Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anaana71

nu dupa zidurile gri, ci dupa diacritice e pucios?

Da, dar stii...pot fi in acelasi timp si pititi pe dupa zidurile gri...si cocotati pe diacritice ...

Oricum, poate intr-o zi cu soare...am sa trag o raita pe acolo ( parca Scartaita ii zice localitatii), si poate nimeresc in intervalul ala in care tantea profeteasa( sau parca erau vreo 2-3) isi va face somnul de dupa amiaza

[anaana71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Da, dar stii...pot fi in acelasi timp si pititi pe dupa zidurile gri...si cocotati pe diacritice ...

Oricum, poate intr-o zi cu soare...am sa trag o raita pe acolo ( parca Scartaita ii zice localitatii), si poate nimeresc in intervalul ala in care tantea profeteasa( sau parca erau vreo 2-3) isi va face somnul de dupa amiaza

esti curajoasa

[vsovivi]

Oricum, poate intr-o zi cu soare...am sa trag o raita pe acolo ( parca Scartaita ii zice localitatii), si poate nimeresc in intervalul ala in care tantea profeteasa( sau parca erau vreo 2-3) isi va face somnul de dupa amiaza

esti curajoasa

jucați-vă numa' că... poatie-poatie?!

why?

[anaana71]

În prealabil postat de vsovivi

jucați-vă numa' că... poatie-poatie?!

why?

... si vice versa

[vsovivi]

anaana71

... si vice versa

poftim atunci dacă te plictisești... viceversa!

sper că nu ți s-a făcut foame și sete... iar dacă mai reziști atunci privește asta... ca să nu rămâi așa.

[anaana71]

În prealabil postat de vsovivi

poftim atunci dacă te plictisești... viceversa!

sper că nu ți s-a făcut foame și sete... iar dacă mai reziști atunci privește asta... ca să nu rămâi așa.

vad ca tu ai mai mult timp decat mine. ce ma pui sa vad are diacritice?

[vsovivi]

iată o postare mai veche a MM de pe la Estera, prietena ei:
168. Pucioşii confundă grav Scripturile

Infatuarea şi prea multa părere bună de sine au ajuns să le joace feste liderilor pucioşi, care brodesc noi “Cuvinte din cer” bazându-se pe amintiri legate de unele texte biblice pe care se vede că nu le-au mai citit de mult. Ultima apariţie “pe sticlă” din sit-ul oficial al pucioşilor arată că ei sunt într-o confuzie uriaşă privind două evenimente distincte. Este vorba de “Tăierea împrejur” şi “Întâmpinarea Domnului”, pe care liderii pucioşi le consideră concomitente. După părerea lor, cităm: “în ziua aceea” în care a avut loc tăierea împrejur în trup a Pruncului Iisus, a avut loc şi întâmpinarea Pruncului, adică momentul când dreptul Simeon l-a luat pe Prunc în braţe pentru a împlini o proorocie care-l împiedicase până atunci să guste moartea. Iată textul pucios, reprodus întocmai, care dezvăluie această confuzie:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)

Ce spune Biblia despre aceste două evenimente? Iată ce spune în Evanghelia după Luca, la capitolul 2:

21 Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
22 Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
23 Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
24 Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25 Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
26 Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27 Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28 El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29 Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30 Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31 Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32 Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

Versetele 21 şi 22 arată limpede că este vorba de două evenimente distincte: unul a avut loc în Betleem, iar al doilea în Ierusalim, pentru fiecare dintre ele făcându-se câte o introducere separată în curgerea timpului, prin aceeaşi sintagmă: “Şi când...”. Cu toate acestea, liderii pucioşi au impresia din amintiri că ar fi vorba de aceeaşi zi! Ei bine, Vechiul Testament lămureşte şi mai bine lucrurile, vorbind limpede de două obligaţii distincte ale părinţilor care se învredniceau de darul unui prunc de parte bărbătească:
- prima, la opt zile, denumită “tăierea împrejur”, descrisă la Levitic, cap. 12:

2 "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei.
3 Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.

- a doua, la 7+33=40 de zile, denumită „întâmpinarea”sau “înfăţişarea” sau “închinarea”, descrisă tot în Levitic, cap.12:

4 Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.
5 Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său.
6 După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat;
7 Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască.
8 Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi".

