de ce a fost inventat divortul?

[MediatorB]

Sunt convins ca problema divortului este un extrem de traumatizanta si ca nu este deloc usor sa treci prin aceasta perioada. Cu toate acestea, daca simti ca nu mai este nimic de facut poti sa recurgi la o varianta moderna si civilzata: Medierea ! In cariera mea de mediator am avut multe cazuri in care sotii au venit cu scopul de a divorta, si , dupa doua sedinte de discutii deschise despre cauze, in care am pus toate intrebarile pe care ei din supare nu reuseau sa le mai vada, il loc de de divor au plecat impreuna la mare ! Daca sotul insista neaparat sa mearga la divort alege divortul prin mediere, iti da sansa sa iti salvezi casnicia in ultimul moment, sau in caz contrar, desfacerea casatoriei se face in conditii civizate si in avantajul superior al copiilor acolo unde acestia exista. Mai multe pe aceasta tema pe: http://mediatorbucurestimustateanu.r...-prin-mediere/

[Yasmina]

În prealabil postat de Lucian008

"Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte." Matei 5,32

În prealabil postat de DianaRoxana

Dl. Stefan Florin imi cer scuze ca am fost asa de repezita si am tras concluzii pripite. Stiam la ce va referiti dar uneori ne incapatanam pe o singura idee careia ii dam drumul sa iasa la suprafata.
D-na Gabriela multumesc pt sfat. Si eu astept sa vad ce imi recomanda parintele dupa ce o sa-i spun tot ce am pe suflet in momentul asta.
Va doresc o zi buna.

V-ati oprit din scris ,anul trecut...
Ce s-a mai intamplat cu familia dvs? Ati reusit sa impiedicati divortul?
Sper ca sunteti bine!

[Florinvs]

In legatura cu problema dumneavoastra cu care ati deschis acest topic aici numai dumneavoastra puteti cunoaste raspunsul si solutia care este cea mai potrivita! Nimeni nu poate cunoaste sentimentele care exista intre sot si sotie cu adevarat, ci numai cei doi, iar deciziile care-i privesc personal este bine sa fie luate tot personal, pe baza unei analize lucide, "la rece"! Din aceasta cauza nu-mi permit a va da vreun sfat in privinta asta- numai dumneavoastra si sotul dumneavoastra puteti sti ce aveti de facut!

In problema de principiu a divortului, desi stiu ca biserica nu permite divortul decat in caz de infidelitate conjugala, totusi, cand doi oameni constata- dupa o analiza lucida- ca nu-i mai leaga nici un fel de sentimente reciproce, este bine ca fiecare sa-si vada de drumul lui! O casnicie in care cei doi soti sunt nefericiti nu vad ce-ar putea aduce bun!

[guardian knight]

Cred ca este o atitudine gresita sa ne facem idoli din oamenii care nu merita asta !!!
Mai cred ca aceasta stare se numeste ori slabiciune absoluta (aproape hancicapul de a fi dependent ca un copil de cineva ) ori prostie pura !!!
Cred ca oricine trebuie sa iasa dintr-o stare de dependenta,si nu sa se indemne sa stea acolo !!!
Care mai e atunci diferenta dintre consumul de droguri si...asa zisa "iubire" fata de o persoana ?

[Pelerinul]

Am citit cu interes opiniile exprimate pe acest thread si le-am impartit in mai multe categorii: canonice, obiective si stupide. Din pacate peste 80% din ele sunt de un infantilism iritant.
Eu fac parte din categoria anti-divort, stiu pe de rost pasajele despre casatorie, si judecam foarte aspru pe cei care treceau prin astfel de probleme. Cand, pentru pacatul caderii in judecata am primit o palma zdravana sau o ispita de ti se duce somnul noaptea.
Si stii la ce concluzie am ajuns?
Sa nu mai judec pe nimeni, nici pe ea, nici pe el, ca nimeni nu stie prin ce trece celalalt si nu ii cunoaste sufletul, iar a filtra drama altuia prin matricea impartialitatii personale e grotesc.
Replici in genul 'deci ba nene, ii dai termen si ii zici: fratioare, pan' la 2 vii si zici neagra sau alba, ca n-am eu timp de confuziile tale' sunt scuipatoare de seminte in cartier.
Cel mai bun sfat, care arata smerenia crestina este cel primit de la Manastire - sa spuna acatistul 40 de zile si sa sporeasca in rugaciune spre a a-i linisti Dumnezeu sufletul.
In rest, cine suntem noi sa aruncam piatra despre cine e sau nu vinovat si ce ar trebui sa faca?
Caci cu masura cu care judeci cu aceea vei fi judecat si sa va fereasca Dumnezeu si Maica Domnului de o ispita ca cea pe care o judecam in nimicnicia noastra.

