Papalitatea

[catalin2]

Care este diferenta intre primus inter pares (primul dintre cei egali) si primatul papal.
Patriarhia ecumenica de Constantinopol are aceleasi prerogative avute si de episcopul Romei in primul mileniu.

Trei sinoade ecumenice (Canonul al 3-lea al celui de-al doilea Sinod Ecumenic, Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, Canonul 36 al Sinodului Quinisext) au stabilit prerogative egale ale Romei si Constantinopolului. Poate fi adaugat si sinodul din 879, care a hotarat acelasi lucru in privinta asta.
Prerogativele sunt:
-Dreptul de a asculta apeluri referitoare la disputele între clerici (Canoanele 9 şi 17 ale celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic);
-Dreptul de a hirotoni episcopi pentru regiuni care sunt în afara limitelor canonice definite (Canonul 28 al celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic);
-Dreptul de a stabili mănăstiri de tip stavropighie chiar şi în teritoriile altor patriarhate - a se vedea (Epanagogele, comentarii ale lui Matei Vlastares şi Teodor Balsamon).

Asadar, fata de primatul papal, patriarhul ecumenic nu are jurisidictie in alte patriarhii, poate hirotonii episcopi doar in afara granitelor patriarhiilor (in zilele noastre acestea ar fi Europa de vest, cele doua Americi, Australia, etc.)
Citez: "Uneori, în exercițiul autorității sale, Constantinopolul a fost acuzat de tendințe către papism[1], acuzație care poate fi considerată exagerată, întrucât "papismul" se definește ca pretenție a unui episcop de a avea o jurisdicție directă și absolută asupra tuturor eparhiilor (diecezelor) Bisericii, ceea ce Patriarhul Ecumenic nu a pretins niciodată."

[nutucutu]

În prealabil postat de Miha-anca

Pretentie intemeiata, dealtfel.

Ati reusit cu o singura propozitie sa ma luminati: problema nu e deloc primatul papal. Problema e ca papa se afla la Roma.

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

33. Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor - că unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni - vă spun vouă acum. 34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.
36. Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma.
37. Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot să urmez Ţie acum? Sufletul meu îl voi da pentru Tine.
38. Iisus i-a răspuns: Vei pune sufletul tău pentru Mine? Adevărat, adevărat zic ţie că nu va cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori!
(Ioan 13)

