|
|
|
|
|
#131
12.07.2011, 18:51:38
|
|||
|
|||
Citat:
edit: apropo imaginea postata e o animatie 3D si nu e o filmare adevarata... Last edited by GLAdoS; 12.07.2011 at 18:54:31. Motiv: am uitat ceva 
|
|
#132
14.07.2011, 11:00:14
|
|||
|
|||
|
Citat:
La fazele lunii, luna se plimbă la marginea reflexiei solare din oglinda de aer și ape și verdeață și nisip și pământ și zăpadă a pământului... Adică se vede cum luna în fiecare noapte intră sau iese tot mai mult din zona luminoasă a oglindirilor. „-...de unde stii tu ca pe parcursul eclipsei de Luna, suprafata luminata are aceeasi stralucire? -Păi se vede de jos de la noi și e și filmată pe net, deci se vede clar că nu se modifică strălucirea dacă ne gândim că ochiul sesizează diferența pe scara logaritmică naturală a intensității luminoase. De ce când e eclipsă de soare vezi de jos soarele tot mai acoperit de lună și vezi cum se face tot mai seară, tot mai întuneric iar la faza de eclipsă totală de soare apare bezna. Oare nu sesizează ochiul treptele înserării? Și dacă le sesizează omul de pe pământ la eclipsa de soare de ce nu ar sesiza un observator pe care ni l-am închipui pe lună, și de ce nu am sesiza noi de pe pământ inserarea treptată în zonele lunii, de unde, dacă ne-am închipui acolo, ar trebui să vedem un soare tot mai mult acoperit de pământ, deci să fie tot mai seară ajungând abea la punctul maxim în beznă totală. Dar ce se vede este că strălucurea rămîne constantă până ajunge zona neagră și acoperă treptat toate punctele. Deci punctele luminoase de pe lună, pentru ele e ca și cum ar vedea tot soarele până brusc soarele ar dispărea și ar fi beznă și apoi iarăși brusc ar reapare și ar vedea soarele complet, lucru imposibil geometric, oricât ai desena căci orice punct luminat va trebui să treacă prin fazele când văd un soare plin și apoi sectoare cu suprafața tot mai mică.Ți-e clar acum că fenomenul nu se datorează interpunerii pământului ca sferă? Căci e imposibil, deci e mincinoasă teoria lor și explciațiile lor nu au ținut seama că soarele nu e punctiform ci suprafață luminoasă. -...ochiul uman nu poate observa obiectiv cantitatea de lumina a unei surse luminoase, si la fel se poate sa nu sesizeze scaderea luminozitatii respectivei suprafete a Lunii. -Oare nu sesizezi petele de pe lună (pacatele omului) care sunt diferențe clare de strălucire sesizabile? Oare nu ai privit niciodată luna plină? Oare chiar atât de mare e strălucirea lunii încât treptele înserării ar fi insesizabile ochiului? Oare nu ar trebui să sesizeze ochiul măcar înjumătățirea unei străluciri, prin comparare a două imagini cu luna la eclipsă, să vedem dacă un punct luminos de pe extremitatea luminată are o strălucire identică pe parcursul eclipsei până la faza de eclipsă totală? Oare e posibil ca punctul să vadă soarele complet și brusc să intre în beznă?Poate fi insesizabilă diminuarea trepată, cu câte un sfert din suprafața soarelui văzută din acel punct luminos când ochiul sesizează logaritmic natural? Nu poți invoca așa ceva că cică s-ar putea să nu se vadă diminuări treptate de strălucire, păi pe pământ la eclipsă de soare, nu apar înserări treptate? Ce e la fel lumina zilei și tu doar vezi cum soarele dispare după lună și abea când a dispărut complet să fie beznă? Păi dacă ar fi așa, ar însemna că puterea, intensitatea ar fi crescătoare, adică toată lumina soarelui să se concentreze mereu în suprafața care a mai rămas vizibilă, lucru fals, căci se văd înserări la eclipsa de soare. - Cand e vara, nu inseamna ca Pamantul e la distanta minima de Soare,... -Când se schimbă axa și din ce motive? Nu vezi dumneata că au imaginat o mișcare absurdă? Adică pământul se mișcă pe un cerc, nu le-a ieșit, apoi pe o elipsă cu soarele în focar, apoi pe un elipsoid, iar apoi elipsoidul tot mai ovoid e și el într-o continuă mișcare... Anotimpurile sunt egale ca durată, deci asta impune o traiectorie circulară. Dacă avem axe paralele ar însemna să nu avem înclinații adică să nu avem anotimpuri. Dacă axele nu sunt paralele, atunci traictoria