Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[Daniel777]

Adrian Păunescu - născut la 20 iulie 1943, în Copăceni, judeţul Bălţi, Basarabia, în prezent Republica Moldova - a fost poet, publicist şi om politic. Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj, şi a absolvit Colegiul Naţional "Carol I" din Craiova, ulterior studiind filologia la Universitatea din Bucureşti.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra, el fiind şi unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani.

A debutat ca poet în 1960, iar din 1973 a condus revista Flacăra, din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului Flacăra din Ploieşti din iunie 1985, însă Adrian Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul "Analfabeţii", publicat în 1980, în Flacăra.

Între anii 1970 şi 1980, Păunescu a devenit o figură importantă în presa românească. Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat, şi revistele pe care le-a coordonat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România.

De multe ori, însă, colegii de breaslă au făcut referiri la poeziile sale, în care îl lăuda pe Nicolae Ceauşescu.

După căderea comunismului, nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990, a fondat revista Totuşi iubirea. În calitate de publicist a mai condus ziarul Sportul românesc, o scurtă perioadă, în 1999, şi a realizat emisiuni de fotbal la Antena 1, participând, în calitate de invitat, la numeroase emisiuni pe teme culturale şi politice la Tele 7 ABC, Pro TV, Realitatea TV.

Relaţia lui Păunescu cu regimul Ceauşescu este, în general, considerată ambiguă, mergând de la scrierea de poeme adulatoare la critici publice directe. Aceasta explică şi varietatea poziţiilor pro şi contra Păunescu de după 1989.

Păunescu a fost secretar al UTC la Uniunea Scriitorilor, membru al PCR. După Revoluţia din decembrie 1989 a fost marginalizat, dar a fost readus în atenţia opiniei publice prin postul naţional de televiziune, în cadrul unei emisiuni realizate în 1992 de Mihai Tatulici.

Din august 1992 a devenit membru al PSM, iar din ianuarie 1995, prim-vicepreşedinte al partidului. La 27 septembrie 1992 a fost ales senator de Dolj, pe listele PSM. La alegerile din 3 noiembrie 1996, partidul său nu a obţinut numărul de voturi necesar intrării în Parlament. La 8 februarie 1997 demisionează din toate funcţiile deţinute în partid, în semn de protest faţă de inactivitatea conducerii partidului şi de lipsa de reacţie la iniţiativa realizării unei stângi unite. Demisia a fost respinsă de Consiliul Naţional al PSM.

La alegerile parlamentare din 2000 este ales senator pe listele PDSR - Dolj, în 2004 câştigă un nou mandat, pe listele PSD, în circumscripţia electorală Hunedoara şi deţine funcţia de preşedinte al Comisiei pentru cultură.

Printre cărţile publicate se numără "Cartea Cărţilor de Poezie" (1999, integrala poeziilor apărute în volume şi un capitol de versuri inedite, cu un amplu capitol biobibliografic de Andrei Păunescu), "Meserie mizerabilă, sufletul" (2000, poezii), "Măştile însângerate (2001, proze)", "Nemuritor la zidul morţii" (2001, poezii), "Până la capăt" (2002, poezii, trei ediţii), "Liber să sufăr" (2003, poezii, trei ediţii) şi "Din doi în doi (2003, poezii)", precum şi numeroase alte volume lansate înainte de 1989, printre care "Ultrasentimente" (1965, poezii, debut editorial), "Mieii primi" (1966, poezii), 0, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea), "Repetabila povară" (1974, poezii), "Pământul deocamdată" (1976, poezii, două ediţii), "Manifest pentru sănătatea pământului" (1980, poezii), "Iubiţi-vă pe tunuri" (1981, poezii), "De la Bârca la Viena şi înapoi" (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu), "Rezervaţia de zimbri" (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu), "Totuşi iubirea" (1983, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 1" (1984, antologie de poezii), "Manifest pentru mileniul trei - volumul 2" (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice), "Locuri comune" (1986, poezii), "Viaţa mea e un roman" (1987, poezii), "Sunt un om liber" (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, îndată ce a apărut, şi a revenit în librării în martie 1990.

