Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[dobrin7m]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Actiunea

Maleahi 3.1 fusese citat in Matei 11.10 pentru a-l identifica pe Ioan drept solul ce pregateste calea Domnului ce vine in Templu sa curete felul de inchinare. In Zaharia 14.21 se promisese venirea unei zile cand nu vor mai fi negustori in Casa Domnului. Vremurile mesianice asteptate de evrei includeau credinta (centrata pe interpretarea textului din Zaharia 6.12-13 si intemeiate pe vedeniile din Ezechile 40-48) ca Mesia va innoi si purifica Templul care fusese desacralizat nu numai de cuceritori pagani (precum precum Antioch Epifanul sau Pompei) dar si prin inchinarea falsa a propriului popor a lui Dumnezeu.Iisus soseste tocmai ca Domnul al Templului pentru a implinii vechile profetii.Demonstratia Lui vorbeste nu numai despre degradarea abordarii evreiesti curente a cultului Domnului dar si despre propria Lui autoritate mesianica. Este un mesaj deliberat si clar la fel ca si intrarea calare pe un magarus in Ierusalim, iar focalizarea ei pe punctul central al religiei lui Israel o face imposibil de ignorat.In acest context actiunea lui Iisus capata un mesaj clar de implinire profetica si judecata.Desi actiunea nu a fost eficienta dpdv al rezultatelor (nu a repetat-o, nu a intrat si in alte parti ale Templului facand gesturi similare si fara indoiala ca vanzatorii si-au pus la loc mesele imediat) ea nu a avut acest scop.Actiunea a reprezentat anuntarea finalului acestui intreg sistem si de inchinare si inlocuirea lui, la Cina Domnului, cu adevarata inchinare pura, sincera, plina de dragoste in sacrificiu, in Duh si Adevar.

Oare nu la fel trebuie sa procedam si cu casa aceasta a sufletului nostru din aceasta lume? E vremea sa daramam idolii din noi, sa curatam locul, sa-l golim de mizerii, sa punem punct inchinarii la idolii care imbuiba pantecele , inegureaza mintea , ingreuneaza trupul si inlantuie sufletul. Sa spargem mandria, sa spargem slava cea desarta, sa spargem ura, sa daramam toti idolii acestia. Si apoi sa vina adevarata inchinare pura, sincera si plina de dragoste si sacrificiu, in Duh si Adevar.

Locul, este in noi insine si actiunea , este pocainta sincera si inceputul cel bun adica faptele noastre cele bune. Sa rugam pe Domnul sa ne ajute sa putem infaptui acestea toate.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iustin, se pare ca ne invartim in bucla. Parerea mea este ca aceasta de datoreaza urmatoarelor doua lucruri:
1) mai intai, introduceti false dihotomii. Pe un taler puneti Vechiul Testament, pe altul Noul. Pe un taler puneti Biblia, pe celalalt Traditia. Pe un taler puneti practicile spirituale (rugaciune, post, etc), pe altul practicile sociale din viata de zi cu zi (in raport cu aproapele).

Daca recitesti , tu si Cezar a-ti introdus subiectul diferentelor intre VT si NT .Acolo nu ma simt in ofsaid,si nici macar nu am sustinut altceva decat voi , adica un raport dintre VT si NT de evolutie si includere ,si din discursul Domnului si din dogmatica.
Intre celelalte doua perechi de termini Biblie-Traditie si practici spirituale-viata recunosc ca am bagat o contradictie ,ca altyfel nu infiintam topical, dar as vrea sa fie una construcitva . Nu este una de necredinta sau contrazicere a Traditiei,ci este una venita din dorinta de a intelege si accepta dogma si cultul,asa cum accept Scriptura si confirmarea ei in tot ce ne inconjoara .

2) pe urma, ma tem ca dati un sens lumesc, atribuind conotatiile lor negative luate direct din mediul profan, anticrestin, anticlerical unor lucruri precum: dogma, ritual, etc.

Sunt doar conotatii,nu e o impotrivire fatisa. Nu neg dogma ca in spiritul comun sau cel protestant , nu vin sa propun altceva.Vreau doar dogma aceasta care e,nu alta , sa o vad ca pe continuarea scripturii . Si cand nu o vad ,atunci reactionez in spiritual "anti".
Daca vreti,nu sunt anti dogma atat de mult cat sunt de anti-eu ,anti-conceptiile mele.

