Cum ar trebui

[AlinB]

În prealabil postat de Demetrius

Numai Dumnezeu știe și ne dă totdeauna ceea ce avem nevoie pentru mântuire, iar dacă tu nu primești nimic înseamnă că exact de asta ai nevoie: nimic.
Că tu dorești sau vrei un bărbat, nu înseamnă că chiar ai nevoie, ba dimpotrivă. Asta e o patimă de care trebuie să scapi; împătimindu-te nu scapi de ea, ci te înlănțuiești ma tare.
E frumos că te duci la biserică, la spovadă, la duhovnic, dar astea sunt fente pe care ți le strecoară în cuget necuratul ca să te crezi vrednică de binecuvântarea lui Dumnezeu, de la Care tu ai pretenția să-ți ”livreze” la termen(cel târziu azi) un ”însoțitor” care să corespundă condițiilor care-ți plac ție.
Pentru că ai petenții(să primești), înseamnă nu ești capabilă să dăruiești, de unde rezultă că Dumnezeu îl protejează pe ”soțul tău” de însoțirea cu tine. De aceea e nevoie să te schimbi; vei primi(poate!) când nu vei mai dori.

Te rog să mă crezi(cu totul improbabil s-o faci) că m-am căznit să nu fiu dur(adică sincer) cu tine, dar atitudinea ta te duce la pierzare acum.
Nu-mi rămâne decât să mă rog pentru tine, nu pentru dorințele tale deșarte.

Na, ca zicea ca eu am fost "dur" :))

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Ma intreb cateodata unde am gresit ca sa merit sa fiu singur..........ca sa va puteti face o idee despre ce fel de om sunt:

-in general si in relatiile cu femeile in special am cautat sa fiu cat mai corect, sa nu-mi bat joc de om si in general sa nu-i creez sperante false. Daca de exemplul am cunoscut o femeie si doar mi-a placut de ea ca si prezenta, nu i-am dat sperante false si nu i-am zis ca o iubesc, insa chiar si asa tot civilizat m-am comportat;

-insa in momentul in care am simtit ca intradevar am iubit o femeie, atunci am actionat foarte hotarat, nu numai prin vorbe, cat mai ales prin fapte, in sensul de a ma zbate si a face tot ce e omeneste fizic posibil pentru a fi impreuna cu ea- inclusiv de a ma muta in alt oras si de a-i fi alaturi in orice situatie, fie de veselie, fie de necaz;

-in relatiile inter-umane sunt sociabil- imi place mult sa ies cu prietenii in oras, mergem servim o bere, stam de vorba, o tabla, un biliard, un meci de fotbal (ma rog-activitati specific masculine); Insa de exemplul daca femeia iubita are un necaz , atunci- indiferent cine m-ar invita la un meci de fotbal- il refuz politicos, si prefer sa fiu alaturi de femeia iubita.

-daca un cunoscut sau vecin imi cere ajutorul il ajut cu placere, atat cat ma pricep (fie cu un sfat, fie cu o incurajare, fie cu o treaba in gospodarie, etc)

-aici intradevar- multi colegi au zis ca este pacat- insa sa am cu cine cand ma duc la o petrecere, nunta, chef, etc imi place simt ca ma bucur. Si nu in sensul- cum din pacate multi "inteleg distractia" de a bea ca prostu' si a intepeni apoi toata noaptea pe scaun! Nu asa!
Ci bun- am luat un pahar de vin nu-i problema- insa apoi cand incepe formatia sa cante mi-am luat partenera de mana, si m-am dus la dans. Acolo- ca la petrecere- o hora o sarba, ceva sa-mi zica si mie lautaru' una de inima albastra la ureche!
Iar asa mai spre dimineata un dans mai romantic-un blues ceva!
Nu stiu- o fi pacat- insa acel sentiment cand esti bucuros si te prinzi in hora sau cand dansezi un blues cu femeia iubita este ceva deosebit!

-cu bautura niciodata nu mi-a placut sa exagerez, asta poate si pentru ca am crescut printre ceferisti, unde mai mare seriozitate , disciplina si corectitudine la locul de munca si in viata nu am prea mai vazut la nimeni.
De exemplul cum am zis- la masa un pahar de vin sau in oras cu prietenii o bere merge, insa nicioadata sa-mi pierd controlul sau sa ma apuc de facut scandal.

Moment publicitar?

Ia-o asa: femeia aia nu era de nasul tau.
In bine sau rau.

Femei mai sunt destule.
Poate cu standardele ai o problema.
Si increderea de sine exagerata, poate fi o problema.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Insa ca om nu am cum sa nu sufar ca nu e cu mine..........stiu, poate nu e crestineste, poate nu e bine, insa nu pot fi perfect, sunt doar un om facut din carne si oase......

