Nu poate intra in imparatia cerurilor, nimic necurat. E simplu. E ca si cum ai incerca sa respiri un gaz toxic in plamani. Pai numai un aer curat poate alimenta plamanii spre a intretine respiratia si viata. Asa e si cu raiul - nu poate intra in rai, raul. Nu e locul lui acolo, nu are ce cauta acolo si nu e compatibil. Am facut aceasta analogie ca sa poti intelege , oarecum. Dumnezeu este iubire si nu are cum sa-ti fie frica de cineva care e plin de blandete si iubire, caci acestea te atrag ca un magnet, iti umple sufletul de bucurie.
Citeste "Psihoterapia Ortodoxa" - cred ca te va ajuta. Citeste cartile Mitr. Hierotheos Vlachos, te vor ajuta foarte mult.
Boala ta si nu numai, daca o primesti cu smerenie si spui Tu Doamne stii ce boala am, daca nu pot iesi din ea, inseamna ca Tu stii de ce o am. Daca voia Ta este aceasta, primesc, dar daca ma pot vindeca, vindeca-ma Tu Doamne. Faca-se voia Ta, Slava Tie Doamne.

În prealabil postat de Stefan2

Trebuie sa ne temem de Dumnezeu (Matei 10:28)

Trebuie sa-l iubim pe Dumnezeu (Matei 22:37)

Nu exista frica in dragoste (1 Ioan 4:18)


Mereu am fost persecutat de ideea ca s-ar putea sa ajung in iad.Si traind cu aceasta sentiment de frica o perioada indelungata , normal ca m-am si imbolnavit.

Cat despre tulburarile nervoase ai dreptate in anumite privinte si anume :

Atmosfera din familie.Pai de aici pleaca mai toate tulburarile nervoase , care se formeaza mai ales in copilarie.Fiind crescut de doi oameni anormali era firesc sa devin si eu asa.

Adevaratele cauze ale bolilor psihice sunt lipsa dragostei sincer si acceptarii care duce treptat la pierdera stimei de sine , si dezvoltarea unui sentiment difuz de frica si vinovatie(asta o spun specialistii , si la concluzia asta am ajuns si eu pe baza experientelor traite).

Stii, Sfintii Parinti nu aveau o parere buna despre ei, adica nu aveau o inalta stima de sine, caci aceasta te poate duce la slava desarta, sa crezi ca ce bun esti tu, ce poti face tu, etc. Nu e nimic rau in faptul ca nu ai o stima de sine, atunci cand aceasta o faci, smerindu-te. Vinovatie ? Buna tare e asta, atunci cand suntem pacatosi. (si suntem toti) Bine este sa ne simtim vinovati si sa cerem iertare. Tocmai fiindca nu ai fost inconjurat de dragoste in copilarie, Domnul Iti ofera El, dragostea Lui si vine spre tine, spre oricare dintre noi. Sta la usa si bate. Trebuie doar sa auzim bataile, sa deschidem usa si Sa-l primim pe El in inima si sufletul nostru. Cauta un duhovnic bun, spovedeste-te si impartaseste-te si va veni si ziua aceea in care iti vei da seama si vei simti dragostea Lui. Nu poti cu ratiunea sa descoperi anumite lucruri, asa cum nu cu creierul iubim ci cu inima.
Daca vei merge tot pe drumuri cu gropi, te poti impiedica. Incearca sa mergi pe drumul cel bun si bine vei afla.
Si da, nu poti Sa-L iubesti pe Dumnezeu daca nu te temi de El mai intai, intru simtirea inimii. Numai prin curatirea sufletului si inmuirea lui, prin insusirea temerii, vii spre o dragoste lucratoare.
Numai Duhul Sfant poate sa curateasca si mintea. Alegerea ne apartine. Trebuie vointa, trebuie dragoste. Poti sa ai credinta, dar aceasta se poate pierde, dar daca dragoste nu ai, atunci nimic nu ai.

[Stefan2]

În prealabil postat de OvidiuO

Draga Stefan, frica de Dumnezeu poate insemna si frica de a te desprinde de bine, de caldura, de iubirea Lui, a nu fi partas la o iubire si dragoste care iti mentine sufletul intr-o stare de bucurie vesnica, de iubire vesnica. Normal ca a trai o stare si un chin vesnic se afla la polul opus, adica in iad. Poti primi toate cele, dupa cum ai vietuit, El a lasat libertatea omului de a a lege. El vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca, dar nu forteaza pe nimeni pe ce drum sa mearga fiindca altfel nu ar mai exista libertatea ce ne-a dat-o. Nu El ne trimite in iad ci noi singuri ne ducem. Nu poate intra in imparatia cerurilor, nimic necurat. E simplu. E ca si cum ai incerca sa respiri un gaz toxic in plamani. Pai numai un aer curat poate alimenta plamanii spre a intretine respiratia si viata. Asa e si cu raiul - nu poate intra in rai, raul. Nu e locul lui acolo, nu are ce cauta acolo si nu e compatibil. Am facut aceasta analogie ca sa poti intelege , oarecum. Dumnezeu este iubire si nu are cum sa-ti fie frica de cineva care e plin de blandete si iubire, caci acestea te atrag ca un magnet, iti umple sufletul de bucurie.
Citeste "Psihoterapia Ortodoxa" - cred ca te va ajuta. Citeste cartile Mitr. Hierotheos Vlachos, te vor ajuta foarte mult.
Boala ta si nu numai, daca o primesti cu smerenie si spui Tu Doamne stii ce boala am, daca nu pot iesi din ea, inseamna ca Tu stii de ce o am. Daca voia Ta este aceasta, primesc, dar daca ma pot vindeca, vindeca-ma Tu Doamne. Faca-se voia Ta, Slava Tie Doamne.



