Bigotism

[Florinvs]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Nu e foarte greu, e usor. Dar adevarul este ca mai putini se folosesc de aceasta posibilitate, deoarece e mai comod sa continui pe un drum batatorit, chiar daca asta te costa nitelus...

*
A face o schimbare radicala inseamna cel mai adesea asa: sa te intorci cu fata spre Hristos si sa te asezi inaintea lui in pozitia cuvenita (adica in genunchi). Atat ai de facut si nimic altceva. Iar atunci cand cosmosul devine hristocentric in inima ta, iar nu egocentric (banocentric, falocentric etc.), are loc o mare schimbare. Si nu conteaza varsta pentru a deveni orientat spre Hristos. Mai dificil e procesul care urmeaza, pe de alta parte... Pentru ca desi ti-ai schimbat perspectiva asupra lumii si vietii, vechile obisnuinte si relatii raman active si treci prin multe conflicte cu tine, cu lumea, cu Dumnezeu... Dar se rezolva si asta, raminind insa o mare taina...

*
Ni se spune mereu in cartile duhovnicesti ca orice moment e bun pentru o trezire. Nu trebuie sa asteptam ocazii speciale, deoarece Hristos sade neincetat la usa inimii noastre si bate... Mai ales la necaz gasim un moment foarte prielnic pentru a ne aminti de Bunul Dumnezeu (si bine ar fi sa nu mai uitam pe Cine am descoperit).
Iar din cartile de psihologie (alea bune, adica in engleza...:)), aflam un lucru surprinzator.
Sa il spun, oare?...

*
In fine, hai sa zic pe scurt: in baza practicii, unii psihologi afirma ca sunt cel putin 3 perioade/momente in viata cand se repun problemele fundamentale (identitatea, sensul vietii, iubirea, moartea, fericirea etc.). Se pare ca omul e in asa fel constituit incat sa isi aleaga periodic raspunsurile (tehnic acestea sunt denumite "pozitia de viata") la intrebarile fundamentale.

Primul "examen" e in copilarie. Deja, la intrarea in scoala majoritatea copiilor au hotarat (chiar daca multi nu sunt foarte constienti de asta si nu pot descrie foarte bine alegerea si hotararea lor) cum le va fi viata. E deja bine demonstrat prin studii de caz si prin teorii coerente.
Al doilea "examen" (cand ne putem reevalua alegerile sau putem intari optiunile din pruncie) este adolescenta (astazi prelungita pana in deceniul al treilea de viata).
Al treilea e in jurul varstei de 40 ani.

In afara de aceste examene principale, insa, mai sunt si multe alte "partiale", "colocvii" etc...:)

Daca nu ar fi posibil sa ne reevaluam viata si sa facem asazisele "redecizii", atunci am fi condamnati, fatalmente, la o existenta cu adevarat monotona si mecanica. Din fericire Dumnezeu ne-a facut cu examene periodice la liberul arbitru si, slava Domnului, cu puzderie de "copiute" ca sa mimam, macar, raspunsul corect. De ce laud acum copiutele? Pentru ca, asa cum am vazut chiar din experienta de dascal, elevii care copiaza adeseori invata chiar atunci, pe loc, in timp ce copiaza! Cum asa? Pai pur si simplu pentru ca se implica si ei macar cateva momente in procesarea unui text pentru care n-au gasit vreme sa il acceseze pana atunci.

Dumnezeu mi se pare un dascal foarte ingaduitor. Se face ca nu vede cum copiezi ca porcusorul, ba iti mai da si note mari desi stie ca ai copiat si, eventual, iti arata discret ca stie asta...:)
Si totusi unii nu invata nimic. E alegerea lor.
Iar altii pur si simplu lipsesc de la teste.
Aici insa Domnul nu mi se mai pare ingaduitor: face ce face si ii aduce pe toti la testare, pe o cale sau alta...

Acuma, imi pun si eu o intrebare de om deformat profesional si cu ranchiuna (!) pe elevi: cat de prost sa fii ca, in asemenea conditii extrem de ingaduitoare, sa pici toate examenele? Pesemne ca e vorba doar despre lipsa oricarui strop de bunavointa.

Eu ma refeream la principiile, felul de a privi lucrurile importante in viata, temperamentul, tabieturile, pasiunile, hobbyurile, etc unui om!
O data ce um om a trecut de o anumita varsta, e foarte greu sa-l mai schimbi! Începând de la lucrurile marunte din viata (macaruri preferate, sporturi, muzica, filme, etc), pana la comportamentul in societate, felul de a fi al omului, relatiile cu prietenii, vecinii, cunostiintele, rudele, etc, de la o anumita varsta, omul nu se mai schimba sau se schimba foarte greu.