Eh, sunt zeci de mii care sufera doar cand se anunta rezultatele la Loto.
Nu mai adaugati o suferinta in plus.

P.S. Asemanarea nu este intamplatoare.

[AlinB]

În prealabil postat de Iliana

Dupa parerea mea iubirea nu poate fi la timpul trecut, ci doar la timpul prezent! In momentul in care spunem ''iubesc pe cineva'' acest lucru poate fi adevarat sau nu, ne putem da seama de acest lucru doar in timp. O iubire care s-a terminat (in sufletul omului, nu ma refer la relatia in sine), aceea n-a fost iubire. N-are cum. Asta am inteles eu ca inseamna iubirea, va rog sa ma contraziceti daca gresesc. E ca si cum ai spune: mi-am iubit copilul, dar acum nu-l mai iubesc, a plecat departe sau stiu eu ce lucruri rele a facut si gata, s-a terminta iubira). Sau am iubit-o pe mama...

Eu cred ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva n-ai cum sa suferi. Cand poti sa iubesti e suficient ca sa fi fericit. Nefericirea e atunci cand nu poti iubi. Poti iubi o persoana toata viata ta fara ca acea persoana sa te iubeasca sau sa fiti impreuna. Daca o iubesti, o iubesti si gata! Esti fericit ca exista, esti fericit ca acea persoana e fericita, chiar daca cu altcineva....

Cand ''suferi'' pentru ca nu e cu tine, atunci se cheama egoism, vanitate, atasament, impatimire sau oricum altcumva, dar nu iubire!
Nu poti sa fi nefericit pentru ca persoana pe care o iubesti tu a ales sa aiba alta viata, a ales sa fie cu altcineva, iubeste pe altcineva...

Asta am inteles eu ca este iubirea. Dar poate ca n-am inteles bine...

Tu ai inteles bine, intrebarea este daca ai sa reusesti sa aplici asta in practica cand ai sa te indragostesti si lucrurile nu vor merge cum ai sperat.

Dar oricum, e bine de mentionat, poate invata unii macar bazele teoretice, ca la asta macar ar trebui sa fim toti buni.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Pana acum nu am vrut sa-mi spun problemele personale pe forum (probabil multi dintre dumneavoastra vor spune ca un barbat nu trebuie sa se planga, ci sa fie tot timpul "tare"), insa am ajuns la punctul in care simt ca nu mai pot.........
Sa va explic mai exact: am iubit o femeie (multi vor zice- vorba unui coleg - ca "n-a fost iubire, ci doar indragosteala"- insa asa am simtit in suflet), insa ea nu a avut acceleasi sentimente!
Stiu ca "dragoste cu forta nu se poate" insa acest gol din suflet ramane.....

Pai a fost ca in desene animate, cu personajele alea care plonjeza in piscina goala.
Stii ce se intampla, nu?
Ideea este ca inainte sa te arunci, sa vezi daca este apa.
Si mai ales, sa fii sigur ca e piscina ta. :)

N-am vrut bani, n-am vrut averi sau fala, ci doar sa iubesc si sa fiu iubit......multi zic ca "Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce", dar cateodata asa imi pare......

Poti toti vrem sa innotam, dar a cui e vina ca tu vrei sa innoti in piscina goala?

Mai cumplit lucru decat singuratate nu cred ca exista........

Cu adevarat singur esti cand nu-L ai pe Dumnezeu.

Daca in viata pot fi doar doua cai: cea a monahismului (care simt ca nu m-ar atrage; imi place prea mult sa fiu cu oamenii) si cea lumeasca (unde fara a iubi si a fi iubit nu merge), atunci ce-ar trebui sa fac ?!

Pai si in manastire esti cu multi oameni, ca doar nu ai vrea sa fii din prima zavorat.
Problema e sa poti sa iubesti.
O femeie creaza cel mai usor iluzia dragostei.
Dar si trezirea este amara.
Ah, tocmai ti-ai dat seama.

Stiu ca "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista", am incercat sa valoric toate ocaziile avute (de obicei actionez, nu sunt timid), dar se pare ca nimic nu se leaga......

Pai tu crezi ca daca te arunci cu talent si nadejde, faci 3 piruete si un tirbuson in aer, pana ajuingi jos piscina se umple?
Garantat nu.

[glykys]

:)
Florin, poate iti iei inima in dinti sa o cunosti pe initiatoarea acestui topic. Cine stie...

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

:)
Florin, poate iti iei inima in dinti sa o cunosti pe initiatoarea acestui topic. Cine stie...