Draga Miha, din modul in care ai redat acest pasaj inteleg acum ca iti este piatra de poticnire caderea lui Simon (numit ulterior Petru) asa ca o sa iti raspund tinand cont de aceasta poticnire si poate de data asta vei intelege mai bine.
Deci Simon (Petru) a cazut, s-a lepadat de trei ori de Domnul ca atare avea nevoie sa fie reabilitat. Reabilitarea lui Petru a fost facuta prin marturisirea de trei ori a iubirii pe care Petru i-o purta Domnului. De trei ori s-a lepadat, de trei ori si-a marturisit iubirea fata de Domnul pentru a fi reabilitat. Pana aici cred ca suntem deacord, asa-i?
Intrebarea se pune: ce a facut Domnul Iisus pentru Simon? S-a multumit doar sa il reabiliteze sau a facut si mai mult, l-a pus intr-o pozitie superioara celei dinainte de cadare?
Aici se afla cheia nu numai a problemei primatului petrin, ci si cheia a multor neintelegeri est-vest. Pentru ca Dumnezeu, prin jertfa Domnului Iisus, nu numai ca il reabiliteaza pe omul care se caieste la starea dinaintea fiecarei caderi in parte, dar il pune intr-o pozitie inca si mai inalta de asta ne-a avertizat de atatea ori sa avem grija apoi sa nu mai pacatuim, pentru ca, caderea va fi mai grea decat prima si este normal din moment ce cadem mai de la inaltime. Asa a facut si cu Simon, l-a reabilitat pentru caderea lui dar nu la starea la care era inainte de cadere ci la una mai inalta, l-a pus pastor peste ceilalti apostoli. Asta nu inseamna ca i-a dat mai mult Har lui Petru decat celorlalti ci inseamna altceva, inseamna ca omul care a gresit si se indreapta prin iertarea Domnului, pentru a multumi pentru iubirea primita are mai multa ravna decat ceilalti. Pentru aceasta ravna de Dumnezeu Simon a devenit piatra (vazuta) pe care Domnul si-a construit Biserica. Si exact la fel a lucrat si cu Saul, si el a gresit foarte mult, mai mult ca Petru, pentru ca Saul nu numai ca se lepada de Iisus dar ii chiar persecuta pe crestini. Domnul insa l-a reabilitat, insa nu la pozitia lui Saul dinainte de cadere ci la o pozitie mult mai inalta dezvaluindu-i in mod direct si personal Evanghelia sa celui ce astfel avea sa devina marele apostol Pavel. Sunt atatia oameni care nu au gresit ca si Saul si totusi nu au primit Evanghelia direct de la Domnul ca si Pavel. Avea cumva Pavel mai multa cinste si mai mult Har de la Dumnezeu fata de ceilalti? Se considera Pavel mai mare decat ceilalti apostoli ada cum l-au considerat unii de dupa el? Nicidecum! Pavel insusi se considera mai mic decat toti ceilalti apostoli pentru greseala lui cea mare din trecut cand persecuta crestinii de aceea ravna lui a inteecut apoi pe cea a celorlalti apostoli si Pavel isi dadea seama de lucrul acesta afirmand el insusi ca a convertit mai multi oameni decat ceilalti apostoli.
Deci Harul si iubirea Domnului este la fel de mare pentru fiecare om in parte, ceea ce difera este ravna fiecarui om pentru Domnul si de aceasta ravna se serveste Domnul spre binele tuturor. Atat Petru cat si Pavel au gresit si au fost iertati si pentru aceasta iertare, pentru iubirea continuta in aceasta iertare au avut mai multa ravna de cat ceilalti sa isi spele greseala tot prin iubire. Iar Domnul stia ca asa se va intampla asa ca a folosit aceasta ravna acolo unde era nevoie de ea.
In acelasi mod s-a intamplat si cu biserica catolica din vest, a gresit mult in trecut cu cruciadele si Inchizitia, istoria nu poate fi contestata, insa Domnul nu a abandonat-o asa cum nu l-a abandonat nici pe Saul, ci dimpotriva, ca si pe Petru a reabilitat-o intr-o pozitie si mai mare tocmai pentru a se servi de ravna ei in folosul celorlalti oamenilor chemati sa fie convertiti la crestinism. Si iata ca Biserica Ortodoxa nu prea vrea sa accepte, face ca in parabola cu fiul ratacitor in care fiul ce nu gresise Tatalui ramanandu-i fidelnu putea intelege cum tocmai pentru celalalt taia Tatal vitelul cel bun.
Si ca incheiere, as dori sa-ti mai spun un lucru care m-a frapat inca de la primul meu contact cu catolicii. Dar pentru asta incep cu o remarca buna facuta de ortodocsi. Era acum doi ani de Pasti si am auzit un comentariu de la noi in care se spunea ca ortodocsii pun mult mai mare accent pe momentul invierii, moment de bucurie pentru ca moartea si pacatul au fost invinse, in timp ce catolicii pun mult accent pe partea dinaintea invierii cu drumul calvarului, cu autoflagerarile pe care si le dau in acea perioada in diverse colturi ale lumii. Ortodocsii insa au dreptate, bucuria invierii trebuie sa prevaleze fata de durerea calvarului. Si acum vin la ceea ce vroiam sa iti spun despre prima mea perceptie despre catolici si care mi s-a confirmat in timp: in viata de zi cu zi, lucrurile stau exact pe dos fata de La Pasti, la ortodocsi este o mentalitate centrata pe pacat, pe durere si cainta neincetata pentru pacate in timp ce la catolici este pe dos, o mentalitate centrata pe iubirea Domnului si victoria Lui asupra pacatului. Cu alte cuvinte, ceea ce ortodocsii traiesc prgnant zi de zi, catolicii o traiesc pregnant de Pasti si ceea ce catolicii traiesc pregnant zi de zi, ortodocsii o traiesc atat de pregnant doar de Pasti. Asta m-a frapat (si incantat) la catolici, iar apogeul l-am vazut la anglicani care au ajuns la acea etapa despre care se spune in Ortodoxie ca este superioara si anume a trece de la etapa rugaciunilor de cerere la cele de lauda si slavire a lui Dumnezeu. Serviciul (cum este numit la anglicani) este centrat in special pe rugaciuni de lauda aduse lui Dumnezeu pentru cele facute si primite iar forta care se degaja din astfel de rugaciuni este impresionanta. Ortodoxia este foarte buna si frumoasa, insa din ceea ce vad in jur, la ora actuala este pusa in practica mai mult de non-ortodocsi decat de ortodocsi. De asta mie nu mi se pare nimic deosebit faptul ca vesticii privesc ortodoxia cu interes pentru ca este exact ceea ce practica ei fara ca multi sa stie ca de fapt numele practicii lor se cheama Ortodoxie. Capii catolici insa sunt care stiu...

