Viata Sfantului Nectarie din Eghina

[geo.nektarios]

În prealabil postat de eduardd

Si la biserica din Ghimicesti (sat Fitionesti, Jud Vrancea) se gasesc particele din moastele Sfantului Nectarie.

[SIZE=3]Chipul Sfântului Nectarie, cunoscut ca fãcãtor de miracole şi apãrãtorul bolnavilor de cancer, s-a arãtat unui copil din Fitioneşti. Bãiatul fãcea parte dintr-un grup de vrânceni plecaţi în pelerinaj în Grecia. Imaginea sfântului a fost înregistratã pe caseta video filmatã de copil. Momentul arãtãrii Sfântului a schimbat viaţa comunitãţii de la Ghimiceşti, dar preotul a ales sã nu-l facã public. „Este o incontestabilã minune, nu este nici o reflexie a luminii sau a altei imagini. Este rãspunsul pe care l-a dat Sfântul la bucuria copilului. Minunea nu se petrece când o ceri sau cand o cauţi, vine ca o recompensã sau ca un mijloc de întãrire a credinţei", spune preotul Vasile Dabija. [/SIZE]

Am avut bucuria de a cunoaste personal pe parintele. Un parinte deosebit.

...este un mare Sfant!!! stii ce m-a uimit pe mine la Sf.Nectarie? RASPUNDE CU IUBIRE DEPLINA!!! Nu pot exprima in cuvinte Iubirea mea pt sfntul, dar eu i-am spus asa in mintea mea "O, sfinte de mi-ai darui si mie o particica mica din Sf.tale moaste... sunt peste tot... dat pt mine nu cat un varf de ac sa imi dai si mie?" asa am gandit... apoi imi ziceam doar ca imi doresc sa am... si dupa ani de "asteptare", anul trecut a randuit Sfantul ca este timpul ca sa imi dea... si iata ca de ziua mea de nastere am primit o particica din Sf.Sale moaste... stiti cata BUCURIE am de atunci??? si nu un varf de ac, ci cat un bob de orez...!!! Frumos nu??? lle-am pus in crucea de la gat si le am tot tp cu mine... si mereu suntem in dialog... simt prezenta sa ca aerul ce il respir... Nu va puteti inchipui cat de mult raspunde la Dragostea ce i-o poarta cineva... inmiit fata de iubirea cuiva... ca el e desavarsit, si le are pe cele ale lui Hristos!!!
De aceea va indemn sa va rugati la acest MINUNAt sfant ca rasounde grabnic si mult mai mult decat ne asteptam... dar sa avem grija, ca daca ii cerem ceva si nu ne implineste imediat rugaciunea, asta e pt ca dansul stie ca nu ne este de folos atunci cand cerem, si cand nu ne asteptam, ne da... si atunci iti aduci aminte de rugaciunea ta si te umpli de lacrimi de bucurie ca nu te-a uitat... Este MINUNAT!!!

Sf.Nectarie sa va binecuvinteze pe TOTI!!!

[tigerAvalo9]

M-au impresionat toate la acest Sf.,l-am ales imediat cu am aflat de el si i-am citit viata Sf.ocrotitor caci nu aveam din pacate,nu l-am ales ca am necazuri mari doar sa ma ocroteasca,voi avea nevoie in viitor pentru ca ma asteapta o viata grea intr-o lume grea dupa cum stiti situatia pe glob.As vrea sa vizitez si eu Manastirea Radu Voda din Bucuresti,cine a mai fost?

[MarinaAlca]

"Dorinta sa cea mai puternica era aceea de a-si putea continua studiile. Din pacate insa, situatia economica grea in care se gasea familia sa, nu ii permitea sa-si duca la indeplinire acest vis.
De aceea la varsta de 14 ani, s-a hotarat sa plece de langa caminul parintesc si sa se duca in marele oras Constantinopol.
Aici a inceput sa lucreze la un negustor de tutun, ptr a se putea intretine.
Inceputul a fost greu in acest oras strain ptr micul Anastasie(acesta era numele pe care Sfantul Nectarie l-a primit la botez).
A muncit o buna perioada de timp, fara o alta plata in afara portiei zilnice de mancare. Muncea din zori si pana la asfintitul soarelui, purtand haine ponosite si adeseori descult. In putinele clipe de ragaz, isi indulcea suferinta citind din Sfanta Scriptura si din cartile Sfintilor Parinti,pe care le adusese cu sine. Stia sa scrie si de multe ori il ajuta pe patronul sau sa-si alcatuiasca corespondenta.
Intr-una din zile s-a hotarat sa scrie o scrisoare.
Catre cine? Catre Mantuitorul Hristos din Ceruri.
In puritatea sufletului sau, se gandise sa ceara astfel ajutor Tatalui ceresc, spre alinarea suferintelor sale. Cerea in acea scrisoare, sa ii trimita parintele Luminilor cateva hainute si o pereche de pantofi, pe care demult si le dorea.
Cu scrisoarea in mana, se duse la un negustor de peste drum, rugandu-l sa-i imprumute un timbru. Negustorul respectiv, un om bun si cu frica de Dumnezeu, i-a raspuns ca nu are momentan nici un timbru, dar i-a propus sa lase scrisoarea acolo, spre a fi trimisa mai tarziu impreuna cu celelalte scrisori ale sale.
Dupa pecarea lui Anastasie, negustorul s-a uitat din curiozitate sa vada cine era destinatarul scrisorii.Uimit de cele scrise pe plic, s-a hotarat sa o desfaca si sa o citeasca.
Prin Pronia Divina, sufletul sau a fost profund impresionat de continutul scrisorii.De aceea a hotarat sa alcatuiasca o scrisoare de raspuns catre micul expeditor, insotita si de o suma de bani, ce putea sa indeplineasca dorintele sale curate.Fericirea lui Anastasie la primirea acestui raspuns, cu greu s-ar putea descrie.
A multumit indelung, prin rugaciune, Tatalui Ceresc. A doua zi s-a cumparat cele necesare si mult dorita pereche de pantofi."