Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[florin.oltean75]

Cei ce nu cred in continuitatea sufletului dupa moarte nu au experienta rugaciunii profunde.

Nu au ajuns la miezul fin al fiintei, asa ca nici nu stiu nimic despre natura acestuia.

Judeca lucrurile dupa aparente, dupa ce pipaie si miros, dupa ce vad si aud.

Interpreteaza toate invataturile bibliei in sens lumesc, sub imboldul acestei conceptii gresite adanc inradacinata in ei.

Continuitatea sufletului dupa moarte nu este demonstrabila, asa cum nici Dumnezeu nu este demonstrabil.

Ea se vede doar de cel cu mintea curata, asa cum iL vede pe Dumnezeu.

[grasu77]

În prealabil postat de Scotland The Brave

PS:mai in gluma,mai in serios,eu as fi de acord ca fiecare dupa moarte sa aiba parte de ceea ce a crezut :)

Nu-mi doresc nimic mai mult decat a fagaduit Mantuitorul: invierea (daca voi muri pana la revenirea Mantuitorului) si mostenirea vietii vesnice. Cine are chef de alte complicatii ... nu i le doresc. Isi complica inutil gandirea si chiar existenta (vezi obiceiurile impovaratoare rezultate din cultul mortilor).

În prealabil postat de Scotland The Brave

Eu mi-as dori precum Sproul(desi nu este preferatul meu): ,, Dilema lui Pavel a primit răspuns prin biruinţa asupra morţii sale, "

Aici, Sproul, a avut o scapare importanta: Pavel avea nadejdea viitoarei biruinte asupra mortii. Multora le scapa acel "atunci cand" spus de Pavel, referitor la momentul biruintei asupra mortii.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Scotland The Brave

S-ar putea sa gresesc dar evreii,prin perioada tarzie,nu ajunsesera si ei sa creada in ceva similar cu constienta/nemurirea?

Nu greşeşti, aşa este. Perioada elenistă a alterat teologia târzie a evreilor şi în ce priveşte concepţia stării omului în moarte. Influenţa perioadei elenistice poate fi văzută în cărţile apocrife (exemplu: 2 Macabei 12,43-46).

Două idei străine de Scripturi sunt prezente aici: că sufletul este nemuritor şi că pentru omul mort se mai poate cere salvare. Aceste idei sunt în totalitate păgâne şi nu au de-a face cu Scriptura evreiască. Filosofia elenistă a fost un val uriaş care a măturat gândirea ebraică biblică, atât din mintea evreilor, cât şi din cea a creştinilor. Dar a făcut lucrul acesta cu fineţe. Nu s-a folosit de sabie şi nu a atacat popoarele. Ea a atins mintea oamenilor din clasele intelectuale şi prin aceştia a ajuns la mulţime.

Cărţile apocrife ca Tobit, Cartea întâia a lui Enoh şi Înţelepciunea lui Solomon, cărţi scrise prin secolele 2 – 1 î. Hr., demonstrează această schimbare de gândire în rândul evreilor.

Din fericire, filosofia grecească nu a afectat pe toată lumea. Josephus Flavius confirmă această deviere de gândire. Casta marilor preoţi de la Ierusalim şi leviţii au ajuns încetul cu încetul să facă filosofie şi să vorbească despre cultură. În felul acesta adevărurile care trebuiau să înconjoare Sanctuarul, au fost uitate, iar slujba lor de la Templu a devenit doar o afacere profitabilă.

Pe lângă multe materiale şi documente de valoare, două mari lucrări de cultură şi civilizaţie evreiască, „The Jewish Encyclopedia” şi „Encyclopaedia Judaica”, recunosc "meritul" pe care filosofia greacă l-a adus imprimării în gândirea evreilor a doctrinei nemuririi sufletului. Şi pentru că este aşa, nu trebuie să recunoaştem ca autoritate, ceva ce nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Mai mult, este absurd să crezi că filosofia unui popor păgân putea aduce pentru evrei descoperirea uni adevăr pe care marele Yahweh a uitat să-l spună. De fapt, Dumnezeu l-a spus însă foarte clar, atunci când a făcut ca ţărâna, animată de suflarea de viaţă să devină un suflet viu. Şi tot El a mai spus că sufletul care păcătuieşte va muri.