Este limpede (v. Luca 2, 22-25) că dreptul Simeon l-a întâmpinat pe Prunc abia atunci când s-au împlinit zilele curăţirii mamei (la 40 de zile de la naştere), prilej cu care părinţii săraci ai lui Iisus veneau la templu cu cele două turturele de jertfă.
Dacă aceste predici, ticluite cu dichis de către cei ce se dau drept „învăţători”şi „veghetori” peste „Noul Israel” (este vorba de cei doi lideri pucioşi) şi denumite de ei apoi „Cuvânt din cer”, ar fi într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, ele ar fi cu desăvârşire lipsite de asemenea grave neconcordanţe cu Cuvântul Scripturii.

Iar cei ce au veleităţi şi se vor a fi „învăţători” peste alţii, n-ar strica să mai pună din când în când mâna pe Carte.

În prealabil postat de vsovivi

și iată postarea mea parțial greșită și ea căci am căzut să cred în deșert din lene sau superficialitate că chiar, întradevăr, Pucioșii susțin ce zic acestea două despre cum a fost Iistoria zilei aceleia, că ele au dedus că era vorba despre aceiași zi, și că nu au mai existat cele 40 de zile, și astfel m-am rătăcit răstălmăcind scriptura spre a mea pierzare, și crezând și eu că înterpretarea frazologică a lor e corectă că nu m-am uitat atent din lene, dar acum când sunt sigur că au existat cu adevărat cele 40 de zile de curățire și știu că nu era corectă interpretarea mea, am să arăt mai jos de ce nu era corectă! Vreau să arăt prin asta că atât MM și Estera dacă nu citesc corect și cinstit scripturile, cât și eu dacă cred prea ușor și superficial, atunci putem cădea foarte ușor în erezie mințind despre Iistoria Domnului, deci iată și postarea mea de atunci ca replică, și care este doar parțial corectă deoarece psf. Maria chiar dacă era preacurată totuși a respectat datinile VT prin trecerea celor 40 de zile date spre curățire și abea apoi s-a dus cu Iosif împreună la templu... chiar dacă ea nu ar fi trebuit să le ție căci era precurată cu naștere nesângeroasă și minunată dar iată că totuși le-a respectat din smerenie și abea după 40 de zile a mers la templul din Ierusalim unde era acolo cuvioasa Ana iar dreptul Simeon, în Templu fiind a zis primind pe pruncul Iisus în brațe: „Acum... ”:

mă, nu ţi-am mai zis ca ori eşti ludă ori doar te prefaci? poi cum era să se curăţeasca preacurata şi de ce anume... Cea pururea fecioara preacurată... după o naştere grozav de minunată fără de curgere a sângelui... să se curăţească? despre ce 40 de zile vorbeşti dumneata că ar fi fost necesare şi astfel explici că au fost separate evenimentele? poi am impresia şi eu că nu putea fi altfel decât în aceiaşi zi, atât tăierea împrejur cât şi jertfa de mulţumire căci aşa au văzut dreptul Simeon şi proorociţa Ana şi au crezut pe Dumnezeu care nu minte! nu minte aşa cum o comitem noi aproape de fiecare dată că bine a scris unul despre mine că mi se potrivea şi mie ca: imi amintesc mereu nişte născoceli ca să le povestesc ca pe nişte mari fapte beroice... şi crezându-ma până şi eu ajung de mă păcalesc... dar nu e de râs ca de 1 aprilie... fiindca aşa am sa cad în crasă lăudăroşenie... în cruntă nebunie...

deci draga mea... e foarte posibil să fie aceiasi zi... caci altfel cum putea sa recunoasca ei că e naştere minunată, Naşterea Domnului, decât luînd în braţe pe pruncul Iisus nascut de 8 zile şi taiat împrejur şi vazând-o pe Maica Lui pururea fecioara preacurată Maria, aşa cum este scris... Deci nu pucioşii mint ci e unii care ar face orice doar ca sa nu creada, aşa cum au păţit-o şi jidovii de 2000 de ani încoace... aşteptându-l înca pe ''Mesia''-Irod-Saul-Antipa ăla al lor sau ce ştiu eu ce mare şef de state peste state şi naţiuni şi popoare...

