Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Numai ca tu ai relatat evenimentul putin cam...gresit amice. In primul rand Saul NU a vb cu spiritul lui Samuel aplecat, cu fata la pamant. Intradevar, cand l-a recunoscut i s-a inchinat, a vb cu el si cand a aflat ca v-a muri l-au parasit puterile pe Saul si a cazut cu tot trupul jos. Saul l-a vazut TOT timpul pe Samuel (spiritul lui), si tu vii si spui ca defapt a vb vrajitoarea in locul lui Samuel, asa cum fac in filme la TV cei ce isi zic medium. Asa zice biblia? Arata-mi! Doamne ajuta!

Saul era lepădat de Dumnezeu datorită apostaziei lui. Cerul încetase să mai vorbească cu el. Văzând lucrul acesta, într-o atitudine totală de sfidare la adresa lui Dumnezeu, Saul se întoarce spre cei pe care îi alungase şi cere slujitorilor săi să caute o femeie care cheamă morţii.

Morţii, fie buni, fie răi se găsesc în locuinţa morţilor (Sheol) fără nicio cunoştinţă faţă de ce se petrece sub soare. Saul merge astfel într-o noapte la o femeie care chema morţii şi-i cere acesteia să îl cheme de Samuel. Acesta îl scoală la cererea lui Saul pe Samuel, care îi spune tot ce se va întâmpla. Cunoscând însă că morţii sunt... de-a dreptul morţi, că ei nu ştiu ce se întâmplă sub soare, că de fapt nu mai există, este greu să credem că fiinţa pe care a văzut-o Saul era cu adevărat Samuel. Convingerea acesta poate fi întărită de faptul că dacă Dumnezeu nu i-a răspuns, cu siguranţă nici Samuel nu ar fi făcut-o (dacă ar fi trăit într-un anume fel).

Cine este atunci cel care a vorbit lui Saul? Unul din „prietenii” celui care a spus în Eden „nu veţi muri de moarte”, sau poate chiar el!

Un alt lucru care ne demonstrează acest fapt este anume că fiinţa care îi vorbeşte lui Saul îi spune că mâine, acesta şi fiii lui vor fi împreună cu el. Dar nu se poate ca Samuel să fie în acelaşi loc cu Saul. Acesta fapt ar distruge concepţia populară că la moarte cei buni merg într-un loc al răsplătirii, iar cei răi într-un loc al pedepsei. Ceea ce se poate, însă, este realitatea evreiască, cum că la moarte toţi merg în pământul din care au fost luaţi şi că nu mai au nici o cunoştinţă de ce se face sub soare.

Fiinţa care i-a vorbit lui Saul nu putea să fie o fiinţă consacrată lui Yahweh pentru că a făcut ceea ce Dumnezeu nu dorise să facă; să-i răspundă lui Saul.

„Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii” (1 Cron.10,13) , iată concluzia acestui eveniment.