Pacatul

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Amintirea pacatului poate fi prilej de pocainta sau poate duce la repetarea acestuia;

Maine , in Biserica Ortodoxa se va citi pericopa vindecarii slabanogului de la Scaldatoarea Vitzeda .Mantuitorul nostru, care il vindeca pe acest bolnav ce zacea de peste 38 de ani in boala , il avertizeaza pe acesta ca de acum incolo sa nu mai greseasca ca sa nu-i fie mult mai rau decat a fost . Deci exista o legatura clara dintre boala trupeasca , dintre suferinta si pacatele savarsite , repetate , nespovedite la timp si neandreptate .Vedem din fragmentul pe care o sa-l auzim citit maine in Sfanta Biserica , legatura aceasta dintre pacat si boala , dar si legatura intre suferinta si pocainta . Nu vreau acum sa insist asupra acestui fragment pe care il vom auzi citit maine , dar sa vedem cu totii ca aceasta suferinta a acestui om ce indura de foarte mult timp , s-a transformat in vreme de pocainta , o pocainta aratata prin rabdare multa si mai ales multa nadejde . Poate acest fragment ce se va auzi rostit maine , merita tratat separat prin incarcatura si invatamintele lui , dar poate asta pe un thread separat la Topicul Noul Testament ! O Duminica binecuvantata !

[George.m]

Ascultand evenghelia, m-am gandit ca e important ca moartea sa nu ne gaseasca in stare de paralizie sufleteasca! Acum avem sansa de a fi vindecati. Hristos ne asteapta sa ne ofere vindecarea. Deja am primit intrebarea Sa: Vrei sa fii sanatos? Vom raspunde precum slabanogul din evanghelie?

De multe ori, prin necazuri, prin suferinta, omul e ajutat sa iasa din starea de paralizie spirituala, sa vina intru sine. Si intorcandu-se la Cel ce este, va primi vindecarea, bucurandu-se de adevarata vietuire.

De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau (Ioan 5,14).

Sfantul Chiril al Alexandriei, comentand acest verset, afirma ca "din pricina pacatelor, Dumnezeu ii biciuieste pe oameni in chip felurit inca vietuind in trupuri si inainte de marea si tuturor aratata zi a Celui ce ii judeca pe toti.

Iar ca de multe ori, gresind si suparand pe Dumnezeu, suntem batuti, ne va marturisi preainteleptul Pavel, zicand: De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi mor. Ca daca ne-am judeca noi insine, n-am fi judecati. Iar fiind judecati de Dumnezeu, suntem invatati prin certare, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea".

Dupa cum remarca Parintele Staniloae, "e mai bine sa fie omul judecat si certat pe pamant, ca sa se indrepte, decat la judecata din urma, care ii va aduce celui ce nu s-a indreptat pedeapsa vesnica. De aceea, sa multumim lui Dumnezeu pentru certarile pe care ni le da cata vreme suntem in trup, ca sa ne pregateasca pentru neosandire la Judecata din urma".

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/editori...tul-97109.html

[George.m]

"Unii spun ca caderea in aceleasi pacate vine din lipsa pocaintei potrivite si a indreptarii pe potriva pacatelor de mai inainte. Dar trebuie vazut daca tot cel ce n-a cazut in acelasi fel de pacat s-a pocait precum se cuvine.

Unii cad in aceleasi pacate, fie pentru ca s-au scufundat in adancul uitarii celor de mai inainte, fie pentru ca socotesc pe Dumnezeu iubitor de oameni, din iubirea lor de placeri, fie pentru ca nu mai au nadejde in mantuirea lor.
Iar daca unii nu s-ar dispretui, as spune ca si pentru ca nu izbutesc sa lege pe vrasmasul acesta, care ii stapanaste pe ei prin tirania obisnuintei" (Sfantul Ioan Scararul).

[Guru inc.]

cum s-a transmis(se transmite) pacatul stramosesc(al lui Adam) ?

[George.m]

"Dumnezeu - spune Sfantul Simeon Noul Teolog - nu cere de la noi oamenii nimic altceva decat sa nu pacatuim. Iar acesta nu este lucrul legii, ci paza neslabita a chipului si a cinstei noastre de sus. Stand in acestea potrivit cu firea si purtand haina stralucita a Duhului, ramanem in Dumnezeu si Dumnezeu in noi, fiind dumnezeu si fii ai lui Dumnezeu prin infiere, insemnati cu lumina cunostintei de Dumnezeu".

Pornind de la cele marturisite de Sfantul Simeon, Parintele Staniloae spune ca "tine de firea noastra sa ne pastram in noi chipul lui Dumnezeu sau relatia cu Dumnezeu. Prin aceasta suntem fii ai lui Dumnezeu si dumnezei, dar nu nascuti din natura lui Dumnezeu, ci infiati de El prin harul si vointa Lui, dar si prin consimtirea si efortul vointei noastre. Tine de acordul activ al vointei noastre cu vointa lui Dumnezeu sa fim fii ai lui Dumnezeu, dar acordul acesta e cerut de firea noastra.

Sfantul Simeon nu cere intai fapte, ci intai iubire si incredere in Dumnezeu. Iar prin aceasta Insusi Dumnezeu e cu noi si in noi. Datorita acestui fapt, nu incercam sa implinim cu puterile noastre faptele legii, ci ne incredem cu iubire in Dumnezeu, Care ne da insa puterea sa iubim cu fapta".

[George.m]

Sfintii Parinti ne indeamna sa respingem momelile diavolului, sa ne ferim de pacatul cu gandul, aratand ca, de regula, gandului ticalos ii urmeaza fapta cea rea.
Si daca am avea in vedere faptul ca lui Dumnezeu nu-I sunt ascunse gandurile noastre, in suflet s-ar naste frica de El.
Iar cel ce are frica de Dumnezeu inceteaza a mai pacatui, conteneste a mai lucra contrar vointei divine.

Spune Cuviosul Isaia Pustnicul: "Sarguieste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu, gandind ca iti poarta de grija si ca cele ce le graiesti intru inima ta sunt descoperite inaintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi de pacatosi, care-s ca si tine, sa nu vada pacatele tale, cu cat mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate?

Iar din sfatuirea aceasta cu tine insuti vine inainte frica lui Dumnezeu. Si daca ramai in ea, ramai neclintiti in patimi. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu inainte si sa cugeti ca vede orice gand al tau, si nu vei pacatui niciodata".

"Păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu, este călcarea legilor vieţii printr-un abuz de libertate. Păcatul e înfrângerea sufletului de către „eu”.

"Pacatul este o rana care ascunsa ochiului medicului, devine incurabila". Sf. Vasile cel Mare

[EmaSimona]

Păcatul vine din orgoliu sau naivitate, iar noi suntem asemenea copiilor imaturi care aleargă după tot ce e dulce și colorat, fără a deosebi ce le face rău. Aceasta în faza când luăm primele doze, pe care le-am fi putut evita mai ușor. Apoi intervine obișnuința și ne este greu să ne lăsăm.