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Care este diferenta intre primus inter pares (primul dintre cei egali) si primatul papal.
Patriarhia ecumenica de Constantinopol are aceleasi prerogative avute si de episcopul Romei in primul mileniu.

Trei sinoade ecumenice (Canonul al 3-lea al celui de-al doilea Sinod Ecumenic, Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, Canonul 36 al Sinodului Quinisext) au stabilit prerogative egale ale Romei si Constantinopolului. Poate fi adaugat si sinodul din 879, care a hotarat acelasi lucru in privinta asta.
Prerogativele sunt:
-Dreptul de a asculta apeluri referitoare la disputele între clerici (Canoanele 9 şi 17 ale celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic);
-Dreptul de a hirotoni episcopi pentru regiuni care sunt în afara limitelor canonice definite (Canonul 28 al celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic);
-Dreptul de a stabili mănăstiri de tip stavropighie chiar şi în teritoriile altor patriarhate - a se vedea (Epanagogele, comentarii ale lui Matei Vlastares şi Teodor Balsamon).
Asadar, fata de primatul papal, patriarhul ecumenic nu are jurisidictie in alte patriarhii, poate hirotonii episcopi doar in afara granitelor patriarhiilor (in zilele noastre acestea ar fi
Europa de vest, cele doua Americi, Australia, etc.)
Citez: "Uneori, în exercițiul autorității sale, Constantinopolul a fost acuzat de tendințe către papism[1], acuzație care poate fi considerată exagerată, întrucât "papismul" se definește ca pretenție a unui episcop de a avea o jurisdicție directă și absolută asupra tuturor eparhiilor (diecezelor) Bisericii, ceea ce Patriarhul Ecumenic nu a pretins niciodată."

Catalin,
Eu nu am zis ca nu citesc mesajele ci am zis doar ca deocamdata nu am timp sa citesc toate trimiterile pe care le faci tu prin linkuri. Si pana saptamana viitoare tot asa va fi, nu voi avea timp. Asa ca nu are rost sa faci bascalie (ma refer la mesajul precedent, iti raspund la amandoua aici) pentru ca nu-i nimic mai simplu decat a verifica mesajele de pe site. Deci mesajul legat de Sfantul Ioan Gura de Aur este nr. 1087 in care spui ca reiei toata opera Sfantului fara sa dai nici "omilia" din care ai luat-o, si nici macar linkul catre mesajul in care ai mai spus acelasi lucru nu il dai. Dupa care, singurul raspuns primit de la tine pe aceasta tema este cel cu nr. 1106 in care iar nu zici sursa citatului tau anterior. Si apoi, in loc sa vii cu sursa, ai trecut la alt sfant. Asa ca nu are rost sa faci bascalie degeaba.
Acum sa revenim la mesajul de mai sus: ca si alte dati m-ai convins ca degeaba citesti mult daca intelegi putin. Ideea era urmatoarea: egalitatea episcopilor. Ortodocsii combat prerogativele Papei pe baza ideii egalitatii episcopilor insa in est episcopii nu sunt egali ci unii sunt mai presus de ceilalti fiind Patriarhi si dintre toti unul este mai presus de ceilalti fiind ecumenic. Ce fac insa ortodocsii? Desi in mod clar Patriarhul ecumenic are prerogative pe care nu le au si ceilalti Patriarhi, deci episcopii nu sunt egali intre ei, ortodocsii gasesc scuze inegalitatii din curtea proprie pe care apoi se incapataneaza sa o numeasca egalitate. Cu alte cuvinte treaba sta asa: egalitate sa fie, dar sa o stabilim in est! Asa cum Patrirhul ecumenic din Istambul este egal cu episcopul roman din Cluj, tot asa si Papa este egal cu oricare alt episcop. Despre aceeasi egalitate este vorba. Functiile administrative sunt altele si intr-un caz si in celalat. Iar estul este suparat ca nu a stabilit el aceste functii, cam asta-i problema, simple chestiuni de orgoliu.