„Doctrina nemuririi sufletului, aşa cum apare în scrierile lui Filon, precum şi în scrierile altor filosofi evrei de mai târziu, prezintă puternice influenţe ale platonismului, care vedea o completă separare între trup şi suflet.” (Encyclopaedia Judaica vol.15 p.175)


„În Biblie personalitatea a fost considerată ca un întreg în perioada biblică. De aceea sufletul nu era perceput cu totul distinct de trup. În ebraica biblică cuvintele neshamah şi ru’ah înseamnă amândouă „respiraţie” şi nefesh se referă la persoană sau chiar trupul.”(Encyclopaedia Judaica vol.15 p.171)


În timpurile biblice, când evrei credincioşi mai păstrau cunoaşterea lui Dumnezeu, doctrina despre suflet şi despre nemurirea lui era corect văzută. Însă, cu trecerea timpului şi sub influenţa puternică a gândirii popoarelor cu care evreii au intrat în contact, această vedere corectă, a fost schimbată cu falsuri, care au ajuns până la noi. Din nefericire, aceeaşi nefastă influenţă a filosofiei greceşti s-a resimţit şi asupra creştinismului. Aşa se face că astăzi greu mai poţi schimba această mentalitate plină de prejudecăţi. Doar studiul sârguincios al Scripturi asistat de puterea Duhului Sfânt mai poate face ceva în această privinţă.

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Într-adevăr Dumnezeu vorbeşte, dar omul traduce. Aşa cum ţi-am scris pe scurt în postarea anterioară, atât în originalul ebraic (TM), cât şi în traducerea Septuaginta (LXX), NU apare termenul "spiritele morţilor" şi nici "sufletele morţilor"!

Traducătorul român (Cornilescu) era ortodox şi a folosit expresia cea mai la îndemână ("duhurile morţilor") conform credinţei lui greşite în nemurirea morţilor. Termenul în ebraică este pluralul [הָאֹבֹת] însemnând textual "burdufuri [de piele]". Traducerea prin "spirite (duhuri)" se datorează pretinsei însuşiri a glasului lor nedistinct şi nenatural, aşa cum putea să fie produs prin vorbirea într-un „burduf”, sau alt recipient.

Cuvântul tradus în alt text postat de tine (Isaia 8,19) prin „murmur” înseamnă „a şopti”, „a vorbi încet”, „a bolborosi”. El mai înseamnă „a media (încet)”, ca şi când o persoană se adresează sieşi cu glas încet, care seamănă cu un oftat.

Pe de altă parte, Septuaginta traduce [הָאֹבֹת] de obicei ca [έγγαστριμύθοι] „ventriloci” însemnând proiectarea glasului spre stomac în tonuri joase şi guturale. Ventrilocismul potrivindu-se astfel uşor la scopurile magice.

Despre un medium se spunea că „are” un „duh familiar”. Ea (vrăjitoarea) nu era posedată de un „duh familiar”, ci avea „duhul”. O traducere literală a textului aşa cum apare în KJV (exemplificat de tine) ar fi „o femeie, stăpâna unui spirit familiar”. Folosit ca substantiv a cuvântului englezesc „familiar” înseamnă „un intim”, „un însoţitor”. „Spirit familiar” poate, deci, potrivit să fie ”spirit intim”, sau poate „însoţitor intim”, adică cineva care a însoţit cu mediumul, poate fi chemat de „stăpâna” lui şi i se poate spune ce să facă. Posesorul, sau „stăpâna” lui, de obicei se apleacă în timp ce vorbeşte ca medium şi conform cu Isaia 29,4 vorbeşte ca „din pământ”. Aceasta poate să explice faptul că atunci când Saul a consultat vrăjitoarea din Endor, ea a văzut „o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ” (1 Samuel 28,13), şi lămureşte de ce Saul „s-a plecat cu faţa la pământ” (v.14) pentru a conversa, cum credea el, cu Samuel (v.15-19). În realitate era o manifestare a diavolului prin intermediul vrăjitoarei-medium din Endor.