Ritualul este, prin definitie, ceva ce avem in suflet. Altfel nu am face niciun ritual. Sigur ca, pe alocuri, ritualurile pot avea o componenta de mecanicitate. De exemplu, caracterul inalt repetitiv. Uneori, aceasta repetitivitate are un sens teologic, ca de exemplu Ecteniile de la Sf Liturghie. Alteori explicatia tine de o anumita tehnica mistica, precum unele cantari in stil psaltic. Dar, in esenta, un ritual este "ceva ce avem in suflet", ca altfel nu e ritual, e fariseism. Orice lucru, oricat de bun in sine, nu ne poate ajuta daca avem o dispozitie rea. Asa cum unii nu cresc, ori chiar se nenorocesc studiind Biblia, tot asa se poate intampla si cu ritualul. Cu Biblie si cu ritual se poate ajunge in iad, chiar daca ele au fost inspirate de Dumnezeu, care ne vrea in rai.

Nu va contrazic , ca si asa mi se pare ca,contrazic prea mult . Vreti sa ziceti ,ca dispozitia din suflet determina de fapt ritualul ,si acesta poate fi si nefolositor,daca dispozitia e rea
Atunci care este dispozitia aceea buna , prin care si ritualul capata sens? Si care e dispozitia rea, care sa produca plictiseala in cadrul unui ritual ?

Oare ati reflectat vreodata cat de ritualist si de formalist a fost Isus Cristos ? Si nu doar El, ci toti cei ce L-au urmat in timpul vietii Sale printre noi, ca si dupa aceea ? De la varsta de sugar, Domnul nostru a fost dus de Maica Sa sa fie taiat imprejur. Cu tot ritualul. Desi ar putea parea ceva absurd aici: Dumnezeu sa faca semnul juramantului cu...Dumnezeu. Si pana la moartea Sa, cand, la Cina, il gasim pe Domnul facand ritualul pascal. In Vinerea Mare, dupa amiaza, El a fost coborat in graba de pe Cruce si pus in mormant, cu scopul de a se indeplini un ritual: la caderea serii (fix corespunzator orei 18) incepea Sabatul. Duminica dis-de-dimineata intalnim un grup de sfinte femei care il vad pe Isus inviat. Pentru ce se grabeau ele spre mormant, la o ora imposibila ? Ca sa indeplineasca un ritual: acela al ungerii mortului, care nu putuse fi facut potrivit prescriptiilor formale vineri seara. Si inca in multe alte prilejuri il vedem pe Domnul savarsind ritualuri si fiind adeptul formalismului. Tot asa este Dumnezeu in Vechiul Testament. Si ingerii Sai. Ati citit cu cat ritual a pus Dumnezeu sa se faca Templul ?

Sunt observatii foarte utile si multumesc pt ele. Dar sper sa intelegeti si pe cei mai revoltati ca mine ,plecand de la alte episoade cum ar fi : nerespectarea aparenta a sabatului de catre Domnul , ingaduirea lipsei postului ucenicilor pe perioada cat au fost cu El , mila e socotita mai mare ca zeciuiala (tot randuita de Dumnezeu) , inchinarea la templu e socotita mai mica ca inchinarea in duh si in adevar
Domnul a avut grija sa satisfaca toata paleta de trairi umane, nu numai pe cei care sunt de acord si multumiti cu tot ce primesc, ci si pe cei care sunt impotriva ,canalizandu-le impotrivirea catre fariseism ,iar nu catre porunca lui Dumnezeu.

Asa-i ca, daca v-ar pune episcopul Snagoveanu sa va descaltati in fata Sf Potir ati spune ca nu manifesta iubire de oameni, ca manifesta inflexibilitate dogmatica ritualist-formalista? Ei bine, Moise nu a spus asta.

Nu stiu cum as reactiona ,dar ca si dv,pe parcursul slujbei vad Trupul lui Hristois in potir.

Eu nu am auzit de niciun sfant plangandu-se ca superiorii sai sunt prea inflexibili, prea ritualisti, prea formali ori ca in cartile aprobate de ei nu se trateaza problema iubirii de vrajmasi sau (ne)judecarea aproapelui. Fiindca au inteles ca in Dumnezeu se intrunesc toate calitatile si ca ele nu pot fi contradictorii.