Stii, Sfintii Parinti nu aveau o parere buna despre ei, adica nu aveau o inalta stima de sine, caci aceasta te poate duce la slava desarta, sa crezi ca ce bun esti tu, ce poti face tu, etc. Nu e nimic rau in faptul ca nu ai o stima de sine, atunci cand aceasta o faci, smerindu-te. Vinovatie ? Buna tare e asta, atunci cand suntem pacatosi. (si suntem toti) Bine este sa ne simtim vinovati si sa cerem iertare. Tocmai fiindca nu ai fost inconjurat de dragoste in copilarie, Domnul Iti ofera El, dragostea Lui si vine spre tine, spre oricare dintre noi. Sta la usa si bate. Trebuie doar sa auzim bataile, sa deschidem usa si Sa-l primim pe El in inima si sufletul nostru. Cauta un duhovnic bun, spovedeste-te si impartaseste-te si va veni si ziua aceea in care iti vei da seama si vei simti dragostea Lui. Nu poti cu ratiunea sa descoperi anumite lucruri, asa cum nu cu creierul iubim ci cu inima.
Daca vei merge tot pe drumuri cu gropi, te poti impiedica. Incearca sa mergi pe drumul cel bun si bine vei afla.
Si da, nu poti Sa-L iubesti pe Dumnezeu daca nu te temi de El mai intai, intru simtirea inimii. Numai prin curatirea sufletului si inmuirea lui, prin insusirea temerii, vii spre o dragoste lucratoare.
Numai Duhul Sfant poate sa curateasca si mintea. Alegerea ne apartine. Trebuie vointa, trebuie dragoste. Poti sa ai credinta, dar aceasta se poate pierde, dar daca dragoste nu ai, atunci nimic nu ai.

A m citit carti de psihologie ortodoxa si nu au nici o relevanta in domeniul psihologiei.Sunt bazate pe interpretari , nu au nici o baza concreta.

Ce de cuvinte frumoase spui tu acolo.Iubire , dragoste , iertare , viata vesnca , etc

Cum poti sa iubesti pe cineva care stii ca te-ar trimite intr-un chin vesnic doar ptr ca ai facut ceva ce lui nu i-a convenit ? eu nu concep asa ceva
Asta nu ar fi o iubire sincera ci una pervertita.

Si cum ramane cu planul Divin ? cica Dzeu stie deaja tot ce o sa se intample , cu toate astea nu intervine si ne lasa sortiti pieirii eterne.El totusi ne iubeste.Halal dovada de iubire.

Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.Dzeu nu ne accepta asa cum suntem.Suntem niste lichele in fatza lui , niste pacatosi , si noi tre sa ne simtim vinovati ptr asta , si sa nu dam doi bani pe noi.

Un om care nu se iubeste pe sine nu are ce sa o ofere semenilor sai , pentru ca e gol pe dinauntru.

Si cand spun ca un om trebuie sa se iubeasca pe sine nu ma refer la narcisism (acei oameni care se vad buricul pamantului).

Parintii despre care vorbesti tu , tocmai de aia s-au refugiat in pustie si au refulat in "Credinta" , din cauza stimei de sine reduse si din cauza ca nu se puteau adapta societatii.Nu se iubeau deloc pe sine , erau incapabili sa faca ceva ptr ei.Asa ca au fugit departe de realitate , cautandu-si alinare in iluzii precum ca va mai avea el o viata , si inca una vesnica , in care va fi rasplatit cu varf si indesat.

Defapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa.

În prealabil postat de Stefan2

Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.Dzeu nu ne accepta asa cum suntem.Suntem niste lichele in fatza lui , niste pacatosi , si noi tre sa ne simtim vinovati ptr asta , si sa nu dam doi bani pe noi.

Un om care nu se iubeste pe sine nu are ce sa o ofere semenilor sai , pentru ca e gol pe dinauntru.



Parintii despre care vorbesti tu , tocmai de aia s-au refugiat in pustie si au refulat in "Credinta" , din cauza stimei de sine reduse si din cauza ca nu se puteau adapta societatii.Nu se iubeau deloc pe sine , erau incapabili sa faca ceva ptr ei.Asa ca au fugit departe de realitate , cautandu-si alinare in iluzii precum ca va mai avea el o viata , si inca una vesnica , in care va fi rasplatit cu varf si indesat.

Defapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa.

poi cum ramine cu iubirea stefan2? pe care o proclami tu mai sus?
Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.
pentru ca mai tirziu sa spui d efapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa...

un ateu este absurd in incercarea lui de a intelege/patrunde gindirea unui on credincios (sau religios, dupa tine)

[Stefan2]

În prealabil postat de petrurar

poi cum ramine cu iubirea stefan2? pe care o proclami tu mai sus?
Ptr mine sa iubesti inseamna sa il accepti pe celalalt cu toate neajunsurile lui.
pentru ca mai tirziu sa spui d efapt asta fac toti oamenii religiosi de cand lumea si pamantul , se amagesc cu niste iluzii ieftine , din cauza ca viata asta li se pare o povara ,spera la o a doua sansa...

un ateu este absurd in incercarea lui de a intelege/patrunde gindirea unui on credincios (sau religios, dupa tine)

Inteleg ce i in capul un credincios ptr ca si eu am fost unul si am cunoscut multi.Autoanalizandu-ma pe mine am reusit sa mi dau seama ce ii determina pe oameni sa se increada intr-o forta superioara si ce este in capul lor.

Cat despre iubire eu ii accept si pe crestini , si pe musulmani , si homosexuali , chiar daca nu impartasesc aceleasi pareri despre viata.Sunt semenii mei , avem toti loc pe planeta asta , si lumea ar fi urata daca nu ar fi si oameni de tot soiul.

Urasc pe cei care fac rau in mod constient , care fac rau intentionat.In special pe cei care ne conduc , care fac abuz de putere si ii exploateaza pe cei slabi si saraci (politicieni , patroni , si mai ales preotii nemernici , ptr ca acestia se pretind curati).

Crestinii in general se iubesc doar pe cei ca ei.Au impresia ca cei care nu sunt ca ei sunt rai.

Cand eram crestin ma simteam intr-o lume foarte ostila , plina de oameni rai care vor sa ma traga pe sfoara.

Eu sunt de alta parere.

Noi oamenii nu suntem rai si stricati cum ne spune religia , suntem doar prosti , si nu stim sa iubim ptr ca nu ne-a iubit nimeni cu adevarat si nu ne-a invatat nimeni cum sa o facem (si nu imi spune ca Hristos a facut asta , ptr ca in iubire cuvintele fac putin mai mult de doi lei).


Cat despre problemele mele psihice.

Nu vreau sa spun ca religia e principala sursa a aceste probleme , dar cu siguranta este una din cele mai importante.Nu are rost sa intru in detalii despre procesul prin care mi-am degradat mintea si emotiile din cauza invataturilor religioase.

În prealabil postat de Stefan2

Inteleg ce i in capul un credincios ptr ca si eu am fost unul si am cunoscut multi.Autoanalizandu-ma pe mine am reusit sa mi dau seama ce ii determina pe oameni sa se increada intr-o forta superioara si ce este in capul lor.

Cat despre iubire eu ii accept si pe crestini , si pe musulmani , si homosexuali , chiar daca nu impartasesc aceleasi pareri despre viata.Sunt semenii mei , avem toti loc pe planeta asta , si lumea ar fi urata daca nu ar fi si oameni de tot soiul.

Urasc pe cei care fac rau in mod constient , care fac rau intentionat.In special pe cei care ne conduc , care fac abuz de putere si ii exploateaza pe cei slabi si saraci (politicieni , patroni , si mai ales preotii nemernici , ptr ca acestia se pretind curati).

Crestinii in general se iubesc doar pe cei ca ei.Au impresia ca cei care nu sunt ca ei sunt rai.

Cand eram crestin ma simteam intr-o lume foarte ostila , plina de oameni rai care vor sa ma traga pe sfoara.

Eu sunt de alta parere.

Noi oamenii nu suntem rai si stricati cum ne spune religia , suntem doar prosti , si nu stim sa iubim ptr ca nu ne-a iubit nimeni cu adevarat si nu ne-a invatat nimeni cum sa o facem (si nu imi spune ca Hristos a facut asta , ptr ca in iubire cuvintele fac putin mai mult de doi lei).


Cat despre problemele mele psihice.

Nu vreau sa spun ca religia e principala sursa a aceste probleme , dar cu siguranta este una din cele mai importante.Nu are rost sa intru in detalii despre procesul prin care mi-am degradat mintea si emotiile din cauza invataturilor religioase.

ai ocolit raspunsul stefan 2, desi esti bolnav, poti sa mai ai bun simt. daca nu s-a degradat si el.
cum poti afirma ca iubesti pe cei pe care ii desconsideri?

crestinismul nu iti este impus de nimeni. usa iti este deschisa.

intr-o lume ostila se simte orice bolnav psihic, indiferent de religie. banuiesc ca si ateii bolnavi psihici au probleme de integrare sociala.

poate prost esti tu, stefan2, eu nu fac parte din categoria in care te incluzi.

sindromul persecutiei este tratabil.

inca ceva: interesant cum de la "iubire" ai trecut la "acceptare", in citeva postari.
opreste-te undeva. este evident ca-ti este strain cuvintul "iubire" si trairea lui.