prin fire si prin har

Imi pare devreme, sa ma iertati, imi pare prea devreme...
Nu ma refer la timp, la varste, ci la gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, pe care, vai, nu o vad din aceste postari...

Unde e sangele? Unde e tipatul? Urletul lupului injunghiat... unde e?

pana si poezia unor moderni e tipat
daramite glasul celui chemat ....

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de inselare!

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi pare devreme, sa ma iertati, imi pare prea devreme...
Nu ma refer la timp, la varste, ci la gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, pe care, vai, nu o vad din aceste postari...

Unde e sangele? Unde e tipatul? Urletul lupului injunghiat... unde e?

pana si poezia unor moderni e tipat
daramite glasul celui chemat ....

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de inselare!

Prea devreme gradul de cufundare in salbaticia dinlauntru, care de fapt nu este ca nu o vedeti?

Daca ar fi sange, si tipat si urlet in relatia cu semenii nostri am fii prooroci. dar nu suntem, cum nu suntem nici nebuni dupa Hristos. ca aceasta cale nu este data oricui.

Iar gradul cufundarii este calauzit de Dumnezeu. N-ati citit cum unii monahi din Sfantul Munte tanguiau o viata intreaga dupa Duhul Sfant cufundandu-se si cufundandu-se, iar altul dupa o luna se invredniceau? oare ajungeau acestia la cel mai mare grad de cufundare?

Nu mi se cuvine mie sa masor gradul de cufundare al omului de langa mine, ca sa nu cad in invidie. ca sunt pacatoasa si nu am voie decat sa ma uit inlauntrul meu ca sa nu pacatuiesc. Si nici gradul meu de cufundare nu il masor ca am incredere in Domnul si las pe el sa ma calauzeasca. ca de intreprind singura astfel de masuratori, cand ajung acolo, in miezul miezului si descopar "perdeaua dupa care troneaza satana si vreau sa il alung nu am putere. ca fara Dumnezeu nu pot nimic sa fac." (Vedere duhovniceasca - Un calugar atonit deznadajduit)

Fereasca Dumnezeu sa cadem in inselare. Insa m-a invatat duhovnicul meu ca tot ce vine cu tulburare, si rau, cu agitatie si neliniste, inlauntrul meu, nu e de la Domnul ci inselare. precum si tot gandul care este impotriva invataturilor lui Dumnezeu si de indemn de incalcare a poruncilor Lui tot inselare se numeste. Precum si tot gandul rau ce vine impotriva aproapelui tot inselare este. Fie ca este el si numai ca o adiere. Si tot duhovnicul meu m-a invatat sa ma apar de inselare cu rugaciunea si psaltirea si cu numele Lui mereu.

[dobrin7m]

tot duhovnicul meu m-a invatat sa incerc sa vad duhul cu care un om vorbeste. Si sa vad de este acesta bun de la Dumnezeu sau nu este bun. Si mi-a spus asa: daca omul vorbeste de Dumnezeu si nu incalca Legea si Poruncile , daca nu huleste si ne indeamna la credinta dreapta, la citire de Scriptura si Psaltire, daca este si traitor adevarat atunci acela are duh bun.

Eu cand v-am citit postarile asta am vazut la dvs. Ca vorbiti de Dumnezeu, ca nu incalcati Legea, ca nu huliti, ca indemnati la credinta dreapta si la citire de Scriptura si Psaltire si m-am bucurat. Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru crestinii buni pe care Domnul randuie sa ii intalnim!

[dobrin7m]

Daca primim imagini prea minunate sa nu credem in ele ca cine suntem noi pacatosii sa ne invrednicim sa vedem chipul ingerilor sau ale Domnului nostru Iisus Hristos?

Insa de primim indemnuri, de credinta tare, de rugaciune, de iubire de Hristos, de dorinta de spovedanie si Impartasanie, de pocainta , acestea nu sunt inselare ci de la Domnul vin.
Ca inselatorul niciodata nu va povatui la bine, si nici nu va indemna la iubire de Dumnezeu.

Deci semnul de inselare acesta este: in imaginea cea minunata, sau in cuvant, daca se strecoara fie si numai un graunte de rau atunci e inselare.

Iata un exemplu de inselare pe care eu l-am trait: l-am mai spus dar il amintesc: citeam din Psaltire, plangand tare, cu multa intristare si pe cand am ajuns la a treia catisma citita am simtit dintr-o data o mireasma atat de minunata si de placuta de nedescris. M-am oprit brusc din citit si am inceput sa caut prin camera sa vad de unde este mirosul cel minunat. Dar parca era raspandit prin toata casa , insa o neliniste mare m-a cuprins.

iata inselarea. Mireasma minunata care a adus neliniste si intreruperea rugaciunii.
O fi fost ea minunata, va spun a fost mai minunata decat mirul si tamaia , deci imbracata frumos, dar a adus raul. M-a intrerupt din rugaciunea facuta Domnului si mi-a adus neliniste mare. Iata nevrednica de mine si pacatoasa.