Observatie justa. Mi-o insusesc. Totusi trebuie sa vad de ce eu sunt altfel,si fac alergie daca nu simt caldura cuvantului Domnului,sau macar spiritul acesteia . Unde nu o simt aceasta caldura,incep sa simt raceala

Si tot asa se intrunesc in cei Lui urmatori. A tine post si a-ti face rugaciunea de dimineata, de pranz, de seara nu inseamna a nu-ti da camasa aproapelui in nevoie. Dupa cum a-ti da camasa aproapelui nu te dispenseaza de post si rugaciune.
Sfintii sunt oamenii aceia ritualisti, care au avut iubire de aproapele. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim asemenea lor si printre ei!

Nu a zis nimeni ca ritualul se exclude cu faptele fata de aproapele, si sunt convins ca sfintii,prin ritual ,se apropie de dragoste.
Dar observ ca exista situatii cand sunt separate ,si atunci nu mai se vede asa bine legatura dintre ele . Uneori ritualul pare a fi pus inaintea respectarii poruncilor simple primite de la Hristos,si dau mai jos 2 exemple,unul doar aparent si unul care e real :
In cartea de dogmatica apparent apare o distanta intre ritual si dragoste ,caci dogmatica e un edificiu mare , si intre capitolul cu slujbe si cel cu virtuti se mai pierde legatura. Si atunci cineva se poate pierde pe drum,si nu mai vede ansamblul,care creste treptat , de la dogma treimii , la taine,si apoi la virtuti
In viata de zi cu zi ,unii par a pune accent mai mare pe dogma decat pe iubire,si atunci oamenii sunt departati de dogma,dar nu din vina dogmei,ci din vina predicatorilor reci.
Care vorbesc teoretic corect ,dar atitudinea lor , tradeaza ca se preocupa de lucruri inalte,dar au uitat poruncile simple ale lui Hristos

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Locul

Curtea in care a avut loc actiunea masura aproximativ 400 m in lungime si cam 300 m in latime.In partea ei nord-vestica se afla fortareata romana Antonia, unde stationau 600 de legionari romani care, din aceea pozitie stragetica, aveau o privire de ansamblu asupra intregului complex, putand oricand interveni, prin intermediul unui sistem de scari, in caz de revolta.In timpul sarbatorilor romanii suplimentau garnizoana stiind ca acele momente sunt cele mai favorabile frevoarei religioase amestecate cu nationalismul, o combinatie pe care Imperiul nu avea nici cea mai vaga intentie in a o tolera. In acest context inchinarea evreiasca carea avea loc, oricat de incarcata de frustrari ar fi fost privind spre garzile romane, influenta pana in cele mai mici detalii fiecare aspecte al vietii cotidiene iudaice. Era, daca doriti, punctul central al credintei lor, la care toate celelalte aspecte se raportau in mod organic.

Cu toate acestea locul nu era deloc curat din punct de vedere al inchinarii. Preotii saduchei, zelotii si fariseii amestecau intrigi politice, interese lumesti si ambitii nationaliste impreuna cu credinta, un amestec letal care niciodata nu se va termina altfel decat cu o drama profunda si dureroasa, dar previzibila. Templul devenise orice altceva decat un loc sacru, pur si distinct de ambitiile omenesti si prin acest canal al decaderii incepea sa-si scrie propria soarta, ce va culmina cu propria sa distrugere. Aparentele erau corecte, esenta era putreda si venise momentul cand Fiul Omului urma sa proclame judecata asupra Templului si preotilor sai aratand ca profetia din Ieremia 7.11 si-a atins punctul de implinire. In plus locul unde se exercita acel comert era singurul loc din Templu unde neamurile puteau intra (Curtea Neamurilor) si prin comertul exercitat li-se taia singura posibilitate de a avea acces la Templu.In acel loc nu trebuia sa fii intr-o stare de puritate ritualica pentru a putea intra dar exista o problema: in acel loc se schimbau bani iar vasele in care se strangeau bani mergeau direct in partea interioara a Templui si astfel o crunta desacralizare avea loc intrucat existau in acele vase inclusiv monede ale neamurilor (precum ale celor din Tyr)care aveau inscriptionate pe ele imagini ale unor zei pagani, precum Melkart.Ele erau duse direct in incinta sacra a Templului si in acest mod, din lacomie poruncile lui Dumnezeu erau lepadate complet, culmea perfidiei, tocmai sub pretextul unei necesitati de a se procura cele necesare inchinarii.In realitate veniturile depaseau cu mult nevoile.