Totodată, Păunescu a compus imnurile echipelor de fotbal Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova: "Sîntem peste tot acasă" şi, respectiv, "Oltenia eterna Terranova".

Adrian Păunescu a scris un amplu articol despre starea sa, pe 21 iunie, anul acesta, în Jurnalul Naţional.

"Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre n-ar trebui să vă ia prin surprindere", scria el, adresându-se copiilor lui.

"Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice", le scria acesta copiilor lui.

De altfel, în acelaşi articol, Adrian Păunescu face şi referiri la reproşurile care i s-au adus în ceea ce priveşte relaţia sa cu Nicolae Ceauşescu.

"În vremea lui Ceauşescu, mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă", scria acesta în articolul publicat în Jurnalul Naţional.

[AndruscaCIM]

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Modest epigon al marelui poet dedic acestă poezie celui care a fost un vulcan de talent şi de energie ADRIAN PĂUNESCU pe care am avut onoarea când eram în ultimul an de liceu să îl cunosc persoanl.
Odihneşte-te în pace maestre!

Când cei ce au fost apropiaţi
nu mai sunt lângă tine
căci,nu ai ce să le mai dai,
nici să le faci vreun bine...
Când inima,mâna,piciorul,
sau ochiul nu te mai servesc,
doar întunericul coboară
uşor peste toate...
Lângă tine nu-i
nici o inimă care bate.
Când somnul nu vine,
ultima noapte e lungă
în curând vine moartea
cu coasa ei lungă ,să te ajungă,
doar steaua credinţei
îţi mai dă mângîiere
în trup obosit,plin de durere.

Luaţi trupul bătrân,
îngropaţi-l în tină
Mi-a fost de folos
Eu merg spre LUMINĂ!(D.S)

[nico.dia]

În prealabil postat de dorinastoica14

Pentru mine Adrian Păunescu înseamnă un strop din tinereţea mea.Prin poeziile lui batea un vânt uşor de libertate şi de rebeliune.Se găseau destul de greu în librării. Câd le găseam le cumpram şi le citeam cu nesaţ.

Vestea că în oraşul va veni cenaclul Flacăra a electrizat pe toată lumea.Cu copii în spatele taţilor am mers la eveniment pe un stadion unde cântam şi dansam împreună cu folchiştii lui Păunescu.
Este una dintre cele mai electrizante amintiri din acea vreme.
L-am iubit pe Adrian Păunescu pentru versurile sale şi pentru vulcanul de energie pe care o degaja.Nu am mai întâlnit pe nimeni asemenea lui.

Nu mi-a plăcut că după 1989 în loc să se dedice numai scrisului a intrat în politică.
Cred totuşi că Dumnezeu îl iubeşte mult şi prin suferinţele pe care i le-a dat din plin îi va dărui mântuirea.

Să ne rugăm pentru sănătate lui căci pierzându-l vom pierde un mare artist şi poet, iar societatea în care trăim este din ce în ce mai săracă în valori .

[SIZE=4]Dumnezeul salvării[/SIZE]

Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Eşti cea mai fierbinte şi dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă şi vino,
Nestinso, neblândo şi iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că eşti slăbiciune,

Că inima-mi pica din piept şi mă cheamă,
Că sufletul meu te consideră mamă,
Că norii se-adună şi vremea se strică
Şi eu, stând sub grijă, te ţin ca pe-o fiică,

Dar tu dintre toate mai nouă, mai vechea,
Îmi eşti dulcea umbra, împasul, perechea,
Tu, drama cu mii de soluţii greşite,
Te plâng până ochii îmi ies din orbite.

Fii azi râzătoare, fii azi optimistă,
Soluţia buna e-n noi şi există
Şi dacă, iubito, femeie visată,
Ar fi să ne stingem curând, nu odată,

Din dragostea noastră nebună şi bună,
Cu marea în casă, şi-n pat arşi de lună,
Eu ştiu că s-or naşte sub cinice astre
Alţi doi să repete-ntrebările noastre.