Aceste aşa-zise "spirite ale morţilor" nu sunt altceva decât manifestări spiritiste ale diavolului pentru a induce în eroare pe oameni. Cei care "pun botul" la aşa ceva se află deja pe terenul magic al lui Satan şi pot ajunge să se închine lui fără să-şi dea seama. Aşa cum apostaziatul rege al lui Israel s-a plecat înaintea acestui spirit demonic (aparent Samuel), oamenii amăgiţi de diavol se pot ploconi înaintea arătărilor făcătoare de minuni ale pretinşilor sfinţi. Scriptura avertizează că la sfârşitul veacului mulţi se vor închina diavolului ce se va prezenta drept "înger de lumină". Credinţa în "sufletele morţilor", şi apelarea la "sufletele sfinţilor" poate fi un prim pas către spiritism şi închinarea la diavol.

hai lasa-ma! Adica Saul NU a vazut defapt NIMIC, desi Biblia spune ca spiritul lui Samuel a venit din pamant, si ca vrajitoarea a vorbit in locul lui Samuel cum fac acum ventrilocii. Super tare. Doamne ajuta!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cei ce nu cred in continuitatea sufletului dupa moarte nu au experienta rugaciunii profunde.

Domnule Oltean, generalizările acestea de regulă nu duc nicăieri. Ar trebui să fiţi Dumnezeu ca să ştiţi aceste lucruri şi ar mai trebui să ştiţi că nu toţi oamenii sunt la fel. În rest, fiecare va da socoteală de experienţa sa proprie relativă la închinare.

Trice multumesc pentru confirmare,stiam si eu ceva dar cred ca eu stiam mai mult pe partea cum isi modificasera viziunea eshatologica in ultima perioada.Raspund si amicului Grasu cu aceasta ocazie.Eu vad altfel problema dar este mult de scris.O sa lucrez la o opinie,fara mari pretentii,si o postez aici pentru voi ca sa o puteti critica.O singura rugaminte:as dori sa nu fie comentata pe bucati ci precum un intreg,la fel cum faci o analiza biblica in context.Altfel orice as spune se poate analiza separat si s-ar da alt sens.Cand va fi gata,am citit cu atentie raspunsurile si opiniile vostre si pe acest topic si pe altele,o postez,nu prea sunt adeptul dialogului pe stil messenger :) sunt de moda veche.O sa incep sa lucrez la ea.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

hai lasa-ma! Adica Saul NU a vazut defapt NIMIC, desi Biblia spune ca spiritul lui Samuel a venit din pamant, si ca vrajitoarea a vorbit in locul lui Samuel cum fac acum ventrilocii. Super tare.

Da, super tare! Aceeaşi experienţă "tare" o vor avea toţi care apelează la vrăjitoare, experienţa întâlnirii cu vrăşmaşul cel de veacuri al omului: Satana. Căci el se preface într-un "înger de lumină":

"Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină."(2 Cor.11,14)

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Da, super tare! Aceeaşi experienţă "tare" o vor avea toţi care apelează la vrăjitoare, experienţa întâlnirii cu vrăşmaşul cel de veacuri al omului: Satana. Căci el se preface într-un "înger de lumină":

"Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină."(2 Cor.11,14)