In plus,ca sa-si asigure egoist mijloacele doar pentru propria lor inchinare, evreii impiedicau venirea neamurilor la Sion si implinirea vechilor profetii pe acesta tema. Pentru marii preoti saduchei aceea curte nu era un loc atat de sfant, asa cum hotarase Domnul, si putea fi sacrificat pentru un comert atat de corect religios in aparenta.In conformitate cu profetiile din Isaia,neamurile urmau sa vina pentru a se inchina singurului Dumnezeu adevarata si orice evreu din acele timpuri stia ca aceea curte era singurul loc unde neamurile puteau intra.Problema era ca acel loc, conform profetiei, trebuia sa fie un loc al bucuriei si al inchinarii,nicidecum al comertului lacom si ipocrit.Exista parca o uluitoare ascensiune a incalcarii oricarei porunci a lui Dumnezeu de catre acei oameni care ar fi trebuit sa calauzeasca poporul lui Israel, nicidecum sa-l faca partas la propria lor mizerie spirituala si compromis.

Actiunea lui Iisus din Templu a starnit multe comentarii insa doua aspecte sunt certe.In primul rand actiunea din Templu nu poate fi privita separat,intrucat si-ar pierde mult din semnificatie,de alte doua momente cruciale: intrarea mesianica in Ierusalim si Cina Domnului. Cele trei momente sunt intr-o indisolubila legatura dpdv al semnificatiei lor mesianice. In al doilea rand actiunea din Templu nu a fost intimplatoare, ea a fost o actiunea directa, incarcata se semnificatii si cu un mesaj clar.

Actiunea

Maleahi 3.1 fusese citat in Matei 11.10 pentru a-l identifica pe Ioan drept solul ce pregateste calea Domnului ce vine in Templu sa curete felul de inchinare. In Zaharia 14.21 se promisese venirea unei zile cand nu vor mai fi negustori in Casa Domnului. Vremurile mesianice asteptate de evrei includeau credinta (centrata pe interpretarea textului din Zaharia 6.12-13 si intemeiate pe vedeniile din Ezechile 40-48) ca Mesia va innoi si purifica Templul care fusese desacralizat nu numai de cuceritori pagani (precum precum Antioch Epifanul sau Pompei) dar si prin inchinarea falsa a propriului popor a lui Dumnezeu.Iisus soseste tocmai ca Domnul al Templului pentru a implinii vechile profetii.Demonstratia Lui vorbeste nu numai despre degradarea abordarii evreiesti curente a cultului Domnului dar si despre propria Lui autoritate mesianica. Este un mesaj deliberat si clar la fel ca si intrarea calare pe un magarus in Ierusalim, iar focalizarea ei pe punctul central al religiei lui Israel o face imposibil de ignorat.In acest context actiunea lui Iisus capata un mesaj clar de implinire profetica si judecata.Desi actiunea nu a fost eficienta dpdv al rezultatelor (nu a repetat-o, nu a intrat si in alte parti ale Templului facand gesturi similare si fara indoiala ca vanzatorii si-au pus la loc mesele imediat) ea nu a avut acest scop.Actiunea a reprezentat anuntarea finalului acestui intreg sistem si de inchinare si inlocuirea lui, la Cina Domnului, cu adevarata inchinare pura, sincera, plina de dragoste in sacrificiu, in Duh si Adevar.

Cand Iisus a intrat in Ierusalim multimile s-au bucurat,l-au primit cu ramuri si cantece : ,,Salta de veselie, fiica Sionului! Striga de bucurie, fiica Ierusalimului! Iata ca Imparatul tau vine la tine; El este neprihanit si biruitor, smerit si calare pe un magar, pe un manz, pe manzul unei magarite" (Zaharia 9.9).Domnul se intorcea in orasul Sau sfant,in cel mai modest si smerit mod cu putiinta.Dar acelasi Fiul al Omului a plans privind la orasul Sau si a anuntat prin actiunile sale mesaianice judecata si soarta sa.Din momentul intrarii Sale in oras Iisus a stiut cu siguranta ca declanseaza un sir de evenimente ce vor avea un singur final.Templul, bastionul suprem al inchinarii iudaice, urma sa stea fata in fata cu insasi Cel mai presus de EL iar cuvintele lui Iisus, incarcate de durere dar drepte anuntau drama ce va urma.