Si eu vorbeam despre aceleasi lucruri: mancaruri, pasiuni, hobby, tabieturi etc. Toate se schimba, se arunca uneori ca o carpa murdara - atunci cand are loc prefacerea vietii, a mintii, curatirea inimii.
Dar daca nu vrei sa fii de acord ca omul poate trai o intoarcere la Dumnezeu, o preschimbare completa prin nevointa si har, atunci... Asta e.

[Florinvs]

Bun, ca sa luam exemple concrete.

De exemplul, unui om care de 30- 35 ani, care i place sa joace fotbal sau o tabla din când in când, care este o fire mai vesela, sociabila, care la o petrecere i place sa danseze o hora sau o sarba asa ca la Moldova, care nu se ia dupa tot felul de sfaturi sau retete asa-zis miraculoase de prin mass-media cu privire la regimul alimentar (si mananca si paine, si o pastrama, si cartofi, si fasole, etc), care i place un anumit gen de filme sau muzica, care, atunci când are ocazia, i place sa ajute pe alt om, etc, asa va ramane toata viata!

Ori lucrurile mai sus enumerate nu cred ca ar reprezenta un mod de viata pacatos.

[sophia]

Si totusi se schimba Florine. Se schimba oamenii si imprejurarile.
Asculta pe cei care au o anumita experienta de viata.

Exista oameni care au dus o anumita viata si au avut o profesie, chiar familie si brusc, dintr-o situatie speciala au schimbat macazul radical. Uite exemplul lui Dragos Paslaru si inca vreo 2-3 fosti actori care au devenit calugari brusc, chiar in Athos (cea mai aspra calugarie).

Exista oameni care isi schimba profesia radical, altii care pleaca in alta tara si o iau de la capat in cu totul alt mod.

Unii se distreaza si joaca fotbal si fac nu stiu ce sport pana la o varsta, apoi renunta. Isi fac familie, copil.

Exista oameni care tarziu in viata incep ceva cu totul nou: un sport, un instrument, una sau mai multe limbi straine.

Exista oameni care brusc se dedica mult credintei si bisericii, asa cum nu au facut-o pana atunci, iar altii dimpotriva renunta. Exista motive si motive.

Nu mai spun de motive medicale care schimba complet viata unui om.

Exista si oameni care trec prin situatii grele si necazuri si din neputinta, nestiinta, slabiciune, etc. o iau pe cai gresite, desi fusesera oameni de treaba pana atunci.
Sau altii care nu o iau pe cai gresite dar se schimba totusi enorm: nu mai socializeaza, nu mai ies, nu se mai distreaza, nu mai pot fi ca inainte.

Si legat de casatorie: stiu oameni care au divortat dupa 20-30 de ani de casnicie frumoasa. Ceva n-a mai functionat.

Ma gandesc si eu de multe ori la ceea ce scrie acolo la Corinteni despre iubire (cel mai frumos citat al ortodoxieie!). Da, asa ar trebui sa fie. Si totusi uneori te trezesti ca nici cea mai grozava iubire nu este perfecta si sigura.

Si exista oameni care iti arata brusc alta fata, pe care n-o stiai si te dezamagesc cumplit. Dupa ani de iubire, sau de prietenie stransa, sau chiar rude, de sacrificii. Si relatii pe care le considerai de piatra, se sfarama intr-o clipa.

Sigur, multi gresesc la alegere si sigur, multe lucruri nu se schimba sau nu ar trebui sa se schimbe. si totusi te trezesti cu surprize.
Totul este o loterie in viata.

Cei la care rezista casnicia 20, 30, 50, 60 de ani si fac ceva pentru asta. Fac un efort s-o mentina. Singura nu se mentine. Si mai ales fac compromisuri, renunta in favoarea celuilalt, a copiilor. Fericire suprema nu exista. Nu rezista casnicia numai cu iubire.