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu e vorba de ceea ce ravneau ortodocsii, ci de dreptul lor, stabilit prin Sfant Sinod ecumenic, de a fi egali.
Ma intreb de ce este atat de greu de inteles un lucru atat de simplu?
Dealtfel Papa este tot episcop, in caz ca nu stii... De ce ar fi un episcop mai mare decat altul?!? Poate doar prin sfintenie. Ori Ortodoxia nu duce lipsa de sfinti, dar sunt smeriti.

Si episcopul din Cluj are dreptul de a fi egal cu patriarhul Romaniei sau cu Patriarhul ecumenic, ca doar si acestia tot episcopi sunt, asa-i? Si uite ca nu sunt egali ci functiile lor sunt diferite. In Har insa nu este unul mai mare ca altul, ci toti pot primi acelasi Har de la Dumnezeu. Exact la fel sta treaba si cu Papa, administrativ nu este egal cu ceilalti episcopi ci este pe o treapta superioara la fel ca Patriarhii, asa ca discutiile nu se mai poarta la nivelul episcopilor simpli, ci la nivelul Patriarhilor care sunt o treapta superioara in ierarhie, nu si in Har. In Har un om simplu poate fi mai imbunatatit, insa nu acela va sta in fata poporului ci cei care au aceasta functie, adica cei din ierarhie, fiecare dupa atributiile functiei lui. Iar Duhul Sfant lucreaza cu fiecare sa isi indeplineasca bine functia. Sau cum imi zicea duhovnicul grec ca ei, preotii, sunt simplii functionari in slujba lui Dumnezeu, nu sunt mai plini de Har ca altii. La fel si Papa, un functionar in slujba Domnului. Iar Domnul are grija de lucratorii Sai la care le-a spus sa nu isi faca griji de cele pe care le vor spune pentru ca va vorbi Duhul Sfant la timpul potrivit.

În prealabil postat de nutucutu

Ati reusit cu o singura propozitie sa ma luminati: problema nu e deloc primatul papal. Problema e ca papa se afla la Roma.

Poti intelege cum vrei, nutucutu. Totul e sa nu ai pretentia ca e adevarat ce spui. In orice caz nu stiu ca Constantinopolul sa fi avut pretentia primatului. Observi diferenta?

[nutucutu]

În prealabil postat de Miha-anca

Poti intelege cum vrei, nutucutu. Totul e sa nu ai pretentia ca e adevarat ce spui. In orice caz nu stiu ca Constantinopolul sa fi avut pretentia primatului. Observi diferenta?

Pai sursele dumneavoastra, ortodoxe, va contrazic: tocmai ca Constantinopolul a avut aceasta pretentie, iar un sfintul papa Grigorie, venerat si de ortodocsi, a anulat sinodul incropit cu acea ocazie; l-a anulat cum el insusi spune: "in virtutea autoritatii sfintului apostol Petru." Toate aceste lucruri le-am aflat pe acest forum;
http://paterika.wordpress.com/2011/0...ia-episcopala/

Iar fragmentul din acea scrisoare este urmatorul:
3. Acum opt ani, când încã trãia Pelaghie, predecesorul nostru de sfântã pomenire, confratele nostru, coepiscopul Ioan, profitând de ocazia ivirii unei alte probleme, a întrunit un sinod în oraşul Constantinopol şi s-a strãduit sã ia titlul de “universal”. De îndatã ce predecesorul meu a luat cunoştinţã de aceasta, el a trimis scrisori prin care, în virtutea autoritãţii sfântului apostol Petru, a anulat actele acelui sinod.