Este greu de crezut ca preotii si scribii nu si-au amintit, in acele clipe, de actiunea, similara cumva, de purificare din timpul Macabeilor insa tocmai acest precedent i-a transformat in dusmani de moarte al tanarului Fiu al Omului. In trecut actiunea avusese un scop clar: curatarea Templului de orice idolatrie si ratacire pagana si restaurarea adevaratei inchinari.Actiunea lui Iisus, desi anunta o restaurare pe care nici nu o concepeau,transmitea un mesaj clar precum lumina: de data acesta nu pagani erau cei ce intinasera inchinarea ci insasi ei,cei care trebuiau sa-i calauzeasca pe copii lui Avraam spre singurul si adevaratul Dumnezeu.Din acel moment pentru ei a fost clar, Iisus trebuia sa moara, caci ce falsa inchinare admite sa-si vada chipul in oglina luminii lui Dumnezeu?

Textul, pe care îl tot recitesc, îmi lasă o tristeţe tot mai adâncă...
Curăţirea Templului - Curăţirea omului
Locul - Mintea, Inima
Acţiunea - Rugăciunea, cu căinţă

În acest templu al omului, care e mintea/ inima, fusese destinată împlinirii lucrarea cea mai aleasă a fiecărui creştin: rugăciunea curată, rugăciunea fără de alte gânduri şi simţiri amestecate - banii străini, idolatriceşti din vechiul Templu.
Dar eu, creştinul, hărăzitul de Dumnezeu pentru a-I fi casnic prieten, eu aduc în templul meu monezile zilei, bănuţii rostogol ce poartă pecetea prafului veacului... Dau năvală peste mine, ori se strecoară mai abitir ca şerpii toate grijile, poftele, dorurile mele de cârpaci visător... Nu e gând îndreptat către Domnul în care să nu mă văd cu o mască pioasă pe chip şi cu un zâmbet de drac răzvrătit pe dedesubt... Actor autoîntreţinut pe scena putredă a vremii, la vremea însăşi a rugăciunii.
În ciuda intrării fericite a Domnului în Ierusalimul minţii mele...
În ciuda aşteptării Cinei...
Oh, mârşava preocupare pentru bănuţii zilei, cei de toate soiurile şi soioşii... Banii tuturor grijilor şi plăcerilor, banii dragi ai trufiei sterpe, averea închipuită a vreunei puteri ori vrednicii personale... Gândurile... Atmosfera întreagă...
Şi iată că Domnul, deodată, răstoarnă cu biciul vreunei vii amintiri a bicisniciei mele tarabele cu zornăitul lor vesel... Atunci se lasă tăcerea în iarmarocul pestriţ al înşelărilor mele şi se aude mai întâi bocetul, bocetul la căpătâiul mortului, apoi glasul de tunet al adevărului privind ticăloşia mea, trădarea... Doar lacrimile care se lasă şuvoi mai apoi şi zguduitul care mă cuprinde pe de-a-ntregul sunt semnul că biciul lui Hristos va lăsa de acum loc mângâierii şi, totodată, poveţei părinteşti: nu mai face asta...
Domnul revine de fiecare dată cu biciul în templul batjocorit al inimii mele, iar eu, neînţelegînd mai nimic din aceasta, îmi reaşez deîndată tarabele şi, cu reînnoită veselie, dau rostogol pe dalele înnoroite ale gândului alte monezi lustruite de mâini haine, confirmînd, o dată în plus, că bogatul acesta nu va intra în Împărăţia Cerurilor.
Până când această închinare falsă a mea va mai refuza să îşi vadă adevăratul chip în Lumina Dumnezeirii?
Aş vrea ca palma Sfântului Nicolae şi Biciul Domnului să nu se mai ridice de pe faţa şi tainiţele inimii mele... Dar sunt oare pregătit să renunţ la tarabe? Pentru totdeauna.