nu ar mai putea fi circulară căci forța de atracție a sudului unei axe spre nordul celeilalte axe ar impune modificarea față de traiectoria circulară încetul cu încetul căci nimic nu ar opri ca mișcarea să-și modifice traiectoria pe porțiunea unde forțele s-ar compune. Dacă ar fi mai mare forța de atracție universală între corpuri și din pricina forței centrifuge s-ar menține o traiectoriea circulară sau eliptică datorată compunerii cu forța electro-magnetică pe porțiuni, atunci ea ar duce la echilibrarea axială adică s-ar ajunge la axe paralele, iar axele paralele ar implica lipsa elipsei, deci existența unei traiectorii circulare și astfel nu s-ar sesiza anotimpurile. Iar că nu e valabilă atracția universală, vine din faptul că ansamblul pământ-lună e odată cu luna mai aproape de soare la eclipsa de soare și odată mai departe de soare când luna e mai departe, la eclipsa de lună, și soarele la distanță identică față de pămînt în ambele cazuri din moment ce nu apar modificări vizibile de temperatură sau mărime a discului solar. Deci ar trebui ca forța de atracție să crească cubic cu diferența de distanță, și deci dacă distanța între centrul soarelui și al ansamblului pământ-lună variază rezultă o diferență uriașă între forțele ce acționează în centrul de greutate al ansamblului pământ-lună, căci e clar că distanța ansamblului până la soare se schimbă din pricina modificării forței care este proporțională cu distanța la cub. Deci traiectoria nu poate fi un cerc ci forța ar trebui să crească mereu oridecâte ori apare o eclipsă de soare, când luna impune o nouă schimbare de forță acționând în centrul de greutate al ansamblului pămînt-lună deci ne-am apropia de soare mereu până ne-am ciocni pe elipse tot mai mici. - "Nu exista atractie gravitationala". Atunci cum explici mareele? Nu există atracție universală ca să existe forma sa specială numită gravitație în jurul pământului ca glob, ci există doar cum este descris la scriptură, apele de sub cer curg, și cum toate conțin apă, și pietrele și focul, rezultă că toate sub cer cad vizibil spre pământ și spre fundul mării cum a fost la popop sau la Sodoma și Gomora când Domnul a deschis jgheaburile cerului de a ploat cu apă din cer de a acoperit pământul sau a făcut să cadă foc din cer, din stele sau soare peste oamenii păcătoși și răi. A lăsat să se împlinească dreptatea conform cu faptele omului rău și păcătos și necredincios și mândru. În ceruri nu este aceiași lege, ci acolo apele nu curg ca să se adune în adunările lor ci acolo, în apele de deasupra, este legea de a nu se aduna apele, de a nu curge nici spre jos, și nici spre sus și nici într-o direcție căci nu există poruncă pentru ele ca să se adune. Astfel soarele ca foc în apă grea și luna ca un fel de apă și ghiață spre noi, nu știu, sunt puse acolo și se mișcă impunând spre pământ legea lor, astfel că de câteori trec pe deasupra pământului impun o mai mică curgere a mărilor spre adânc, deci apele sunt mai puțin atrase în zona cea mai apropiată de soare și lună și astfel că sunt impinse în sus de presiunea celorlalte ape și iată așa apar mareele și valurile la trecerea Lunii și a Soarelui peste pământ. Iar iarna și vara sunt efectele mișcării soarelui în lateral pe o traiectorie oblică care la mijlocul iernii și verii se lovește parcă de margini schimbându-și sensurile de parcă ar fi niște mingi de pimpong sau bile de biliard ce se lovesc de mantă. Defapt soarele și luna doar împreună formează o sferă perfectă. Deci sunt defapt jumătăți de sferă, soarele cu secțiunea în jos și luna în sus și mergând pe planuri paralele astfel că nu se pot ciocni niciodată. Iar eclipsele de soare alimentează soarele de la lună cu ape ajunse în cer și depozitate în Lună ca un vas, și cu ele printr-o scurtă și bruscă fierbere ca un vas pus sub presiune imensă pentru o fracțiune de secundă se realimentează soarele din mers, la eclipsa maximă. Nu se lovesc de nicio margine ci trecând ele prin Tărie, prin mijlocul secțiunii tăriei, a Cerului adică, din pricina formei tăriei care rotunjindu-se la marginile cerului spre zonele polare impun schimbarea traiectoriei soarelui în mod treptat de parcă s-ar fi lovit de mantă. continuarea mai jos