Numai ca tu ai relatat evenimentul putin cam...gresit amice. In primul rand Saul NU a vb cu spiritul lui Samuel aplecat, cu fata la pamant. Intradevar, cand l-a recunoscut i s-a inchinat, a vb cu el si cand a aflat ca v-a muri l-au parasit puterile pe Saul si a cazut cu tot trupul jos. Saul l-a vazut TOT timpul pe Samuel (spiritul lui), si tu vii si spui ca defapt a vb vrajitoarea in locul lui Samuel, asa cum fac in filme la TV cei ce isi zic medium. Asa zice biblia? Arata-mi! Doamne ajuta!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Numai ca tu ai relatat evenimentul putin cam...gresit amice. In primul rand Saul NU a vb cu spiritul lui Samuel aplecat, cu fata la pamant. Intradevar, cand l-a recunoscut i s-a inchinat, a vb cu el si cand a aflat ca v-a muri l-au parasit puterile pe Saul si a cazut cu tot trupul jos. Saul l-a vazut TOT timpul pe Samuel (spiritul lui), si tu vii si spui ca defapt a vb vrajitoarea in locul lui Samuel, asa cum fac in filme la TV cei ce isi zic medium. Asa zice biblia? Arata-mi! Doamne ajuta!

Saul era lepădat de Dumnezeu datorită apostaziei lui. Cerul încetase să mai vorbească cu el. Văzând lucrul acesta, într-o atitudine totală de sfidare la adresa lui Dumnezeu, Saul se întoarce spre cei pe care îi alungase şi cere slujitorilor săi să caute o femeie care cheamă morţii.

Morţii, fie buni, fie răi se găsesc în locuinţa morţilor (Sheol) fără nicio cunoştinţă faţă de ce se petrece sub soare. Saul merge astfel într-o noapte la o femeie care chema morţii şi-i cere acesteia să îl cheme de Samuel. Acesta îl scoală la cererea lui Saul pe Samuel, care îi spune tot ce se va întâmpla. Cunoscând însă că morţii sunt... de-a dreptul morţi, că ei nu ştiu ce se întâmplă sub soare, că de fapt nu mai există, este greu să credem că fiinţa pe care a văzut-o Saul era cu adevărat Samuel. Convingerea acesta poate fi întărită de faptul că dacă Dumnezeu nu i-a răspuns, cu siguranţă nici Samuel nu ar fi făcut-o (dacă ar fi trăit într-un anume fel).

Cine este atunci cel care a vorbit lui Saul? Unul din „prietenii” celui care a spus în Eden „nu veţi muri de moarte”, sau poate chiar el!

Un alt lucru care ne demonstrează acest fapt este anume că fiinţa care îi vorbeşte lui Saul îi spune că mâine, acesta şi fiii lui vor fi împreună cu el. Dar nu se poate ca Samuel să fie în acelaşi loc cu Saul. Acesta fapt ar distruge concepţia populară că la moarte cei buni merg într-un loc al răsplătirii, iar cei răi într-un loc al pedepsei. Ceea ce se poate, însă, este realitatea evreiască, cum că la moarte toţi merg în pământul din care au fost luaţi şi că nu mai au nici o cunoştinţă de ce se face sub soare.

Fiinţa care i-a vorbit lui Saul nu putea să fie o fiinţă consacrată lui Yahweh pentru că a făcut ceea ce Dumnezeu nu dorise să facă; să-i răspundă lui Saul.

„Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii” (1 Cron.10,13) , iată concluzia acestui eveniment.

[iuliu46]

În prealabil postat de osutafaraunu

Morţii, fie buni, fie răi se găsesc în locuinţa morţilor (Sheol) fără nicio cunoştinţă faţă de ce se petrece sub soare.

Ce anume din morti se gaseste in Sheol ? Trupul sau suflarea de viata ?
Ce inseamna :
Apoi, slăbind, Avraam a murit la bătrâneţi adânci, sătul de zile şi s-a adăugat la poporul său.

Iar anii vieţii lui Ismael au fost o sută treizeci şi şapte şi, îmbătrânind, a murit şi a trecut la părinţii săi;

Slăbind apoi, Isaac a murit şi a trecut la părinţii săi, fiind bătrân şi încărcat de zile, şi l-au îngropat feciorii lui, Isav şi Iacov.

Sfârşind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, şi întinzându-şi picioarele sale în pat, şi-a dat sfârşitul şi s-a adăugat la poporul său.

Iar cel de parte bărbătească netăiat împrejur, care nu se va tăia împrejur, în ziua a opta, sufletul acela se va stârpi din poporul său, căci a călcat legământul Meu

Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;