În prealabil postat de dobrin7m

( d-le Pelerin m-ati inspirat astazi cu postarea de mai sus, de altfel binevenita)

Va multumesc dar postarea mea putea si trebuia sa fie mult mai bine articulata si mult mai profund argumentata,stiu acest lucru extrem de clar.Totusi,daca ati gasit ceva folositor in ea,inseamna ca bunatatea dvs a acoperit lipsurile mele si in aces caz nu pot spune si eu catre Dumnezeu decat: ,,Totul vine de la Tine si din mana Ta primim ce-Ti aducem" (I Cronici 29.14) . Numai bine va doresc.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Sunt de accord sa respectam poruncile .Cele din VT par destul de clare : sa nu ucizi ,sa nu furi,pina si legile umane ne opresc de la aceasta.
M-ar fi interest sa gasesc mai multe detalii despre poruncile din NT.
Sa nu judeci pe aproapele, sa iti iubesti vrasmasul. Unde se gaseste aceasta virtute in dogmatica ortrodoxa? Poate ele vin derivate din alte virtuti,cum ar fi smerenia ,pentru prima din porunci .

Exista, dar secretul este sa le si citim. Eu de mult zic de catehism, scrie chiar acolo: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lei-79765.html
Cele zece porunci sunt, de fapt aceleasi porunci: Sa iubesti pe Domnul mai presus de orice (primele 4 porunci) si sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti (urmatoarele sase porunci).
Dogma este ceea ce credem noi, de obicei nu se aplica in practica, decat crezand-o. Cum aplici Fiul S-a nascut din Tatal? E ce credem, la fel cum nu avem ce sa aplicam din faptul ca leul are patru picioare. Dar teoriile acestea din vest, ecumeniste, invart dogma pe toate partile, ii dau intelesuri deformate, doar ca sa o faca laxa, sa scape de ea. Pentru ca ea este cea care desparte cultele, si in loc sa vina toti la adevar, mai bine schimba adevarul, ca sa incapa toti. Adica incearca sa inevete sa iubesti mai mult pe aproapele, lasand deoparte prima poruunca. Ceea ce nu e mult diferit de teoriile iluminismului ateu, cu omul pus pe primul loc, intr-un umanism deformat.

[Ioan_Cezar]

"Voiesc să ştiu măcar în parte, să cerc măcar în cea mai mică măsură cum El, Domnul, îşi trăia unirea dragostei către Dumnezeu şi către om.
Pentru noi, în hotarele acestei vieţi, cele două porunci sânt într-o deplină discordie.
Iubind pe Dumnezeu, slujindu-I, mă îndepărtez de la aproapele, uitându-l. Iubind pe aproapele, slujind lui, eu ori uit pe Dumnezeu, ori mă îndepărtez de El, ori chiar îi vrăjmăşuiesc.
Este pricina pentru care mă atrage în chip de nereţinut către sine chipul neasemuitului Hristos, cel ce a împreunat şi această şi acea dragoste întru una, arătându-ne în ea legea veciniciei, adevăratei fiinţări.

Nu caut acum o fiinţă vecinică, neînţeleasă, nedesluşită, impersonală a vreunui "Dumnezeu necunoscut"; Dumnezeu şi vecinica fiinţă îmi sânt date sub forma cea mai învederată cu putinţă în Hristos. Pe acest Hristos îl caut eu, adică cu El a mă asemăna, pe El a mi-L însuşi."

(Arhim. Sofronie Saharov)

Cu adevarat tulburatoare cuvintele Sf. Sofronie! Se cunoaste ucenicul cui a fost...Si Cui Ii sunt amindoi, si in vietile lor terestre, si in vesnicie, ucenici: Acelasi Carui I-ar trebui sa ii fim ucenici.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Exista, dar secretul este sa le si citim. Eu de mult zic de catehism, scrie chiar acolo: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lei-79765.html
Cele zece porunci sunt, de fapt aceleasi porunci: Sa iubesti pe Domnul mai presus de orice (primele 4 porunci) si sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti (urmatoarele sase porunci).
Dogma este ceea ce credem noi, de obicei nu se aplica in practica, decat crezand-o. Cum aplici Fiul S-a nascut din Tatal? E ce credem, la fel cum nu avem ce sa aplicam din faptul ca leul are patru picioare. Dar teoriile acestea din vest, ecumeniste, invart dogma pe toate partile, ii dau intelesuri deformate, doar ca sa o faca laxa, sa scape de ea. Pentru ca ea este cea care desparte cultele, si in loc sa vina toti la adevar, mai bine schimba adevarul, ca sa incapa toti. Adica incearca sa inevete sa iubesti mai mult pe aproapele, lasand deoparte prima poruunca. Ceea ce nu e mult diferit de teoriile iluminismului ateu, cu omul pus pe primul loc, intr-un umanism deformat.