Şi nu uita că împăratul nostru, regele nostru e Miel, miel Sfânt, şi Dumnezeu între lupi răpitori şi broscoi îmbrăcaţi în haină sfântă exact aşa ca noi doi... dragă Estera sau MM sau alţii...

continuarea mai jos

[vsovivi]

Iată fraza:

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui, şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)

iar sensul literei, duhul textului, al frazei se poate pricepe mai clar că acum știu sigur că au existat cele 40 de zile de curățire căci mărturisește CLD, căci doar El este Duhul ce despecetluiește Duhul textului spre desăvârșire:

„O, cât de supus M-am arătat acum două mii de ani, Dumnezeu din Dumnezeu fiind Eu! Iată, au trecut patruzeci de zile de la praznicul naşterii Mele din mamă Fecioară şi am ajuns acum la praznicul întâmpinării Mele de către bătrânul Simeon în templul din Ierusalim, când M-au dus părinţii Mei să Mă închine Domnului, după cum era datina în Israel. Ne-am supus unul altuia, Eu lui Simeon, şi el Mie, căci aşa lucrează cei ce au Duhul Domnului călăuzitor lor, şi a văzut Simeon făgăduinţa Duhului Sfânt împlinită pe pământ, pe Mesia Mântuitorul, lumină neamurilor şi mărire pentru poporul cel credincios. Amin.”14-02-2010

așa că am bolduit

“Am în coborârea Mea de azi pe marele ierarh Vasile, şi am încă în amintire ziua când părinţii Mei M-au dus la opt zile după naşterea Mea să fiu tăiat împrejur în trup, după datina legii, şi Mi-au pus numele Iisus, aşa cum îngerul M-a numit prin vestirea lui,şi a văzut bătrânul Simeon în ziua aceea mângâierea lui Israel, după cum Duhul îi vestise lui că nu va gusta moartea până ce nu va vedea pe Unsul Domnului, şi M-a luat el în braţe şi M-a binecuvântat şi Mi-a zis: "Cu ochii mei văd mântuirea Ta, gătită înaintea popoarelor spre luminarea lor, iar acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău".”(Citat din “Cuvântul de la Pucioasa” din 14-01-2010)

Se poate observa din text că dreptul Simeon, așa reiese prin această frază că în ziua aceea, după 8 zile de la naștere, în ziua tăierii împrejur, a botezului, a văzut, i s-a vestit prin Duhul, despre Mântuitorul, iar la plinirea celor 40 de zile când iată că se plinește proorocia și Iisus este închinat Domnului, iar el Îl primește în brațe pe Iisus, zice că văzură ochii mei Mântuirea Ta... deci nu văd ci văzură, deci deosebirea în verbul a vedea și nedeosebirea în momentul clipei numit acum, căci văd este spre viitor iar văzură este după plinire... deci se Mântuise de necredință prin credință în ce i-a dat Duhul să vadă mai dinainte și prin gustare din moarte și exclamase similar, la plinire, că slobozește acum pe robul tău, Stăpâne, în pace că... văzură ochii mei...

Așa că MM și Estera iată că și eu am greșit căzând în erezia aceleiași zile calendaristice că v-am crezut cum că intradevăr ar susține Pucioșii, adică CLD așa ceva, când defapt era interpretarea voastră că ar susține ei, și ele s-au referit doar la cele ce se văd ori se citesc așa fără credință, uitând că sunt unele care sunt date vederii de Dumnezeu chiar dacă ele nu se văd (firește că și dracii nascocesc iluzii, dar alea sunt desfrânări ale mândriei).

Deci e vorba în text că după 8 zile de la nașterea pruncului, la ungerea și botezarea Sa cu numele Iisus, atunci de la Duhul i s-a dat Bătrânului Simeon să guste din moarte... iar după 40 de zile din Mântuire, căci a și zis când s-au împlinit zilele curățirii lui Israel prin batrânul Simeon și cuvioasa Ana, la închinarea primului născut al Mariei pururea fecioara, primind pruncul în brațe:
”29 Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30 Că ochii mei văzură mântuirea Ta,” ...

Deci înterpretarea abea acum e ceva mai clară și nu denigrantă... cum văd că fără jenă se cam practică în toată gLumea largă... iar aici mai ceva... că doar „ca la noi la nimenea”.