De aceea eu (si altii vad) isi pun mereu problema cum sa-si imparta viata si sufletul - sa mearga si la biserica si sa-si vada de credinta asa cum trebuie si sa-si pastreze si casnicia si copii si serviciul.
Vad exemple pe alt fir: oameni care sunt si medici si preoti si au si familie, in acelasi timp. Dar nimeni nu spune cum reuseste asta si ce procente dau fiecarei parti. Concret. Cum reusesc si cand.
Cand au ore la spital, sau cabinet, cand slujesc la biserica, cand sunt duhovnici, cand se ocupa de familie si de ei insisi (ca si asta mai trebuie).

În prealabil postat de Florinvs

Bun, ca sa luam exemple concrete.

De exemplul, unui om care de 30- 35 ani, care i place sa joace fotbal sau o tabla din când in când, care este o fire mai vesela, sociabila, care la o petrecere i place sa danseze o hora sau o sarba asa ca la Moldova, care nu se ia dupa tot felul de sfaturi sau retete asa-zis miraculoase de prin mass-media cu privire la regimul alimentar (si mananca si paine, si o pastrama, si cartofi, si fasole, etc), care i place un anumit gen de filme sau muzica, care, atunci când are ocazia, i place sa ajute pe alt om, etc, asa va ramane toata viata!

Ori lucrurile mai sus enumerate nu cred ca ar reprezenta un mod de viata pacatos.

Desigur, veselia si toate celelalte sunt lucruri firesti, cum de nu.
Dar de unde stii ca "asa va ramane toata viata"? Him.... Bag seama ca ghicesti viitorul, nu?...:)
De fapt ai vrut sa spui ca asa iti doresti. OK, Doamne ajuta!

[Florinvs]

Acum este adevarat ca unii oameni poate pe parcursul vietii se mai schimba! Nu contest faptul ca dumneavoastra aveti o experienta de viata mai mare ca a mea- probabil ati intalnit mai multi oameni, in situatii mai diverse!

Pana la urma- ca sa nu lungim prea mult topicul- ceea ce conteaza in plan general-uman si social pentru un om ar fi in primul rand credinta in Dumnezeu si mântuirea sa, apoi a fi sanatos fizic si psihic, a fi alaturi si a aveea o familie cu persoana iubita, a practica o meserie cinstita, utila societatii si care sa-i placa, si a aveea cat mai multi prieteni adevarati, cu care sa socializeze (si in general sa fie sociabil si sa aibă un comportament civilizat si demn in societate).

[ioana5760]

În prealabil postat de Florinvs

Insa a spune ca relatiile intime in general in timpul casatoriei (sau chiar daca nu esti inca casatorit/casatorita, dar ai planuri serioase de viitor si-ti doresti sa fii impreuna cu persoana respectiva toata viata) in general, ar fi ceva pacatos, mi se pare complet gresit.

Si de unde sti ca mai ajungi la casatorie? sunt atatea cazuri cand si-au facut planuri mari si totul s-a destramat.

În prealabil postat de sophia

Vad exemple pe alt fir: oameni care sunt si medici si preoti si au si familie, in acelasi timp. Dar nimeni nu spune cum reuseste asta si ce procente dau fiecarei parti. Concret.

Procente?
A, pai e simplu: 18,3% la spital, 36% la biserica, 22,222% cu sotia si 55,5% cu copiii. Total 172,685%. Ca nu e doar omul, mai lucreaza si Domnul....

Haide, Sophia, de procente e vorba aici?...

[Florinvs]

În prealabil postat de ioana5760

Si de unde sti ca mai ajungi la casatorie? sunt atatea cazuri cand si-au facut planuri mari si totul s-a destramat.

Un om hotarat si care stie si este ferm convins de ceea ce simte pentru o anumita persoana, cu o buna judecata si intreg la minte, si in situatia in care sentimentele sunt reciproce si evident cu ajutorul Lui Dumnezeu , cu siguranta se va casatori si isi va intemeia o familie cu aceea persoana, pentru toata viata!
Stiu ce zic, deoarece ma aflu intr-o astfel de situatie.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Un om hotarat si care stie si este ferm convins de ceea ce simte pentru o anumita persoana, cu o buna judecata si intreg la minte, si in situatia in care sentimentele sunt reciproce si evident cu ajutorul Lui Dumnezeu , cu siguranta se va casatori si isi va intemeia o familie cu aceea persoana, pentru toata viata!

Deci e sigur pe sentimentale sale si daca si poate, se va casatoria cu siguranta cu acea persoana.

Stiu ce zic, deoarece ma aflu intr-o astfel de situatie.

Si daca treburile nu o sa mearga cum au fost planuite, te mai gandesti daca nu cumva pozitia capului a fost de vina?