|
|
#133
14.07.2011, 11:01:19
|
|||
|
|||
|
continuarea argumentației
-nu prea pot urmari ideea ta care combate geometria euclidiana
-Păi e simplu, punctul infinitezimal și dreapta infinită nu poate să existe, și astfel geometria euclidiană e o tâmpenie. Alea sunt axiomele ei, că o dreaptă are o infinitate de puncte dispuse uniform, unele lângă altele în mod continuu, și atât spre stânga cât și spre dreapta poți merge la infinit ca la final dreapta să fie asemenea unui segment și apoi celelalte cu toate consecințele și demonstrațiile făcute în școală și facultate de unde rezultă toată filozofia matematică în spațiul ideal născocit și total definit de axiomele și regulile impuse de cei ce au făcut jocurile lor ca să ne mișcăm noi cu gândurile noastre în idealul lor. Și cum poți vedea dumneata o dreaptă întreagă ca să existe? Vezi o porțiune și mergi cu ochii într-o parte, dar oricât ai merge nu-i dai de capăt, și mergând în partea opusă tot nu-i dai de capăt, deci ce vezi? Întotdeauna un segment și crezi că vezi o dreaptă. Aici e minciuna, că deși nu-i vezi capetele ai impresia că dreapta are capete, dar ea nu are din definiție decât niște trimiteri spre capete, deci iată că e definită fără a fi definită căci nu poate fi definită complet ci doar în speranța că poți merge la infinit atât în stânga cât și în dreapta. Deci e o definiție incompletă care nu poate defini și genera mai departe altceva ci tot ce rezultă pe baza ei e ceva pe jumătate definit și tu vezi întotdeauna doar o porțiune închipuindu-ți că se păstrează proprietățile și păstrând proprietățile îți închipui că se va vedea și se va putea defini, dar nu se poate, căci mereu mergi pe dreapta închipuită la infinit, deci este vorba de necuprindere, de ceva de necuprins, de ceva de nedefinit. Deci dacă nu se poate defini cum de a definit-o matematicianul? Și la fel și punctul. el tinde să fie tot mai mic, și dacă e tot mai mic cum poate să aibă dreapta o dimensiune, o grosime spre a fi văzută? E aceiași necupruindere dar nu în mare ci în mic, deci e vorba de două necuprinderi care nu pot fi definite și cu toate astea au fost definite în porțiunea care se vede și extinse cu necuprinderea. Deci punctul dacă e mic, cât e de mic dacă îi este atașată necuprinderea ca măsură a micimii? Nedefinit de mic, adică tot mai mic, și dreapta viceversa, adică de necuprins de lungă, de mare, și împreună, amândouă formând ce? Care e grosimea dreptei? Punctul, dar el e nedefinit de mic, deci infinitezimal, dar totuși se vede deci e clar că noi vedem un segment și nu un punct ca grosime a dreptei, și vedem tot un segment oricât de lungă am desena sau am închipui dreapta, deci vedem practic cu adevărat definit un cub care devine paralelipiped și la care i-am atașat necuprinderea care poate fi orice și nu cum te îndrumă ei să vezi unifrom lung și presupunând că o să dai de capete sau tot mai subțire presupunând că o să vezi fire de păr tot mai subțiri. N-ai să vezi niciodată cum arată. Ci presupui în continuare până te plictisești și apoi din plictiseală să lași de la tine și să accepți că ar putea fi așa la nesfârșit, dar nu se vede, nu se poate știi, nu se poate defini. Deci dacă nu se poate defini, despre ce vorbim? Putem extrapola ca ce se întâmplă în cub, să fie tot așa și afară din cub? Putem extrapola mai departe și în locurile unde nu am definit, unde nu putem defini și vedea, acolo unde este necuprinsul, unde este neputința de a ști? Putem știi unde nu putem știi căci din definiție nu putem știi? Deci iată e mândria care zică că știe tot, pe baza că vede ce e în cub, vede segmentul, vede paralelipipedul și face extrapolări crezând că e sigur așa la nesfârșit, că cică așa e mereu... Deci cum e dacă nu poți ști cum e mai încolo niciodată din moment ce e de necuprins căci așa ai definit-o la infinit? Iar dacă să zicem că ar exista puncte puse în mod continuu