[vsovivi]

"Postul ocroteste orice virtute. Postul te invata linistea si el precede celelalte fapte bune." Sfântul Isaac Sirul

dar Postul cel de 50 de zile de acum sau altele, de L,M,V sau atunci când sunt rânduite prin sfinți, ele înseamnă:

nimic, nimic, nimic cu puțină rugăciune sau dacă nu reziști atunci cu pită și apă sfințite căci a te împărtăși cu Dumnezeu niciodată nu e oprit decât dacă ai cannon expre dat în sensul ăsta de la duhovnic...

și acest nimic înseamnă nici o grijă pentru ce veți mânca sau ce veți bea sau ce veți îmbrăca de lux sau pentru case aristocratice sau cu gândul la bairamurile și barbequlul de după post... ci nemaipăcătuind și nemaislujind intereselor viclene și rele ale „dulciurilor” dragostei, ale rânjetelor că ne-ar surâde mereu niște noi prilegjuri privilegjuri ale păcătuirilor, scăpați de frica zilei de mâine sau de pătrarul următor al zilei ca să ne putem liniști desăvârșit spre a ne scoate din mândrie și îngâmfarea căderii deadreapta prin prezentarea mereu a vrednicie noastre înaintea oamenilor, că postim ori că nu postim ori alte griji „vrednice”... așa ca un chip al unui om îndoielnic lenectual ispistețit... deci trebuie să ne hrănim cu răbdare, răbdare, răbdare de sus și rugăciune... și nimic mai simplu... că dacă nu ascultăm și nu răbdăm atunci să vezi ce coșmar că trebuie să căutăm tot felul de produse agricole sau vegetariene și să facem așa ca italienii paste peste paste și pițe de post și cu ele o să ne săturăm și îngâmfăm mai rău ca înainte mâncând toate plăcințile și gogoșile și bând ca rațele tone de apă...

Dar dacă nu poți să postești cu răbdare și rugăciune atunci postește cu tăiere din mâncare și voirea care nu ascultă, și astfel de fiecare dată când mănînci împarte porția ta de mâncare la cei prezenți și mănâncă mai puțin decât îți revine ție cu o firmitură, chiar dacă lor nu le dai nimic fiindcă lor nu le trebe că au și ei porțiile lor... firmitură pe care nu o arunca la coșul de gunoi... și ai să te folosești cu siguranță... dacă dă Dumnezeu... că fără El degeaba postești că atunci când postești de capul tău atunci sigur te mândrești... iar dacă se amestecă patimile și păcatele cu rugăciunea atunci biruiesc patimile... iar cu amestecul ăsta toxic nu te poți prezenta la Dumnezeu căci acolo în rai la Dumnezeu, este interzis păcatul.

Deci nu uitați că a posti e cel mai simplu și așa poți lupta cel mai bine ca să plinești ce ți s-a cerut, lucrul tău... fiindcă foamea și moartea și setea și durerile trupului sunt singurii tăi prieteni trupești aici în valea plângerii... alți casnici îți sunt dușmani.

Dar cumpătare! cumpănătare! că nimeni nu ți-a cerut să te sinucizi ci să dobândești mila milostivirii Domnului făcând și tu asemenea Lui...

Și mă iertați că mi-am dat de la sfinți un sfat pe care vi l-am făcut public... nu ca să zică cineva că eu așa țiu, că ce mai știu eu cum țiu, păi așa cum îmi dă Dumnezeu, dar măcar să știm teoria, să nu zică cineva că nu știa teoria... iar practica cu milă multă de neputința omenească... fiindcă așa zicea păr Arsenie Boca, Trâmbița nr 3...

Iar cei tari în credință, poi aceia nici nu mai au pentru ce să postească. Deci ei pot mânca orice, că toate sunt ale lui Dumnezeu, dar măcar dacă vin undeva la cei slabi, la cei asemenea mie, atunci să postească măcar un pic numai și pentru faptul de a nu mă sminti pe mine păcătosul și puțin credinciosul... că dacă eu văd că cineva nu postește atunci cred că și eu sunt tare în credință și nu mai are niciunrost să postesc doar eu ca fraierul... și mâncând apoi mă îngâmf și apoi păcătuiesc căzând în final în toată ușurătatea îndoielilor lenectuaului ispistețit ce se crede desăvârșit și mântuit dacă nu chiar mântuior... căci doar e sătul... sătul de atâtea și deci nemulțumit când sățietatea ar trebui să te mulțumească, dar se pare că unii sunt sătui mereu de câteceva...

deci milă pentru sore și frați creștini... ca să nu le răniți cugetele lor prin dispreț ori prin osândire...