Asta ma gandeam si eu sa-i propun :)
Doar ca am intuitia ca "ceva" nu se va lega.
Realitatile afinitatilor de tip uman mai ales a celor "raniti din dragoste", desi imbracate in propria imaginatie cu poleiala si sclipici, sunt de cele mai multe ori extrem de prozaice.

[AlinB]

În prealabil postat de Marimira

Ati interpretat intr-un mod neasteptat ceea ce am dorit eu sa trasnmit...si anume:
"Nu este bine sa fie omul singur...!"

Adica au calugarii o problema?

Apoi ce v-a facut sa credeti ca ea nu are o raportare corecta? Se spovedeste , se impartaseste, frecventeaza biserica, cum sa nu se gandeasca la mantuire?
De ce o acuzati fara sa cunoasteti bine situatia?...poate chiar nu a intalnit persoana potrivita...acest lucru se intampla multor persoane.

Nu toata lumea se oboseste sa citeasca tot ce scrie cineva, inainte sa dea sfaturi, mai ales..

Chiar ea a spus ca doreste sa primeasca si sa ofere sprijin pentru mantuire, si in acesti termeni a descris persoana pe care si-o doreste alaturi in vederea casatoriei?

Exista diferenta intre sprijin si a fi impins de la spate, intre motivatie si pretext, etc.

Mie se pare ca acuzati si raniti prea usor, fara sa cunosteti in profunzime persoana!

Mie mi se pare ca dai sfaturi fara sa citesti ce scrie persoana + nivel de credulitate extrem de periculos.

Atentie raniti prea usor!

Asta sa i-o spui unui doctor care te anutna ca ai cancer.

Fata are un duhovnic, primeste deci sfaturi corecte...ea dorea sa gaseasca aici "o vorba buna" si o idee in plus...cum sa faca...sa-si odihneasca sufletul in Domnul.

Pai atunci ar alerga dupa Domnul, nu dupa "domni".
Cei care au urmat prima cale, in mod sigur si-au gasit-o, pe cand cei care au urmat-o pe a doua, poti fi sigura ca..nu prea.

[AlinB]

În prealabil postat de Iliana

Daca nu ai pace in suflet, daca nu poti fii fericita singura (adica fara un barbat, la asta ma refer), nu vei putea sa fi fericita nici cu un barbat! Nu o alta persoana ne poate face fericiti, nu iubirea unei alte persoane, ci numai iubirea noastra, cea pe care o simtim noi fata de altii! Poti sa fii iubita de zeci de barbati, dar daca tu nu iubesti pe nici unul din ei, degeaba!
Iar iubirea n-o putem simti decat daca-l avem pe Dumnezeu in suflet. Cauta sa iubesti tu mai intai, cauta sa fi fericita si multumita cu ce ai in momentul de fata si apoi asteapta restul. Dar mai intai asigura-te ca stii cu adevarat ce e iubirea, foarte multi o confunda cu alte sentimente/simtaminte/dorinte si tocmai de aia nici nu pot iubi si nici nu pot recunoaste iubirea adevarata!

O intelepciune la care nu se ajunge usor, mai ales in ziua de azi cand se sugereaza pe toate canalele spre care avem de obicei cea mai mare atentie, care ar fi forma iubirii "adevarate" - o pasiune oarba, o potrivire magica, ceva care nu doar vine de la sine, fara efort, dar trebuie sa aduca mai degraba satisfactii decat neplaceri, iar cand ajungem si la partea neplacuta, desigur, "soarta" e de vina, pentru ca iubirea, nu e asa, nu poate fi decat "magica".

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

3. Este adevarat ca barbatul trebuie sa faca primul pas, insa dupa cum constat (din moment ce esti singura!) ca barbatii de acolo cam ""lemn'' Tanase"", ramane singura varianta ca sa actionez tu. Simplu: intai "studiez terenul"", folosind ochiu si timpanu'', si inclusiv la o "barfa"" intre femei sunt convins ca se discuta multe, iar apoi imposibil sa nu fie cineva singur de care sa-ti placa.

Cel mai prost sfat care il poti da unei femei - sa incerce ea sa-l "cucereasca" pe un individ care e prea putin sau deloc interesat.
Pentru ca atunci cand e cu adevarat interesat, un barbat actioneaza.
Cand este curtat, devine capricios si uneori chiar dispretuitor sau mai rau, daca e si prost crescut.

Daca o femeie vrea sa intre in atentia unui/unor barbati trebuie sa fie cel mult deschisa, prietenoasa, amabila daca stie sa se faca placuta, sigur i se va da de inteles asta.

Daca e capricioasa, tafnoasa, se manifesta ca o frustrata, e impulsiva, dominatoare, orgolioasa, etc. poti fi sigur ca o sa aiba mai mari sanse sa ameste apa cu uleiul decat sa se combine cu un barbat intr-o relatie de lunga durata..