Ţi-ai naşte copilul, ţi-aş naşte copila,
În pumni de olar ar surâde argila
Şi daca nu e Dumnezeu să audă
Ce luptă dăm astăzi cu moartea cea crudă,

Din dragostea noastră, prin timpul prea greu
S-ar naşte el, vindecător Dumnezeuul,
Pe tronuri sărace suindu-şi fiinţa
Ar face să cânte prin noi suferinţa.

Iubito, amână secunda fatală,
Să dăm alor noştri şi dramă şi boală,
Copiilor noştri să dăm să învingă
Prin ei tragedia cu chip de seringă.

Dă zgomotul mării afară din casă,
Vreau linişte, linişte, marea m-apasă.
Vreau moartea să vină să lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

Şi mută din tine în mine durerea,
Că tot ţi-o voi lua folosind mângâierea
Te-nchină şi crede, în mine te mută,
Cu jale cu tot şi cu clipa temută.

Şi daca se-ngăduie fapta aceasta,
Cu pumnii aprinşi mergi şi sparge fereastra,
Să intre barbara şi tulburea mare
Prin noi în pământul pe care nu-l doare,

Să intre săratele zbateri şi unde
Sub toţi cei ce n-au simţăminte profunde,
Să-mi spele armura, sa-ţi treacă de coapsă,
Căci marea e singura lumii pedeapsă,

Să rupa, în val, şantinele de veghe,
Căci marea e singura morţii pereche,
Să vina fatal, consfinţând cu toţi solii
Mutarea în mine a dramei şi bolii,

Să vina să stingă cu tot vicleşugul
Şi lampa din casă şi ochii şi rugul
Şi-apoi să mă ducă departe, departe,
Sătulul de viaţă, bolnavul de moarte,

Să-ţi scriu cărţi poştale pe piele de cegă
Din Marea Niponă, din Marea Norvegă,
Din Marea de Flăcări ce plânge sub mare,
Iubito, pedeapsa, iubito, mirare,

Iubito de neguri, iubito de lună,
Iubito de taină şi jale-mpreună,
Iubito de carne, iubito de şoapte,
Suav miazăzi şi brutal miazănoapte,

Dar ăstea sunt simple şi bune cuvinte,
Şint legile care fac vieţi şi morminte,
Dar ăstea nimic nu înseamnă când vine
O grijă la mine şi moartea la tine.

Apleaca-ţi fiinţa prin ceaţa albastră
Să naştem salvarea din dragostea noastră
Şi roagă-te fiului tău ce e-n tine,
Să vină mai repede, să-ţi fie bine.

Să vina să urle ca mama şi tatăl
Îi sunt duşi la moarte; el şovăie, iată-l,
Da sângele tău, pur şi tânăr, să-l crească
În ritm fără pauză neomenească,

Dă pantecul tău, rodniciei, seminţei,
Fii gazdă nu bolii, ci vietii, fiinţei,
Tu meriţi pământul să-ti stea sub picioare,
Regină prea blândă şi nemuritoare,

Din mare să-ţi bată mătănii catargul,
Cum buzele tale îşi tânguie arcul,
Cum inima mea te-a găsit şi te ştie
Şi eşti bucurie, şi eşti tragedie.

Hai, vino, în liniştea mea neguroasă,
Dă zgomotul mării afară din casă
Şi-n larmele lumii şi-n templele mării
Să naşti Dumnezeul cinstit al salvării.
Dumnezeu sa-l ierte!

[tigerAvalo9]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.Mare poet.Daca citeai o singura poezie si vedeai un singur concert de-al lui iti dadeai seama ce poet mare era,ce om.



++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++

[anita]

În prealabil postat de Daniel777

Din pacate ,spunem ca poate....Nu avem fapte ,marturii concrete din partea lui...Sa speram atunci ca poate se mantuieste..

...

