![]() |
![]() |
|
#91
|
|||
|
|||
![]()
Simplu de înțeles, Cristian, nu și de pus în practică.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#92
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Am subliniat ceea ce as numi, cu ingaduinta voastra, "cheia" problemei noastre, a oamenilor dintre oameni, din relatiile interumane. Consider ca aici e toata problema sau, ma rog, miezul ei, rascrucea catre iad sau Rai. Dezbinarea, precum si buna (con)vietuire trec pe-aici. Va multumesc pentru cuvant si ma iertati pentru suparari. |
#93
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#94
|
||||
|
||||
![]()
Asa-i , din pacate . . . !
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#95
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"Toată mântuirea noastră se sprijină pe chemarea lui Iisus și unirea cu El. Să-L chemăm și El ne va vindeca prin venirea Lui. Să gemem ca un om bolnav și El, ca un doctor, va veni iubitor în ajutorul nostru. Să strigăm ca cel ce a căzut între tâlhari și Bunul Samarinean va veni să ne curețe rănile și să ne călăuzească spre han, adică spre vederea luminii (theoria) care ne mistuie întreaga ființă. Când Dumnezeu coboară în inima noastră, El biruie diavolul și curăță răutățile pe care acesta le-a făcut. Biruința asupra diavolului este, de aceea, biruința lui Hristos în noi. Să facem ceea ce ține de partea omenească, adică să-L chemăm pe Hristos, și El va face ceea ce ține de partea dumnezeiască, va birui asupra diavolului și îl va izgoni. Așadar să nu urmărim să facem noi înșine cele dumnezeiești și să ne așteptăm ca Dumnezeu să le facă pe cele omenești. Trebuie să înțelegem bine acest lucru, noi facem cele omenești, rugăciunea lui Iisus, și Dumnezeu cele dumnezeiești, adică mântuirea noastră. Întreaga lucrare a Bisericii este colaborarea dintre divin și uman. ............... — Ce sunt aceste trepte? Care sunt pașii care ne duc la unirea cu Hristos și la înfruptarea din harul îndumnezeitor? — Scopul fundamental al rugăciunii lui Iisus este reunificarea omului „care s-a împărțit”. — Iartă-mă te rog că te întrerup. Ce înseamnă reunificarea omului? — Omul, potrivit Scripturii, a fost creat „după chipul lui Dumnezeu” (Coloseni 3, 10). Dumnezeu este Treime, adică, ființă în trei ipostasuri (Tată, Fiu și Duh Sfânt). Astfel, sufletul fiind creat după chipul lui Dumnezeu, este unic dar multiplu. El are trei puteri: mintea (rațiunea), dorința (pofta) și voința (mânia). Toate trei trebuie să fie unite și îndreptate spre Dumnezeu. După Sfântul Maxim Mărturisitorul, prefacerea lor după fire înseamnă pentru minte să cunoască pe Dumnezeu, pentru dorință să dorească și să iubească numai pe Dumnezeu, iar pentru voință să împlinească voia lui Dumnezeu. În acest fel e împlinită porunca „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta” (Marcu 12, 30). Când mintea rămâne în Dumnezeu, ridică dorința să Îl iubească și voința să lupte împotriva duhului rău și să caute curățirea. Astfel, existând un imbold spre Dumnezeu, există unirea. Păcatul rupe uniunea celor trei însușiri ale sufletului. Mintea tinde să-L nesocotească pe Dumnezeu, pofta este îndreptată înspre creaturi nu spre Creator, iar voința este supusă tiraniei patimilor. În acest fel, păcatul înrobește cu totul sufletul. Iată cum descrie Sfântul Grigorie Palama această stare. Mai întâi mintea se mișcă departe de Dumnezeu și se întoarce spre celelalte creaturi: „de câte ori deschidem o ușă patimilor, mintea se împrăștie imediat, preocupată tot timpul de lucrurile trupești și lumești, asupra mulțimii plăcerilor și gândurilor împătimite care vin cu ele”. Apoi mintea, căzând de la Dumnezeu, abate dorința de la El și de la poruncile Lui: „când mintea rătăcește, dorința se risipește în desfrânare și nebunie, împrăștiindu-se asupra nenumărator lucruri rele … iar mintea moleșindu-se, puterile sufletului se împuținează iubind mai mult făpturile și dorindu-le pe acelea. Tânjind după diversitate, pofta se dezbină în plăceri, risipindu-se în ele, de aceea ajungând să dorească necurățiile nu cele trebuincioase, adică cele trupești nu cele cuviincioase, sau cu alte cuvinte dorind nu lucrurile cele ce-i sunt de trebuință, ci pe cele deșarte și lipsite de slavă”. În cele din urmă voința este supusă patimilor, este chinuită și „omul, care a fost sortit să devină fiu al lui Dumnezeu, se face ucigaș și nu doar asemeni celor mai sălbatice fiare, ci și târâtoarelor și animalelor otrăvitoare, asemănându-se unui scorpion, unui șarpe, unui pui de viperă”. Deci, cele trei puteri ale sufletului se abat de la Dumnezeu și în același timp se pierde unitatea dintre ele. Dorința ar vrea să se întoarcă la Dumnezeu dar voința nu-i permite; pofta ar vrea să se întoarcă la Dumnezeu dar mintea, neavând credință în El, nu vrea să-L iubească. Noi luptăm pentru această unitate și o atingem, în final, prin rugăciunea lui Iisus. Întoarcerea la Dumnezeu începe cu adunarea minții. Scopul nostru este să despărțim mintea de atracțiile care o înconjoară și să o aducem înlăuntrul ei astfel încât și pofta să fie adusă înapoi. — Ai putea să-mi explici mai amănunțit care sunt treptele rugăciunii? De unde se începe și cum se înaintează? — Sunt cinci trepte însemnate. 1.Prima treaptă constă în rostirea cu voce tare a rugăciunii lui Iisus. Rostim rugăciunea cu buzele, în același timp încercând să ne îndreptăm atenția asupra cuvintelor rugăciunii. 2.La a doua treaptă, spunem rugăciunea lui Iisus în minte. Întreaga noastră atenție este îndreptată din nou asupra cuvintelor, dar este adunată în minte. Când mintea obosește o lăsăm să se odihnească și începem din nou să rostim rugăciunea cu buzele. Această metodă ca și folosirea mătăniilor este încă nivelul cel mai de jos al rugăciunii lui Iisus. Însă de la acesta trebuie să pornească oricine și de îndată ce ajunge la desăvârșire dispar cele ale nedesăvârșirii. După ce mintea s-a odihnit, reîncepem rugăciunea, concentrându-ne din nou toată atenția înăuntrul ei. Sfântul Nil ne sfătuiește: „Amintește-ți întotdeauna de Dumnezeu și mintea îți va deveni rai”. 3. Apoi, la a treia treaptă rugăciunea lui Iisus coboară în inimă. Mintea și inima sunt acum unite. Atenția este adunată toată în inimă și este cufundată din nou în cuvintele rugăciunii lui Iisus, dar mai înainte de toate înlăuntrul numelui lui Iisus, care are o adâncime nepercepută. 4.La a patra treaptă rugăciunea se rostește de la sine, în timp ce ascetul lucrează, mănâncă, vorbește, când el este la biserică sau chiar atunci când doarme. „Eu dorm dar inima-mi veghează” se spune în Sfânta Scriptură (Cântarea cântărilor 5, 2). 5. Apoi, la a cincea treaptă înlăuntrul sufletului se simte o flacără dumnezeiască, arzând blând și înveselindu-l. Harul lui Hristos sălășluiește în inimă, Sfânta Treime Și-a făcut locaș. „Și suntem lăcaș al lui Dumnezeu, atunci când El trăiește înlăuntrul nostru, așezat în amintire. Devenim biserică al lui Dumnezeu atunci când amintirea Lui nu este umbrită de griji pământești, și mintea nu este tulburată de gânduri nestăpânite; de care fugind, prietenul lui Dumnezeu se retrage înlăuntrul Lui, alungând patimile care cheamă gândurile nestăvilite, și viețuind într-un mod care-l duce la virtuți” (Sf. Vasile cel Mare). Astfel, el simte înlăuntrul său prezența dumnezeiescă, harul acesteia împărtășindu-se și trupului său care devine mort pentru lume și răstignit patimilor. Acesta este treapta cea mai înaltă, care este uneori legat de vederea Luminii necreate. Acesta este, practic, cursul dezvoltării rugăciunii lui Iisus. Fiecărui stadiu îi corespunde un anume dar." Last edited by ovidiu b.; 18.02.2012 at 02:22:54. |
#96
|
||||
|
||||
![]() Citat:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...410#post430410 "Al treilea tip este îmaginația creatoare, care dezvoltă civilizația și arta. Oamenii încearcă să rezolve unele probleme sau să înainteze în dezvoltarea artei. Nu este ceva de condamnat, căci, așa cum am spus, este o stare firească după cădere. Dar trebuie subliniat că este foarte primejdioasă pentru rugăciunea curată". Deci imaginatia creatoare este si ea o stare fireasca dupa caderea lui Adam in pacat nu este o virtute daruita de Dumnezeu. Insa daca vrem sa ajungem la adevarata cunoastere de Dumnezeu trebuie sa ne ferim de ea pentru ca aceasta imaginatie creativa merge mana in mana cu mandria de sine si slava desarta. De aceea de pilda calugarul pictor de icoane sau biserici nu purcede la inceperea lucrului fara rugaciune curata ca apoi ceea ce creaza sa nu fie rezultatul imaginatiei sale ci a gandurilor bune ce vin de la