[dana2013]

numai cine trece prin asemenea momente intelege cu adevarat ce este in suflet. trec prin momente f grele, povestea e complicata cu f multi ani de casatorie, sarbatorile de iarna a plecat de acasa cand trebuia sa ne bucuram de bebelusul mult asteptat si cu sacrificii. Am acordat o sansa relatiei, desi familia mea a fost total impotriva, am incercat in zadar sa-l fac sa mearga la parintii mei sa se impace. Initial am fost optimista, plina de elan cu gandul ca voi reusi, m-am rugat sa reusim sa se transforme ura dintre noi si familii in iubire. Am esuat si toata stardania mea a facut si mai rau, am avut multe reprosuri, eu am iertat dar se intocea din nou acolo, am ajuns sa privesc cu groaza sfarsitul saptamanii pt. ca pleca. Acum am decis ca luni ( pt a cata oara) sa mergem la notar. Am vrut enorm sa salvez casa am ajuns la capatul puterii fizice si psihice pt. ca am senzatia ca ma lupt cu morile de vant. Ma simt ingrozitor pt ca nu ma pot desprinde de trecut, doar bebelusul imi da putere sa merg mai departe. Nu sunt de acord cu divortul si nu mi-am imaginat vreodata ca voi trai asemenea momente cumplite. E usor sa spui: punct si de la capat, asa ar fi logic sa gandesti, probabil sunt oameni care trec peste asa usor, dar cand ani de zile ai gandit ca asta e viata si casa ta esti total devastat. E cumplit sa fi dintr-o data singur, nu pot sa-mi imaginez viata mai departe, singura nu sau cu alticineva niciodata nu m-am gandit.

[gpalama]

În prealabil postat de dana2013

numai cine trece prin asemenea momente intelege cu adevarat ce este in suflet. trec prin momente f grele, povestea e complicata cu f multi ani de casatorie, sarbatorile de iarna a plecat de acasa cand trebuia sa ne bucuram de bebelusul mult asteptat si cu sacrificii. Am acordat o sansa relatiei, desi familia mea a fost total impotriva, am incercat in zadar sa-l fac sa mearga la parintii mei sa se impace. Initial am fost optimista, plina de elan cu gandul ca voi reusi, m-am rugat sa reusim sa se transforme ura dintre noi si familii in iubire. Am esuat si toata stardania mea a facut si mai rau, am avut multe reprosuri, eu am iertat dar se intocea din nou acolo, am ajuns sa privesc cu groaza sfarsitul saptamanii pt. ca pleca. Acum am decis ca luni ( pt a cata oara) sa mergem la notar. Am vrut enorm sa salvez casa am ajuns la capatul puterii fizice si psihice pt. ca am senzatia ca ma lupt cu morile de vant. Ma simt ingrozitor pt ca nu ma pot desprinde de trecut, doar bebelusul imi da putere sa merg mai departe. Nu sunt de acord cu divortul si nu mi-am imaginat vreodata ca voi trai asemenea momente cumplite. E usor sa spui: punct si de la capat, asa ar fi logic sa gandesti, probabil sunt oameni care trec peste asa usor, dar cand ani de zile ai gandit ca asta e viata si casa ta esti total devastat. E cumplit sa fi dintr-o data singur, nu pot sa-mi imaginez viata mai departe, singura nu sau cu alticineva niciodata nu m-am gandit.

Hai sa-ti spun povestea mea foarte foarte foarte pe scurt.
Sunt cu sotia mea de 15 ani de zile. Timp in care in fiecare luna am avut cel putin o cearta grea de tot. Motivul: numai prostii, suntem amandoi incapatanati. Dar certurile au fost din cele mai grele.