pe dreaptă, dacă ele ar fi bile, atunci unghiul de intersecție minim ar fi 60, căci altfel s-ar suprapune puncte și dacă punctul ar fi cubic, adunci unghiul unic de intersecție ar fi 90 între drepte, deci toate teoremele și celelalte sunt aproximări și speculații în convenția respectivă care nu are nimic în comun cu realitatea. Defapt e un joc de proporții și intersecții între partea văzută a apelor, a suprafețelor, plasate în cubul ipotetic infinit prin atașarea la dimensiunile create și desenate a necuprinderii și iată geometria pentru ei e general valabilă. Absurd. Defapt niciodată nu vei putea face ca o suprafață de cerc, aria cercului să fie egală cu aria unui pătrat oricât ai împărții în pătrățele tot mai mici și le-ai aranja ca să iasă, căci nu iese chiar dacă faci bucățele tot mai mici, nu se poate, și singura posibilitate este ca elementele componente să fie întinse sau comprimate, deci să aibă la bază particula de apă, picătura. Deci iată cum se demonstrează că particula componentă conținută de orice substanță, orice corp, e apa, căci dacă nu ar conține-o nu s-ar putea geometric încadra nimic exact ca să formeze un întreg. În tehnică se folosește jongleria aproximărilor, rotunjirilor, și potrivelilor și nimerelilor cât mai precise, digitalizarea, căci dacă ai ales măsuri fixe pentru cuburi nu mai ies cercurile și sferele, dau cu virgulă și numere transcendente. Deci nu se pot calcula, și dacă nu se pot calcula exact înseamnă că nu se poate știi niciodată exact, și e ceva greștit, iar omul ce face ca să iasă? Jonglează, nimerește, taie, rotunjește, neglijează și e sigur apoi că e corect ce susține. Dacă nu e exact atunci e inexact, deci nu se poate ști corect, deci e o minciună, zice că poate dar nu poate și defapt bâjbâie și apoi se laudă. Numai Domnul poate. -Nu e nevoie sa urci muntii, e suficient sa observi discul Soarelui la rasarit si la apus. Este evident mai mare. -Creșterea discului solar la apus sau la răsărit sau a lunii, ar implica din pricina că distanțele pe diagonală cresc, ideea că ar da de suprafețe concave și nu convexe, căci dacă ar fi convenxe, din pricina distanțelor mai mari ar trebui să se vadă mai mici. Efectul de lună sau soare mai mare la apus și răsărit se datorează încălzirii atmosferei acolo unde soarele este mai aproape și scăderii atracției acolo unde este luna și astfel aerul din preajmă bagă un efect de lentilă concavă, și noi vedem soarele ceva mai mare ca la amiază, când e exact deasupra noastră. Nu se învârte nimic, ci pământul e fix pe ape, rotund la fundul său căci s-a format în apa de jos rondă și drept la suprafață, plat denivelat, de parcă s-ar fi rupt apa de apă, iar soarele, luna și stelele sunt deasupra întotdeauna, căci nu există nici o relativitatea. Există un sus, un jos, și sub ape. Și de ce oare neglijăm unghiul de refraxie, reflexiile, mediul care bagă efecte frumose, căci și fata morgana sau dispariția navelor în depărtare sub apă e același efect, nu se bagă după curbură la distanțe de câțiva kilometri ci pur și simplu imaginea este distorsionată din pricina că undele străbat o suprafață de aer de deasupra nisipului sau a mării și undele suferă o frângere prin mediu căci mai aproape de apă sau nisip sau asfalt e mai fierbinte și deci există diferențe în structura aerului, iar razele de lumină, imaginile suferă distorsionări din pricina unghiurilor de refracție.” O completare: Dacă ar exista dreapta așa cum e definită în geometrie ar însemna că toate sunt total definite din start la nesfârșit până la orice sfârșit, deci nu ar exista Creație și nici Creatorul Creației, iar că dreapta nu poate să existe, demonstrația e foarte simplă: Cum obții o dreaptă? Desenând, nu-i așa?.. și apoi închipuind și presupunând mai departe la infinit, desenând în închipuire. Deci creezi, tragi o linie, sau o apari brusc conform cu definiția, și apoi ce faci? Redefinești că defapt ea era creată total mai înainte de tine? Că se știe cum e ea la infinit asemenea unui segment? Nu e aici o mîndrie și o proorocie mincinoasă