Dumnezeu. Acum darurile lui Dumnezeu sub forma de vedenii iarasi nu sunt produsul imaginatiei noastre ci sunt daruri de la Dumnezeu, cum ar fi vederea unui sfant sau a Maicii Domnului. de aceea doar cei ce se invrednicesc de aceste daruri le si primesc. Iar aceste vedenii nici nu e voie sa le includem in imaginatie. de aceea se numesc vedenii. Pentru ca sursa lor, originea lor este afara de mintea noastra, este de la Dumnezeu. Acum am vazut cum traiesc monahii in Sf. Munte cand am primit la noi anul trecut o saptamana pe duhovnicul meu. Nimic nu isi imagineaza spre rezolvare a ceva pentru viitor ci lasa totul la voia Domnului. Iar hotararile le ia atunci pe loc cand sunt necesare si atunci cu rugaciune ca sa fie o hotarare buna si pe voia Domnului. Daca e vorba de ceva constructiv iarasi se face rugaciune la Dumnezeu ca sa ii dea gand bun ca ceea ce vrea sa construiasca, fie si un proiect sa fie bun cu minte limpede si curata. A sta si a pritoci in imaginatie un viitor , indiferent din ce unghi privim este foarte primejdios si departe de adevarata traire ortodoxa. Ce simplu poate fi viata. Orice lucrare avem de intocmit inainte de a o incepe in loc sa ne imaginam cum va fi si cum sa o fac, mai bine am face rugaciunea de incepere a lucrului si apoi am purcede la munca, ca Dumnezeu ajuta cu ganduri bune sa ducem la bun sfarsit lucrarea inceputa. Oricum Dumnezeu nu randuie ca absolut toti sa fim mari descoperitori cu importanta extraordinara pentru oameni. Iar acei mari descoperitori din istoria omenirii eu consider ca tot Dumnezeu le-a dat gandul descoperirii, din pas in pas si nu au realizat ei prin propria lor imaginatie creatoare. Eu cred ca Dumnezeu in prestiinta Sa pune in anumiti oameni mai multa latura creatoare, sau inclinatie spre descoperire si apoi omul creste si isi dezvolta sau nu inclinatia. Unii din pacate isi dezvolta inclinatia dar cazuti fiind in pacate, altii isi dezvolta inclinatia credinciosi si lucratori in voia Domnului iar altii isi ingrop singuri talantul. Legat de aceasta chiar am avut discutii cu un ateu caruia i-am spus: exemplu descoperirea atractiei gravitationale. Newton a avut gandul cel bun de la Dumnezeu sa descopere aceasta forta de atractie insa nu putem spune ca inainte de acest moment nu a existat in natura acest fenomen, dar nici nu putem spune ca inainte de Newton nu au fost oameni la fel de destepti sau poate mai destepti ca el. Eu consider ca Newton a descoperit pentru ca Dumnezeu a vazut ca e nevoie ca oamenii sa descopere asta si i-a dat gandul cel bun. Pana la Newton nu a fost poate nevoie ca oamenii sa stie de existenta acestui fenomen. In ceea ce priveste pe mine am vazut ca imaginatia mi-a fost de multe ori foarte daunatoare in toate aspectele vietii. Si am vazut ca acum de cand ma las in voia Domnului sunt mult mai linistita, mai calma, nu mai am teama de ce va fi in viitor. Chiar imi amintesc o exclamatie minunata a sotului meu acum 2 zile: "Stiu ce va fi cu mine pana luni. De luni ce va vrea Dumnezeu." Am zambit si mi-am dat seama ca asa trebuie sa traim.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#97
|
|||
|
|||
![]()
Cred ca e acelasi lucru cu "Psihoterapia ortodoxa. Stiinta Sfintilor Parinti" - Mitropolitul Hieroteos Vlachos. Acum se gaseste sub aceasta denumire...sper sa nu gresesc. Eu o am sub aceasta denumire.
|
#98
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Sa fiti binecuvantati ! ![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#99
|
|||
|
|||
![]()
As pune si eu o altfel de intrebare,daca tot avem voie sa punem orice fel de intrebari.
Vrea cineva in viitorul apropiat sau mai indepartat sa ajunga filocalic? Are cineva aceasta intentie ? |
#100
|
||||
|
||||
![]()
Da, da, asa este.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Faurit intru primenirea forumului | glykys | Generalitati | 92 | 26.02.2013 10:29:00 |
Viteza forumului | sophia | Reguli generale de utilizare a forumului | 4 | 02.08.2012 14:03:02 |
Reguli de folosire a forumului. | admin | Reguli generale de utilizare a forumului | 1 | 14.01.2011 18:08:27 |
O intrebare pentru teologi sau pentru cei care cunosc | Delirul | Generalitati | 7 | 21.02.2010 19:51:02 |
Media de varsta a utilizatorilor forumului | Hector | Generalitati | 4 | 02.05.2009 11:31:23 |
|