Am spus ca divortez de nenumarate ori.

In ultimul an de zile am invatat totusi sa lupt cu certurile.
Cum? Ma duc la biserica Sf. Gheorghe, unde sunt moastele Sf. Nicolae, si ma rog asa: "sa fie liniste si pace in casa, sa nu ne certam, sa ne pazeasca Dumnezeu de ispita".


Minunea de acum 4-5 luni de zile: am inceput sa merg la Parintele Ilie Lacatusu, la Giulesti.
De cand merg acolo nu a mai fost NICI O CEARTA IN CASA.
O liniste si o pace, cum nici nu visez s-au asternut in casa. Ne mai spunem rar cate o rautate, dar nu ne-am mai certat.

Pentru mine, este cu adevarat o minune.

Dar stiu si cauzele:
1. firea noastra impulsiva si incapatanata,
2. rugaciunile nu ni le facem
3. multa, multa, multa, multa ispita de la diavol.

Ca sa iesi din ispita asta fa cum te invat eu, si apoi spune-mi daca ai rezultate:

1. In fiecare dimineata, dar tine minte, DIMINEATA, NU SEARA, citeste un acatist, si roaga-te sfantului respectiv sa te pazeasca, sa fie liniste si pace in casa. Poti sa te rogi si Sf. Nicolae, Sf. Ioan Rusul, Sf. Spiridon, Sf. Efrem cel Nou.

2. Du-te si te spovedeste, pentru ca o sa vine dracul peste voi de 100 de ori, daca tu nu esti in randuiala buna.
La fel de important, ca si cele 2 de mai sus, pune acatiste la biserici.

3. NEAPARAT: de 2-3 ori pe saptamana, du-te la o biserica, unde sunt sfinte moaste si roaga-te sfantului respectiv sa te ajute.
Ai mare nevoie ca un sfant sa fie langa voi, sa departeze ispita asta si sa va invete sa treceti prin ea.


Multe despartiri sunt pe motiv de tensiuni facute aiurea si gratuit in casa.
Un alt sfat este sa inveti sa-ti tii gura. De multe ori, femeile fac scandal in casa degeaba. La fel si barbatii.
Nu stiu exact ce este la tine, dar si asta este o solutie. Sa taci si sa rabzi, sa nu spui nimic.

Taci, orice ar spune. Pentru ca in realitate nu exista nici un motiv real de cearta, ci doar va aruncati vorbe aiurea la cearta - cel putin eu asta am vazut la mine. Certurile nu prea au un motiv real, sunt doar refulari momentane.


Daca taci, nu mai pui gaz pe foc. Sa stii ca un foc nu se stinge aruncand gaz pe el, ci lasandu-l sa se stinga. Daca este cearta, stai departe intr-un colt al casei pana se linistesc lucrurile.


Iar legat de parinti - eu nu inteleg ce treaba au parintii cu casa ta.
Lasa-i in pace, si vezi-ti de casa ta. Nu prea are importanta daca sunt impacati sau nu, atata timp cat nu se baga in viata ta, atata timp cat tu nu-i lasi sa-ti strice casnicia aiurea, atata timp cat tu nu-i lasi in casa ta, ca sa-l enerveze pe sotul tau.

Parintii dupa parerea mea NU au ce sa caute in casa copiilor, daca nu stiu sa-si tina gura.
Iar daca nu stiu sa-si tina gura, trebuie dati afara. EU asa am facut cu soacra mea dar si cu parintii mei, cand au depasit limita.

Nu pot sa las nici pe parintii mei sa-mi chinuie sotia, dar nici pe socri sa o chinuie.


Iti zic sa te rogi si sa pui si pe altii sa se roage.


Du-te si vorbeste cu un duhovnic bun, care sa se roage pentru tine.

[dana2013]

Multumesc mult pentru tote indrumarile.

[vladmir]

DianaRoxana,
Iarta-ma ca poate reaprind focul, dar eu tocmai ce trec printr-un moment asemanator si mi-e greu foarte. Cum a fost pana la urma?