Acest fragment, scris de un papa al Romei, venerat ca si sfint si de ortodocsi, arata fara nici un dubiu ca dorinta Constantinopolului de primat si putere a existat inainte de schisma, iar crestinii ortodocsi odata, inainte de schisma, au acceptati ideea de primat papal.

[catalin2]

Cateheza pentru Adriana, care are ocazia sa afle despre ceea ce scrie.
De pe wikipeida (orthodoxwiki): http://ro.orthodoxwiki.org/Episcop

Episcopul "Episcopul sau episcopatul ori arhieria, este prima şi cea mai înaltă treaptă a clerului slujitor în Biserica Ortodoxă. El este următor / succesor Apostolilor în slujirea şi ocârmuirea Bisericii.
Din punct de vedere liturgic, toţi arhiereii sunt absolut egali ca putere harismatică sau sacramentală, indiferent de funcţiunile administrative sau onorifice pe care le pot avea, adică fie că sunt simpli arhierei (vicari sau locotenenţi), episcopi în funcţiune, arhiepiscopi sau mitropoliţi, patriarhi etc. Ei au moştenit drepturile şi puterile prin succesiunea neîntreruptă a hirotoniei de la Sfinţii Apostoli, ai căror urmaşi direcţi sunt.
Arhiereul este hirotonit de mai mulţi arhierei (doi sau trei). Atât practica ortodoxă, cât şi practica abuzivă a hirotonirii episcopilor, se sprijină pe Canonul 1 Apostolic, care spune că un episcop să fie hirotonit de doi sau trei episcopi.

Arhiepiscopul Arhiepiscopul este episcopul unui scaun episcopal considerat de către Biserică fiind important, în principal pentru două motive:
vechimea acestui scaun episcopal (cum ar fi: Ierusalim, Antiohia, Roma, Alexandria, Constantinopol etc.), pentru o poziţie de prestigiu a acestui scaun episcopal, poziţie câştigată în timp în istoria Bisericii: apărarea dreptei credinţe, găzduirea unui sinod important etc.
Din punct de vedere sacramental, episcopul, arhiepiscopul, mitropolitul şi patriarhul sunt toţi egali, căci toţi sunt episcopi prin hirotonie şi suverani în eparhiile care le sunt încredinţate. Aceasta înseamnă în mod concret că, de pildă, patriarhul nu poate interveni direct în treburile interne ale eparhiei unui episcop eparhiot (ci doar poate să facă apel la Sfântul Sinod pentru cercetare).
Unii dintre arhiepiscopi sunt mitropoliţi, sau patriarhi. Acestea sunt funcţiuni administrative, de organizare a Bisericii şi, iarăşi, nu semnifică un drept de intervenţie în celelalte "unităţi administrative" (eparhii) ale mitropoliei, respectiv patriarhiei.

Mitropolitul Mitropolitul este un rang în ierarhia bisericii ortodoxe. Ierarhul care deţine acest rang se supune ascultării către patriarhul său şi este superior (dar numai din punct de vedere administrativ) episcopilor, stareţilor şi preoţilor. Aşadar, această superioritate este doar administrativă pentru că, în fond, toţi ierarhii pe care îi întâlnim în anumite funcţii adminitrative în cadrul Bisericii sunt episcopi. Nu trebuie să uităm că există doar trei trepte ale ierarhiei, şi anume: episcop, preot şi diacon.

In cazul papei de la Roma, acesta nu e echivalent unui patriarh (atunci nici n-ar mai exista divergente). Abia in 2006 papa Benedict a renuntat la titlul de Patriarh al Vestului detinut pana atunci de papi.
Conferinta ortodoxa de la Pireu: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...rimatul-papal/
"În Biserica primului mileniu nu a existat „de drept divin” (de jure divino) un primat papal jurisdicţional şi de autoritate peste toată Biserica, ci Biserica a avut dreptul să hotărască cele ale conducerii ei şi fără papa, şi chiar mai mult, şi în ciuda opunerii lui, iar aceste hotărâri ale ei aveau un gir universal.