a științei absurde? Păi cum știi mai departe de cât ai tras pe hârtie sau ai închipuit văzând ceva? Și nu tragi oare mai departe în închipuire și totuși nu-i găsești capetele? Deci e clar că faci mereu un act al creației ca la finalul imposibil de atins să susții că l-ai atins negând că te-ai orit din plictiseală și apoi susții că era dintotdeauna creată și că știi că are capete, și că nu a fost nevoie de niciun creator pentru cât ai văzut din ea, căci asta înseamnă o definire completă a unei drepte infinite, că nu a fost creată și că se poate cunoaște în întregime. Deci îți negi însuși procesul tău de creație prin care ai desenat, negi că ai tras o linie sau ai aprut ceva din ea conform definiției. Te negi, îți negi faptele și susții că ea era gata trasă și definită total mai înainte de a o desena, deci crezi că exista dintotdeauna... Și iată cum te-ai făcut atoate cunoscător și cum presupui că toate îți sunt știute ca într-un fatalism total definit și știut din care nu se poate ieși căci este lipsit de actul creator, al Creatorului necreat care există totuși și care a creat ceea ce a creat în mijlocul necreatului care nu există și care mărginește Creația fără ca să se poată vedea marginile necreatului care nu există căci nu există dar cu toate astea, „el”, necreatul care nu există mărginește creația creată care există. Pare o filosofie, dar orice început de creație se poate face într-un spațiu unde nimic nu e creat și nimic definit, adică în ceva ce nu există și nu e creat. Și de către cine și cum? De către Cel care există printr-un act creator. Problema e că în ultimul timp, vremelnicii fac și ei creații vremelnice băgându-le la știri la rubrica noutăți și descoperiri... deși numai Fiului împreună cu sfinții Ii s-au dat să facă noi Creații Sfinte, nu pentru că are pile sau că e privilegiat ci fiindcă fiind sfânt pe deantregul, tot ceea ce creează El e sfânt și veșnic, creat să dăinuie asemenea Lui, asemenea sfintei Treimi împreună cu toți sfinții de la care a primit această putere binevoitoare și binefăcătoare pe care o avea mai înainte din veșnicie de la Tatăl întru slava Tatălui. Last edited by vsovivi; 14.07.2011 at 11:39:11.
|
|
#136
25.07.2011, 12:55:09
|
|||
|
|||
|
Citat:
Nu vă mai lăsați păcăliți... căutați Adevărul că e scris în scripturi, căci Biblia este Iistoria omului și a Lui Dumnezeu, singura carte care vorbește de cât de păcătoși și răi și contra și absurzi suntem... nimeni nu e mai bun dacă nu se silește pe sine ca să fie mai bun după cum îi cere Dumnezeu, singurul care încearcă să-l îndrepte pe om ca să poată sărmanul să reajungă în final în Dumnezeu și apoi Dumnezeu să-i redea Raiul și veșnicia. La ce bună toată știința dacă e vremelnică? Și banii și viața dacă e trecătoare, și veșnicia dacă e păcătoasă și mândră și rea? 
Last edited by vsovivi; 25.07.2011 at 12:58:52.
|
|
#137
26.07.2011, 10:32:37
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
|
#138
26.07.2011, 11:18:31
|
|||
|
|||
|
adica sa inteleg ca unii pe aici combat gravitatia? ups! unde am ajuns?
|
|
#139
26.07.2011, 11:29:58
|
|||
|
|||
|
Da , culmea e ca unii nu cred nici ca Pamintul e rotund.
vsovi a comentat despre eclipsa de Luna si el raspunde despre aia de Soare. Una e una alta e alta. iar despre "oglinda pamintului" nu scrie nicaieri ca ar lumina luna. Soarele lumineaza si alte planete infinit mai departate de pamint si nimeni nu poate demonstra ca nu el le luminaeza ci ca Pamintul ca oglinda. Culmea e ca nici Biserica nu are aceeasi explicatie. dar in fine este adevarat ca barza aduce copiii, si cine poate contesta asta?
|
|
#140
26.07.2011, 11:42:25
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
 |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Adam si Eva | calatorul | Generalitati | 13 | 02.01.2013 00:18:39 |
| Caderea lui Adam si Eva | Danut7 | Generalitati | 102 | 02.03.2011 20:57:25 |
| Adam ,Eva si rasele | Gyulia | Generalitati | 44 | 10.09.2010 02:21:51 |
| Adam | Mihai-g | Din Vechiul Testament | 78 | 08.07.2008 14:21:06 |
|
|
Mod linear