Dar eu cred ca nu este important pentru noi sa aflam ,ce putem face este sa spunem "Dumnezeu sa il odihneasca in pace !" si sa ne rugam la Dumnezeu sa il mantuiasca.
El nu o fi transmis valori crestine ,totusi poeziile lui exprimau o contemplatie ,o intelegere a naturii ,a omului ,o profunzime .Era daruit de Dumnezeu cu talent si nu mi s-a parut ingamfat.
Dar nici nu cred ca va fi judecat pentru scrierile lui la Ziua de Apoi ,cum vor fi judecati hulitorii ,scriitori pornografici ,etc.
Chiar daca l-a slavit pe Ceausescu.

[Marimira]

În prealabil postat de Daniel777

Din pacate ,spunem ca poate....Nu avem fapte ,marturii concrete din partea lui...Sa speram atunci ca poate se mantuieste..

Eu insa ma refeream la faptul de a influenta pe altii in acest sens,daca vorbim de relatia cultura-mantuire,si daca il declaram un om de valoare...Un om de valoare ,prin definitie,impartaseste si altora valori...

HRISTOS va judeca!!!

Si totusi...nu este al nostru a judeca, a osandi pe cineva mai ales ca acel suflet acum se afla in mana Creatorului sau...
Sfintii parintii ne invata ca atunci cand nu putem spune ceva bun despre cineva, este mai bine sa tacem. Altiminteri ne putem situa in postura celui care are curaj sa arunce cu piatra.De ce oare il iubesc si il admira atatia oameni? Poate pt.ca in acele vremuri de dinainte de "89, ce pareau lipsite de speranta, pe multi ii facea sa creada ca mai sunt si oameni care au curaj, care mai spera, care mai lupta....

Dar cred ca toti oamenii crestin ortodocsi pot face ceva pentru cel care in curuand va merge la judecata...la Judecata Finala vom merge toti.Putem spune despre noi ca suntem fara de pacat? Cred ca cel mai nimerit lucru in acest moment este sa ne rugam ca Mantuitorul nostru Iiisus Hristos sa aiba mila fata de acest suflet, DA, cel care cunoaste faptele, gandurile, sentimentele si toate cele ascunse ale noastre, EL va judeca!

Inca odata Dzeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

[Daniel777]

Ai dreptate nu a fost nici prea rau,ca om,dar nici prea bun,ca scriitor.O fi avut talent de la Dumnezeu,dar nu stiu cat de bine l-a fructificat.Din ceea ce stim ,este ca si-a trait viata bine...
De obicei valorile mari,sau crestinii mari,au avut de suferit multe prigoniri si calomnii.
Ar trebui sa avem in minte moartea unei simple babute de la tara,nestiuta de nimeni,smerita,dar care a murit total impacata cu Dumnezeu,si pe care nu o plang decat apropiatii.

[Daniel777]

În prealabil postat de Marimira

Sfintii parintii ne invata ca atunci cand nu putem spune ceva bun despre cineva, este mai bine sa tacem.

E adevarat,insa tot Sfintii parinti ne invata sa nu laudam mai mult decat se cuvine pe cineva.
Eu la latura aceasta ma refeream,nu vreau sa fac analiza relelor facute sau nu de Paunescu,ci daca merita cinstirea care i se da pe forum!Poate si aici ar trebui sa tacem,ca sa fim consecventi.

[Marimira]

În prealabil postat de Daniel777

E adevarat,insa tot Sfintii parinti ne invata sa nu laudam mai mult decat se cuvine pe cineva.
Eu la latura aceasta ma refeream,nu vreau sa fac analiza relelor facute sau nu de Paunescu,ci daca merita cinstirea care i se da pe forum!Poate si aici ar trebui sa tacem,ca sa fim consecventi.

Sa nu-l laudam, nici sa nu-l criticam dar sa ne rugam pentru el frate ca buni crestini ce suntem!

Dzeu sa-l ierte, si sa ne ierte si pe noi ca ne aprindem asa usor.