După schisma din 1054, revendicarea crescândă a papilor referitoare la primatul jurisdicţional peste toată Biserica anulează cu desăvârşire structura sacramental-spirituală (αγιοπνευματική) a trupului tainic al Bisericii, relativizează şi practic distruge sinodalitatea ca funcţie sacramental-spirituală a acestui trup şi introduce mentalitatea seculară în ea, anulează egalitatea în cinste (ισοτιμία) a episcopilor, îşi însuşeşte absoluta jurisdicţie administrativă peste toată Biserica, îndepărtându-L în esenţă pe Dumnezeul-Om şi aşezând drept cap văzut al Bisericii un om. În acest fel se repetă la nivel instituţional mai mult păcatul strămoşesc.

După Conciliul I Vatican (1870) şi mai ales după al II –lea (1962-1964), primatul papal nu constituie o simplă revendicare administrativă, ci o dogmă esenţială de credinţă absolut obligatorie pentru mântuirea credincioşilor. Negarea ei atrage anatema Conciliului I Vatican, a cărei valabilitate se menţine şi după Conciliul II Vatican."

[catalin2]

În prealabil postat de nutucutu

Pai sursele dumneavoastra, ortodoxe, va contrazic: tocmai ca Constantinopolul a avut aceasta pretentie, iar un sfintul papa Grigorie, venerat si de ortodocsi, a anulat sinodul incropit cu acea ocazie; l-a anulat cum el insusi spune: "in virtutea autoritatii sfintului apostol Petru." Toate aceste lucruri le-am aflat pe acest forum;
http://paterika.wordpress.com/2011/0...ia-episcopala/

Iar fragmentul din acea scrisoare este urmatorul:
3. Acum opt ani, când încã trãia Pelaghie, predecesorul nostru de sfântã pomenire, confratele nostru, coepiscopul Ioan, profitând de ocazia ivirii unei alte probleme, a întrunit un sinod în oraşul Constantinopol şi s-a strãduit sã ia titlul de “universal”. De îndatã ce predecesorul meu a luat cunoştinţã de aceasta, el a trimis scrisori prin care, în virtutea autoritãţii sfântului apostol Petru, a anulat actele acelui sinod.

Acest fragment, scris de un papa al Romei, venerat ca si sfint si de ortodocsi, arata fara nici un dubiu ca dorinta Constantinopolului de primat si putere a existat inainte de schisma, iar crestinii ortodocsi odata, inainte de schisma, au acceptati ideea de primat papal.

Repetarea unui neadevar, de parca nu ati fost aici cand am discutat pe acest topic despre ce crede Sf. Grigorie cel Mare. Dar se pare ca pentru unii catolici orice constiutuie o dovada a primatului si infailibilitatii, inclusiv ca pasarile zboara. E aceasta o minciuna deliberata sau inca nu ati inteles ce spunea Sf. Grigorie impotriva primatului? Va rog sa consultati sursele catolice, nici macar acestea nu-l indica pe Sf. Grigorie ca sustinator al primatului (desi ni se da o lista lunga de declaratii ale papilor scoase din context): http://catholicpatristics.blogspot.c...llibility.html
Iata si raspunsul dat de mine la un alt citat, dovada ca Sf. Grigorie nu sustinea deloc un primat, dimpotriva: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=846

P.S. Toate sursele necatolice se refera la Sf. Grigorie ca un adversar al primatului. Sursele catolice se limiteaza la a spune ca Sf. Grigorie nu era un adversar al primatului. Daca si acest sfant care a scris impotriva primatului e dat ca sustinator al primatului mai ramane doar ca sf. Fotie sa fie dat ca un sustinator al Filioque.

[Noesisaa]

Catalin, am impresia ca ratiunea vietii tale a devenit sa arati cat de idiot este primatul papal, sau oricum, catolicismul in general...la cat de inversunat esti, nu m-as mira ca intr-un an, doi, trei, sa fii cel mai mare aparator al lui. La fel ca si cei care-s cei mai inversunati anti-gay, si cand colo peste un timp auzi ca au partener de acelasi sex ...