Acum un exemplu care nu a fost inselare: m-am pus sa fac Rugaciunea lui Iisus cu metanie mare. Si desi era nevointa avand durere de coloana, am continuat asa cum am putut. Cand am ajuns pe la a 6-a bobita de pe ata, camera a disparut , eu continuam sa fac metania si rugaciunea insa eram ca pe Golgota, cu cele trei cruci si Hristos in mijloc rastignit. Era exact la ceasul al noulea. Cerul intunecat ca de furtuna, si Hristos rastignit pe cruce in departare. Nu m-am oprit din metanii si rugaciune dar in acelsi timp am zis: Doamne te rog de e inselare ajuta-ma si fa sa dispara imaginea aceasta te rog. Dar nu a disparut. Am privit asa, continuand sa fac metanii nu stiu cat. Nu am mai simtit nevointa insa la un moment dat a disparut si a revenit camera mea. Am fost atenta la bobitele metanierului. Ajunsesem la sfarsitul atei. facusem 33 de metanii si nici nu le-am simtit , parca le facusem intr-o clipita.
Parintele meu mi-a spus: vezi cum a facut Dumnezeu sa iti arate cat de neputinciosi suntem noi fara El? Cat de usor se fac toate cu El chiar si rugaciunea si nevointa? S-a miluit de dumneata o pacatoasa, ca sa iti sporeasca credinta si ravna. Dar asta nu inseamna ca esti vrednica de fata lui Hristos. De aceea ai vazut doar un tablou al rastignirii nu pe insusi Domnul Iisus Hristos. Ca cine suntem noi sa vedem fata Domnului? Cum sa ne semetim sa credem ca suntem vrednici de asta?

[iustin10]

Fapta buna nu este separata de Dumnezeu,nu are cum.Oricine face o fapta buna este Dumnezeu in el.Pentru ca Dumnezeu este binele si este iubirea.
Iubirea fireasca este foarte putin capabila de a se ridica la Dumnezeu ,pentru ca ,asa cum spune si dobrin7m ,este limitata la ce ne face placere ,la egoismul propriu.
Iubirea fireasca inca nu mantuieste,pentru ca nu poate schimba omul in adancul sau.
Dar cand cineva iubeste pe aproapele sau cu o iubire desavarsita ,atunci iubirea sa devine dumnezeiasca.
Deschideti ochii larg,priviti in jurul vostru :veti gasi nenumarate exemple de iubire si frumusete la oameni din cei mai diversi,cu diferite grade de credinta,sunt momente in care sufletul vostru credincios,va slavi pe Dumenzeu ca a facut asa frumoasa lumea .

Eram pe camp,masina mi se impotmolise, si un om si-a sacrificat din wekendul sau ,si-a golit masina de nenumaratele bagaje(statea la cort) ,a mers cu ea prin hartoapele alea,si a venit sa ma traga din mlastina aceea . I-a pasat de mine ,a facut totul cu naturalete ,doar cu gandul la necazul meu ,si bineinteles nu a vrut sa ia nimic.
Acel om a avut o iubire fireasca sau dumnezeiasca ? Daca eu as fi aflat de el ca nu e credincios ,i-as fi pus oare vreo eticheta,ca se mantuieste sau nu ?
Caci fericirea fara margini ce am simtit-o ,mi-a aratat pe Dumnezeu mai prezent linga mine ca oricand.
Credinta naste iubire,fara indoiala .Dar si iubirea naste credinta . Talharul de pe cruce a luat apararea Unuia pe nedrept condamnat,si s-a umplut de revelatie .
Din carti si de la sfinti sa luati puterea de a iubi .Dar din viata sa luati puterea lui Dumnezeu,caci El este viu,si este linga noi.

În prealabil postat de dobrin7m

tot duhovnicul meu m-a invatat sa incerc sa vad duhul cu care un om vorbeste. Si sa vad de este acesta bun de la Dumnezeu sau nu este bun. Si mi-a spus asa: daca omul vorbeste de Dumnezeu si nu incalca Legea si Poruncile , daca nu huleste si ne indeamna la credinta dreapta, la citire de Scriptura si Psaltire, daca este si traitor adevarat atunci acela are duh bun.

