Daruri

[cristiboss56]

În prealabil postat de MarinaAlca

Ca sa fiu sincera, pe sufletul meu apasa PIERDEREA unui DAR avut cu cativa ani in urma.....

Draga Marina niciodata darurile primite nu le pierdem, ci ne sunt reamprospatate, cu altele noi. Imposibil ca acea "pierdere"sa nu fie compensata cu ceva. Poate pe moment nu realizam, dar de stam bine a cugeta, ne descoperim noi daruri ce poate nu le-am pus in valoare. Apoi, mai este o problema, in unele cazuri suntem putin cam neglijenti cu cele primite.

Atat de mult m-am bucurat cand am vazut ca ai venit pe acest topic Marina!!Am intalnit prin diferite postari mai ales tineri care,scriu ca ei vor sa se bucure de viata si de aceea nu iau prea in serios problema credintei.
Deschizand acest topic am vrut sa le spunem cateva din minunile(eu le-am numit daruri) pe care dupa ispitiri mai mari sau mai mici,dupa pacatele noastre,si dupa ce capatam putin din virtutea rabdarii, negresit le primim,de fapt ne sunt date inapoi caci le-am avut dintodeauna!
Sfintii parinti spun sa ne laudam mai ales cu neputintele noastre dar,nu cred ca strica si...putina miere in ceai!
As icepe cu inceputul si anume cu numele pe care l-am primit la botez.Dezamagita oarecum de faptul ca nu am un nume care este in calendar am cautat semnificatia numelui meu si iata ce am gasit"Dorul este vesnica cautare a jumatatii pierdute prin alungarea omului din Rai si despartirea acestuia de Dumnezeu" si atunci am multumit lui Dumnezeu ca am primit numele de Dorina,care ar putea fi si Teo-dora adica "dor de Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Atat de mult m-am bucurat cand am vazut ca ai venit pe acest topic Marina!!Am intalnit prin diferite postari mai ales tineri care,scriu ca ei vor sa se bucure de viata si de aceea nu iau prea in serios problema credintei.
Deschizand acest topic am vrut sa le spunem cateva din minunile(eu le-am numit daruri) pe care dupa ispitiri mai mari sau mai mici,dupa pacatele noastre,si dupa ce capatam putin din virtutea rabdarii, negresit le primim,de fapt ne sunt date inapoi caci le-am avut dintodeauna!
Sfintii parinti spun sa ne laudam mai ales cu neputintele noastre dar,nu cred ca strica si...putina miere in ceai!
As icepe cu inceputul si anume cu numele pe care l-am primit la botez.Dezamagita oarecum de faptul ca nu am un nume care este in calendar am cautat semnificatia numelui meu si iata ce am gasit"Dorul este vesnica cautare a jumatatii pierdute prin alungarea omului din Rai si despartirea acestuia de Dumnezeu" si atunci am multumit lui Dumnezeu ca am primit numele de Dorina,care ar putea fi si Teo-dora adica "dor de Dumnezeu.

Frumoasa legatura ai facut Dorina ! Asa si eu si fiecare nu trebuie a alerga dupa bucuria desarta, o avem pe cea cu folos atat de aproape de noi. Si eu la randu-mi Ii multumesc, ca m-am nascut pe 27. 12 !

În prealabil postat de cristiboss56

Frumoasa legatura ai facut Dorina ! Asa si eu si fiecare nu trebuie a alerga dupa bucuria desarta, o avem pe cea cu folos atat de aproape de noi. Si eu la randu-mi Ii multumesc, ca m-am nascut pe 27. 12 !

Ce mare bucurie sa fii nascut aproape de ziua in care s-a nascut Mantiutorul nostru Iisus Hristos.La bucuria sarbatorilor de iarna se adauga si bucuria propriei nasteri!!
Sa fie viata ta un dar si sa te bucuri de toate cu bucuria simpla si curata a celor care au puterea sa vada in toate lucrurile si intamplarile(si chiar in necazurile noastre) minuni ale lui Dumnezeu.