[mariamargareta]

174. Antihristul şi vremea lui (II)

A venit şi vremea de apoi, vremea zilelor de pe urmă, dar ziua Domnului încă mai întârzie, deşi vremea s-a scurtat, şi este vremea de sfârşit, şi vine vremea cea mai de pe urmă, şi este vremea de pe urmă :
“... Iată vremea zilelor de pe urmă. Veniţi, tată, la Mine,...” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 8 iunie 1958)
“... Scrie, Verginico, oftarea Mea cea din inimă, că adâncă rană am, că vine ziua cea de apoi, căci vremea de apoi a sosit, dar ziua Mea nu a venit, ca să-i cer socoteală creştinului de venitul muncii sale.”[...]“ Mai bine vă zic vouă, măi creştinilor, pentru că vremea s-a scurtat: împăcaţi-vă cu Dumnezeu,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20 ianuarie 1963)
“ Fiilor, întăriţi-vă, căci călătoria voastră este pe sfert, călătoria voastră este scurtă, căci vremea s-a scurtat. Copiii Mei, vom călători şi vom lăsa case şi vei lăsa femeie şi vei lăsa copii.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 27 octombrie 1965)
“... Este vremea de sfârşit şi nimeni nu se va mai învrednici ca să-ţi facă ţie bine,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14 ianuarie 1966)
“ Fiţi credincioşi şi lucrători până la vremea cea mai de pe urmă.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 10 martie 1971)
“... Este vremea de pe urmă şi nu se ştie aceasta,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 19 ianuarie 1975) “Astăzi e vremea de pe urmă şi sunteţi rugaţi să fiţi ca şi cum nu aţi fi căsătoriţi. Fiţi pregătiţi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 15 octombrie 1976)
Dacă în 20 ianuarie 1963 se spunea că ziua Domnului nu a venit, în 1973 suntem anunţaţi că Domnul Iisus Hristos a venit ca în vremea sfârşitului (venirea Lui în trupul Verginicăi este deci o repetiţie generală a zilei judecăţii obşteşti), ceea ce nu este adevărat, deoarece venire lui Hristos a fost proorocită a fi întru cea mai înaltă slavă:
“ A venit Domnul Iisus ca în vremea sfârşitului, să unească cerul şi pământul.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 21 iulie 1973)
Apoi îndată ni se promite că vine vremea ca trupul Verginicăi să fie folosit de toţi ca un telefon, ca să vorbească prin ea oricine ar vrea să converseze cu Domnul din ceruri. (Deocamdată, numai un cerc restrâns de apropiaţi îi puneau “Domnului” tot felul de întrebări stupide, de genul “dacă să-şi vândă vaca” sau “dacă să-şi mărite fata”, iar “Domnul” le răspundea generos, folosindu-se de gura trupului adormit al Verginicăi). Iar Verginica chiar dacă va muri, va fi în viaţă, dar va părăsi locurile unde a stat şi nu va mai fi:
“... O, vine vremea, cum vorbeşte omul cu telefonul, aşa veţi vorbi voi cu Domnul. Vine vremea că trupul acesta va fi mânuit de toţi, ca să vorbească cu Mine. Va fi purtat în văzduh cu avioane, va fi purtat cu trenul şi veţi zice: „Unde e trâmbiţa Domnului?“. Şi va dori poporul acesta să o vadă, şi va zice că a murit. Şi nu a murit, e în viaţă. De ce? Că e scris că va părăsi locurile unde a stat, şi nu va mai fi.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 4 august 1973)
“Proorocia” aceasta atât de tehnică nu s-a mai împlinit. Visul Verginicăi de a fi telefon public sau de a se plimba prin toată lumea cu avionul, propovăduind “Cuvântul” la toată făptura şi trâmbiţându-le celor naivi că ea este telefonul prin care se poate vorbi (fără fise) cu Domnul, şi că ea este trâmbiţa care nu va muri, s-a frânt în anul 1980, când Verginica a murit totuşi de vie, şi a fost îngropată în cimitirul satului, la Glodeni-Vale.
Vremea este la sfârşit şi se în-cheie cu o singură cheie:
“ Fiule, nu mai e vremea la început şi nici la jumătate, ci e la sfârşit şi se încheie cu o singură cheie. Ascultă bine cuvintele de la Mine. Ascultă-Mă, creştine.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14 februarie 1974)
Duhul de la Pucioasa recunoaşte indirect că el nu este Iisus în trup, Cel care era întrebat de ucenici ce şi cum să facă, ci este un duh care dă ucenicilor săi pucioşi ordine mascate în îndemnuri:
“ Ucenicii, pe vremea când eram în trup, se ţineau după Mine şi Mă întrebau de toate şi le spuneam. Dar acum, Eu te îndemn: Israele, fă ca Mine!” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 8 septembrie 1974)
Glasul numit de către pucioşi “Domnul Iisus - Cuvântul lui Dumnezeu” se coboară din cer în vremea de sfârşit, şi se coboară în chip nevăzut, dar auzit din gura lui Verginica:
“... Dacă vei căuta cuvântul acesta să-l vezi, vei greşi. Să-l vezi, e un lucru minunat la Domnul Iisus. Se pogoară în vremea de la sfârşit, nevăzut, dar auzit. De vei zice că e pe munte şi îl vei căuta, nu-l vei găsi. De-l vei căuta în trupul acesta, nu-l vei găsi, căci precum vezi trupul tău într-un vas cu apă şi îl cauţi vărsând apa, nu-l găseşti, şi greşeşti. Dar credeţi cuvintelor Mele, că sunt adevărate.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 1iunie 1975)
A doua venire a lui Hristos are loc chiar acum la poporul pucios, ca să împlinească acesta Apocalipsa, iar în vremea de apoi Hristos va veni iarăşi pe pământ, pentru a treia oară, ca să facă lucrare nouă:
“ Poporul Meu, am venit pentru tine ca să împlineşti ce este scris în Apocalipsă, că în vremea de apoi voi veni iarăşi şi voi face lucrare nouă, care nu a fost niciodată pe pământ.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 9 mai 1977)
În fine, în anul 1990 se pune punctul pe “i”, consemnându-se ba că vremea Domnului a venit, ba că acum vine, ba că se va arăta în curând:
“ Vremea Domnului a venit, a început şi se desăvârşeşte, şi tu încă stai murdar, mămică.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 27.11. 1990)“Vine vremea celei de a doua arătări a Domnului, oricât de greu îţi este ţie să crezi, poporule creştin din vremea aceasta,[...] şi despre vremea slavei lui Dumnezeu, care se va arăta în curând, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, a venit şi vremea aceasta, măi poporule creştin. [...] şi iată, vine vremea ca Domnul să-Şi anunţe împărăţia şi să aşeze Ierusalimul cel nou şi izvorul vieţii şi pomul vieţii, vine să facă ceruri noi şi pământ nou, aşa cum este scris, şi nimic nu se poate desfiinţa din Cartea Adevărului şi toate se împlinesc, poporule creştin.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 26.12. 1990)
Apoi se anunţă inevitabilul: “vine sfârşitul lumii”:
“ Vine sfârşitul lumii, măi creştine.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 26.12. 1990)
Vremea stă şi aşteaptă după pucioşi, ca să aibă ei timp destul ca să îndeplinească planul ce li s-a trasat de sus:
“ Caută cu dragoste împlinirea planului ceresc, şi pe toate celelalte lucrări ţi le voi face uşoare spre lucrat, căci iată, vremea aşteaptă pe urma noastră, iar Eu suspin sub aşteptare, iubitul Meu. “ (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20.04.1991)
Vreme trece, vreme vine. A venit, este, dar trebuie să vină:
“Aceasta este vremea să se aşeze la loc împărăţia lui Israel. [...] A venit vremea să-Mi fac arătarea, prietenul Meu iubit. [...] Iată vremea aceea, iubitul Meu.[...] Vine vremea să aşez vremurile la loc,[...]” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 8-05-1991)
Vremea e târzie chiar şi pentru pucioşi:
“ Tot ce ţi-am dat de lucru, fii destoinic şi lucrează-le pe toate până la capăt, copil credincios al cerului sfânt, că vremea e târzie, copil iubit de Dumnezeu.” (Citat din “Cuvântul” lui Dumnezeul de la Pucioasa din 20-04-1991)