Multumesc de linkul tau ,mi-a mai linistit temerile ca ortodoxia nu se departeaza de NT. Pur si simplu din editia de cateheza care o aveam eu , altfel destul de buna, pe hartie, lipsea acest capitol al explicarii legii celei noi. Nu ca acest capitol ar spune multe lucruri in plus fata de prounca insasi , dar intareste ca iubirea de Dumnezeu si de oameni este principala porunca. Si ca ele trebuie privite impreunat ,in Iisus Hristos,care este si Dumnezeu si om .
Pe mine ma ajuta faptul ca conceptia ortodoxa nu ignora si chiar intareste Biblia,prin explicatii suplimentare . Efectiv nu imi dadeam seama cum e posibil sa ignore principala porunca si pildele lui Iisus , si sa se ocupe tot de alte lucruri .E drept ca exista un capitol despre iubire,dar se axa tot pe alte lucruri ,virtuti,porunci , aproape ca un manual de psihologie. Acum ,multumita linkului catre capitolul care mi l-ai trimis,reusesc sa fac si o legatura intre Bi9blie si restul indemnurilor ortodoxe
Cat despre teoriile ecumeniste de care zici ,ele nu contrazic ortodoxia ,ci Biblia,daca ignora prima porunca
\

[Ioan_Cezar]

Iustin, un manual de psihologie se centrează pe orice dar nu pe virtuţi şi porunci.
Deschide şi tu unul, ca să te convingi.

(Te-aş ruga să nu mai arunci vorbele cum îţi vin, măcar legat de psihologie dacă în teologie nu poţi să te abţii. Nu de alta, dar cu teologia măcar ai o scuză onestă - în Oceanul Scripturii, cine nu se pierde la o adică? Însă cu amărâta asta de psihologie, pentru care îţi trebuie doar puţină răbdare şi buna intenţia de a o studia onest, sau de a întreba când nu înţelegi ceva - ce ai? Las-o în amărăciunea ei şi n-o mai schimonosi şi tu, că au beştelit-o alţii destul. Ignor-o, de n-o poţi studia. Nu-i nici un bai de-o ignori, dar e supărător s-o prezinţi cum îţi vine, aşa, după ureche.)

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

"Voiesc să ştiu măcar în parte, să cerc măcar în cea mai mică măsură cum El, Domnul, îşi trăia unirea dragostei către Dumnezeu şi către om.
Pentru noi, în hotarele acestei vieţi, cele două porunci sânt într-o deplină discordie.
Iubind pe Dumnezeu, slujindu-I, mă îndepărtez de la aproapele, uitându-l. Iubind pe aproapele, slujind lui, eu ori uit pe Dumnezeu, ori mă îndepărtez de El, ori chiar îi vrăjmăşuiesc.
Este pricina pentru care mă atrage în chip de nereţinut către sine chipul neasemuitului Hristos, cel ce a împreunat şi această şi acea dragoste întru una, arătându-ne în ea legea veciniciei, adevăratei fiinţări.

Nu caut acum o fiinţă vecinică, neînţeleasă, nedesluşită, impersonală a vreunui "Dumnezeu necunoscut"; Dumnezeu şi vecinica fiinţă îmi sânt date sub forma cea mai învederată cu putinţă în Hristos. Pe acest Hristos îl caut eu, adică cu El a mă asemăna, pe El a mi-L însuşi."

(Arhim. Sofronie Saharov)

Bun, dar de ce nu apar mai des acest fel de pasaje cu opiniile unor sfinti , despre Hristos,asa cum il stim din Biblie ? De regula scoateti pasaje despre chestii mai abstracte ,mai accesibile doar sfintilor,cum ar fi rugaciunea,nevointa . Si atunci,cineva care e saturat de acest fel de chestii abstracte, nu mai vede legatura intre simplitatea si frumusetea Bibliei si sfinti.
Insa acest fel de opinii , despre Hristos cel din Biblie,aduc multa impacare , intre inima si minte. Multumesc ca ai inteles ce caut cu adevarat. Si tu si Catalin mi-ati facut o surpriza placuta