Traiesc, admir zilnic frumusetile create de Dumnezeu, ma infrupt din bunatatile create prin mila Lui, mi se ofera POSIBILITATEA de a ma mantui chiar daca am gresit, iata niste Daruri pentru care nu sunt indeajuns de recunoscatoare.

Chiar si faptul ca putem comunica pe acest forum este un Dar.

Vad, aud, cant, vorbesc, muncesc. De insemnatatea acestor Daruri isi dau seama doar cei care nu le au. Uneori chiar si cate un necaz se poate preschimba intr-un dar prin mila lui Dumnezeu.

Minunat este Domnul, caci cu intelepciune imparte Darurile Sale!

Iar despre Darurile Sfantului Duh, ehei, putem afla mai multe de la Sfintii Parinti.

I

[MarinaAlca]

În prealabil postat de cristiboss56

Draga Marina niciodata darurile primite nu le pierdem, ci ne sunt reamprospatate, cu altele noi. Imposibil ca acea "pierdere"sa nu fie compensata cu ceva. Poate pe moment nu realizam, dar de stam bine a cugeta, ne descoperim noi daruri ce poate nu le-am pus in valoare. Apoi, mai este o problema, in unele cazuri suntem putin cam neglijenti cu cele primite.

In procent de 99% cam banuiesc de ce am pierdut DARUL... din mandrie!!! eram prea mandra cu el! ma refer la darul de a canta! Am cantat timp de 3 ani in corul unei biserici din Bucuresti, dupa care am considerat ca e timpul sa ma retrag.. simteam ca nu imi e spre crestere duhovniceasca... aveam falsa impresie ca toate privirile celor din biserica sunt atintite asupra corului, plus ca nu puteam ingenunchia in timp ce cantam(ptr ca majoritatea celor din cor stateau in picioare).. ma simteam in permanenta gatuita de emotie.. sunetele nu mai ieseau asa cum trebuie.. in fine... precum ziceam, cred ca multa mandrie a daunat.. asa ca ca m-am retras undeva in spatele bisericii si dadeam raspunsurile de acolo...cu timpul am schimbat si biserica cu una care era mult mai aproape de casa mea..pana acum un an, cand ceva fff straniu s-a intamplat....eram in biserica, la prohodul Adormirii Maici Domnului si cantam.. instantaneu.. o forta nevazuta, total negativa, a pus stapanire pe mine... si de atunci nu mai pot canta.. aproape deloc... vocea inca o am dar de cate ori incerc sa cant, apare senzatia de sufocare... proasta respiratie... anxietate, oribil, ceva in genul atacurilor de panica... adeseori stau si incerc sa patrund in adancul fiintei mele ptr a-mi da seama unde am gresit si ce pot face ptr a imi recapata DARUL pierdut prin nesabuinta

[vsovi]

În prealabil postat de MarinaAlca

In procent de 99% cam banuiesc de ce am pierdut DARUL... din mandrie!!! eram prea mandra cu el! ma refer la darul de a canta! Am cantat timp de 3 ani in corul unei biserici din Bucuresti, dupa care am considerat ca e timpul sa ma retrag.. simteam ca nu imi e spre crestere duhovniceasca... aveam falsa impresie ca toate privirile celor din biserica sunt atintite asupra corului, plus ca nu puteam ingenunchia in timp ce cantam(ptr ca majoritatea celor din cor stateau in picioare).. ma simteam in permanenta gatuita de emotie.. sunetele nu mai ieseau asa cum trebuie.. in fine... precum ziceam, cred ca multa mandrie a daunat.. asa ca ca m-am retras undeva in spatele bisericii si dadeam raspunsurile de acolo...cu timpul am schimbat si biserica cu una care era mult mai aproape de casa mea..pana acum un an, cand ceva fff straniu s-a intamplat....eram in biserica, la prohodul Adormirii Maici Domnului si cantam.. instantaneu.. o forta nevazuta, total negativa, a pus stapanire pe mine... si de atunci nu mai pot canta.. aproape deloc... vocea inca o am dar de cate ori incerc sa cant, apare senzatia de sufocare... proasta respiratie... anxietate, oribil, ceva in genul atacurilor de panica... adeseori stau si incerc sa patrund in adancul fiintei mele ptr a-mi da seama unde am gresit si ce pot face ptr a imi recapata DARUL pierdut prin nesabuinta

te vei folosi mai bine asha daca tzi-ai pierdut glasul, duhovniceshte, poate ca dorintza de a primi slava de la oameni, inchipuita, se va mai linishti ca se vor uita miratzi cu totzii ce sunete stranii ies din gura ta...