Eu cand v-am citit postarile asta am vazut la dvs. Ca vorbiti de Dumnezeu, ca nu incalcati Legea, ca nu huliti, ca indemnati la credinta dreapta si la citire de Scriptura si Psaltire si m-am bucurat. Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru crestinii buni pe care Domnul randuie sa ii intalnim!

Imi dati o veste buna! Cu adevarat aceasta, va multumesc!
Nu stiam aceste criterii de evaluare a unui suflet, cu adevarat nu stiam.
Iertati, totusi, pornirea mea cand am spus, poate prea ferm, ca "e prea devreme". Nu voi fi fiind eu vinovatul, ca sa zic asa, ci pur si simplu Duhul. Dar pentru ca nu pot crede sub nici o forma ca vorbeste Duhul prin mine (Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!), ramane sa recunosc: am indraznit, pur si simplu, sa imi exprim o opinie. Va rog sa ma iertati pentru aceasta indrazneala si sa ma ierte si persoana careia m-am adresat.

[anonim30]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi dati o veste buna! Cu adevarat aceasta, va multumesc!
Nu stiam aceste criterii de evaluare a unui suflet, cu adevarat nu stiam.
Iertati, totusi, pornirea mea cand am spus, poate prea ferm, ca "e prea devreme". Nu voi fi fiind eu vinovatul, ca sa zic asa, ci pur si simplu Duhul. Dar pentru ca nu pot crede sub nici o forma ca vorbeste Duhul prin mine (Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!), ramane sa recunosc: am indraznit, pur si simplu, sa imi exprim o opinie. Va rog sa ma iertati pentru aceasta indrazneala si sa ma ierte si persoana careia m-am adresat.

Nu frate, nu-ti cere iertare. Ai dreptate! Desi unele din criteriile expuse de dobrin7m sunt prezente, totusi mai sunt multi pasi pana acolo. O recunosc si eu, si deasemeni duhovnicul meu m-a pus in stand-by deocamdata.
Cum va rugam si mai devreme, rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung sa-L urmez pe Domnul cu inima si gandire luminata, iar cand intr-adevar imi va spune 'vino' atunci sa aud chemarea Lui!
Multumesc mult dobrin7m pentru postarile tale!

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Fapta buna nu este separata de Dumnezeu,nu are cum.Oricine face o fapta buna este Dumnezeu in el.Pentru ca Dumnezeu este binele si este iubirea.
Iubirea fireasca este foarte putin capabila de a se ridica la Dumnezeu ,pentru ca ,asa cum spune si dobrin7m ,este limitata la ce ne face placere ,la egoismul propriu.
Iubirea fireasca inca nu mantuieste,pentru ca nu poate schimba omul in adancul sau.
Dar cand cineva iubeste pe aproapele sau cu o iubire desavarsita ,atunci iubirea sa devine dumnezeiasca.
Deschideti ochii larg,priviti in jurul vostru :veti gasi nenumarate exemple de iubire si frumusete la oameni din cei mai diversi,cu diferite grade de credinta,sunt momente in care sufletul vostru credincios,va slavi pe Dumenzeu ca a facut asa frumoasa lumea .

Eram pe camp,masina mi se impotmolise, si un om si-a sacrificat din wekendul sau ,si-a golit masina de nenumaratele bagaje(statea la cort) ,a mers cu ea prin hartoapele alea,si a venit sa ma traga din mlastina aceea . I-a pasat de mine ,a facut totul cu naturalete ,doar cu gandul la necazul meu ,si bineinteles nu a vrut sa ia nimic.
Acel om a avut o iubire fireasca sau dumnezeiasca ? Daca eu as fi aflat de el ca nu e credincios ,i-as fi pus oare vreo eticheta,ca se mantuieste sau nu ?
Caci fericirea fara margini ce am simtit-o ,mi-a aratat pe Dumnezeu mai prezent linga mine ca oricand.
Credinta naste iubire,fara indoiala .Dar si iubirea naste credinta . Talharul de pe cruce a luat apararea Unuia pe nedrept condamnat,si s-a umplut de revelatie .
Din carti si de la sfinti sa luati puterea de a iubi .Dar din viata sa luati puterea lui Dumnezeu,caci El este viu,si este linga noi.