eu cant dintotdeauna asha urat ca shi tine, dar am impresia in mintea mea ca ash canta frumos... sunt semiafon, dar nu ma las... inca mai cant... deshi nu tzin minte textele mi-e mila de cei ce ma aud shi de cele mai multe ori mi se taie vocea sau capata asha un tremur cu conotatzie capreasca, sau pur shi simplu cant textele greshite shi e deranjant... ma simt penibil shi in centrul atentziei, dar incerc sa ma ridic in Duh...

[MarinaAlca]

În prealabil postat de vsovi

te vei folosi mai bine asha daca tzi-ai pierdut glasul, duhovniceshte, poate ca dorintza de a primi slava de la oameni, inchipuita, se va mai linishti ca se vor uita miratzi cu totzii ce sunete stranii ies din gura ta...

eu cant dintotdeauna asha urat ca shi tine, dar am impresia in mintea mea ca ash canta frumos... sunt semiafon, dar nu ma las... inca mai cant... deshi nu tzin minte textele mi-e mila de cei ce ma aud shi de cele mai multe ori mi se taie vocea sau capata asha un tremur cu conotatzie capreasca, sau pur shi simplu cant textele greshite shi e deranjant... ma simt penibil shi in centrul atentziei, dar incerc sa ma ridic in Duh...

Draga fratioare Vsovi, probabil ca nu m-am facut inteleasa... vocea nu mi s-a alterat!!!!!!!!! Este la fel de buna!!!.. doar ca nu mai pot respira cand incerc sa cant.. atata tot... am facut o gramada de raze la plamani, teste peste teste.. a reiesit ca nu am nici o problema cu plamanii!!! Dcei medical sunt sanatoasa tun !! Doar "scufita" e defecta din cauza pacatelor ce s-au adunat "dragutele de ele"

[vsovi]

În prealabil postat de MarinaAlca

Draga fratioare Vsovi, probabil ca nu m-am facut inteleasa... vocea nu mi s-a alterat!!!!!!!!! Este la fel de buna!!!.. doar ca nu mai pot respira cand incerc sa cant.. atata tot... am facut o gramada de raze la plamani, teste peste teste.. a reiesit ca nu am nici o problema cu plamanii!!! Dcei medical sunt sanatoasa tun !! Doar "scufita" e defecta din cauza pacatelor ce s-au adunat "dragutele de ele"

asha, acum am intzeles sora draga, poi dumneata din aer shi plamani vrei sa cantzi? stai sa-tzi explic:

trebuie sa cantzi din Duh, din inima, din suflet, din piept, din burta, din trahee, din laringe, din gura, din limba, din buze, din nas adica sinusuri...

deci nu din aer

Mare ispita este cantatul la strana! Poate nu aveai binecuvantarea preotului pentru aceasta.Mi s-a inamplat si mie dar... "ridicandu-ma eu m-ai surpat"cred ca nu aveam nevoie de aceasta pentru mantuirea mea era mandrie desarta.Citeam despre un sfant parinte nu-mi aduc aminte numele care spunea"nu ma duceam sa cant la strana gandeam ca acei care canta in strana se umplu de mandrie desarta.Cand simteam nevoia sa cant ma duceam noapte in codru si cantam acolo pentru vietuitoarele padurii care ma ascultau fara a putea sa ma laude pentru frumusetea glasului meu"(citat din memorie)
Sunt atatea daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu!
Daca ne gandim numai la faptul ca putem vedea atatea minumi care sunt in jurul nostru!Sunt atatia oameni care nu vad,nu aud sau nu pot vorbi!Ce bogati suntem noi care le avem pe toate acestea.