Iustin, cand vom ajunge sa ne curatim mintea , sa o schimbam, atunci in aceasta situatie nu ti-ar fi trecut prin minte sa pui la indoiala dragostea acelui om, evaluand-o, l-ai fi luat asa cum e si i-ai fi dat si tu iubire asa cum te-a invatat Dumnezeu. Nici macar cu o adiere de vant, sau cu o farama de gand nu ti-ai fi pus intrebarea cum este acel om.
Si atunci, de ar fi avut iubire fireasca atunci ar fi simtit iubirea ta duhovniceasca, si poate ar fi inaintat spre credinta fara sa stii tu, ca asa a vrut Dumnezeu, iar de ar fi avut iubire dumnezeiasca, v-ati fi bucurat impreuna de darul Domnului.
dar nu e nimic. Suntem pacatosi, nu ne ramane decat sa cerem mila Domnului.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Nu frate, nu-ti cere iertare. Ai dreptate! Desi unele din criteriile expuse de dobrin7m sunt prezente, totusi mai sunt multi pasi pana acolo. O recunosc si eu, si deasemeni duhovnicul meu m-a pus in stand-by deocamdata.
Cum va rugam si mai devreme, rugati-va fratilor si pentru mine sa ajung sa-L urmez pe Domnul cu inima si gandire luminata, iar cand intr-adevar imi va spune 'vino' atunci sa aud chemarea Lui!
Multumesc mult dobrin7m pentru postarile tale!

Sigur ca mai sunt pasi. Cati pasi mai am si eu de facut! Ma bucur ca ai vorbit cu duhovnicul tau , sa faci ascultare de el.
Spor sa ai! Domnul cu tine!

M-as ruga dar nu stiu numele. daca vrei trimite-mi-l pe privat.

PS. Eu am doi duhovnici. Pare cam ciudat. Primul al carei fii suntem eu si sotul e in Sf. Munte , insa cum eu nu pot intra acolo, m-a incredintat la cel de-al doilea care este afara din Munte. La al doilea alergam la sfat de fiecare data cand avem nevoie insa de primul ne bucuram mai rar cum da Domnul.
Si tot face ca de doua ori pe an sa vina la noi sa ne povatuiasca.
Anul trecut a stat la noi o saptamana. Ne gandeam oare cum, atata? Ne bucuram dar nu intelegeam ce ne invredniceste pe noi de asa bucurie.
Dupa o saptamana mi-a zis: Sunteti ca o pasare, ati invatat sa zburati, ati invatat sa va dezlegati dar cand sa zburati va incalciti in sfoara . Dati-i drumul , lasati sfoara. Zburati!
Cum asta Parinte?
Pai cand mergeti bine va faceti avant sa zburati, insa pentru ca nu tineti paza mintii tot timpul, si nu tineti paza gurii tot timpul, adica femeile mai vorbesc si despre vreme, sau alte lucruri nefolositoare, care tot vorbire in desert se numeste, va incalciti. Acestea, neatentia in paza mintii si paza gurii este sfoara dvs in care va incalciti.

Unii sunt inca la stadiul de invatare a zborului, altii l-au depasit si sunt la stadiul de dezlegare a sforii, alti oameni se incalcesc ca si mine in sfoara, insa sfoara este diferita la fiecare. Iar altii zboara spre Dumnezeu.
In toate acestea sunt pasi.

[dobrin7m]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi dati o veste buna! Cu adevarat aceasta, va multumesc!
Nu stiam aceste criterii de evaluare a unui suflet, cu adevarat nu stiam.
Iertati, totusi, pornirea mea cand am spus, poate prea ferm, ca "e prea devreme". Nu voi fi fiind eu vinovatul, ca sa zic asa, ci pur si simplu Duhul. Dar pentru ca nu pot crede sub nici o forma ca vorbeste Duhul prin mine (Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul!), ramane sa recunosc: am indraznit, pur si simplu, sa imi exprim o opinie. Va rog sa ma iertati pentru aceasta indrazneala si sa ma ierte si persoana careia m-am adresat.

Asa zic si eu, ca nu aveti de ce sa imi cereti iertare. Unii pe altii ne invatam si ne bucuram. Sigur ca nu vorbeste Duhul. Doar nu suntem sfinti. Nu suntem noi vrednici de asta. Pana acolo mai sunt multi pasi cum spunea draga noastra doamna. Cine stie cat de multi vom parcurge din ei pana ne prinde vremea sfarsitului. Mai avem de curatat, de indreptat, mai si cadem, ne ridicam. Nu e usoara nevointa. Nu se cuvine sa ne semetim nici o secunda. Pentru asta imi spunea duhovnicul: ciocanul pacatelor sa va bata in cap mereu. Sa nu uitati si sa va semetiti.
Uneori oamenii se bucura de har. Si atunci se schimba si in vorba si in fapta.
Asa cum se bucura oamenii de har in timpul Sfintei Liturghii. Legat de asta iarasi parintele mi-a spus: cand suntem in har suntem exaltati, unii vorbesc de Dumnezeu, altii se roaga mai bine, altii daruiesc mai mult, altii bucura oamenii cu drag. E bine ca oamenii sa se bucure de har ca mai tarziu ramane rugaciunea.