Preot trecut la sectari?

[Doriana]

Esti prea profund; sunt nevoita sa te iau pe quote-uri

În prealabil postat de AlinB

Nu e asa greu cum iti inchipui, cuvintele te dau de gol.

M-ai facut curioasa: ma dau de gol ca...ce?

În prealabil postat de AlinB

Iar acele obiecte asa cum am spus si o repet pentru ca se pare ca ai ratat intelegerea la prima runda, tine de afectiune si nu de iertare.
Sper ca esti totusi vorbitoare/intelegatoare de limba romana.

Iar afectiunea tine de sentimente, nu? Atunci de ce ma contrazici? Asta ziceam si eu: a iubi obiectele atinse de Hristos e frumos, e emotionant, dar nu are putere spirituala. Poate ca unii nu vor avea nevoie de genul acesta de afectiune ci vor cauta o vindecare spirituala. Iar pentru a-si hrani sentimentele pot folosi...altceva, nu mai dau exemple.

În prealabil postat de AlinB

Iar iertarea ti-o poti oferi si singur(a) cu sau fara suport religios, e sora buna cu indrepatatirea de sine, am cunoscut suficienti oameni care fac asta si se simt curati ca lacrima desi modul lor de a fi spune cu totul altceva si sunt sigur ca ai cunoscut si tu suficente persoane astfel asa ca mai mediteaza la subiectul asta..

Da, am cunoscut si eu; dar ce legatura are cu ce discutam? Vrei sa-mi transmiti, asa, subliminal, ca ma amagesc atunci cand ma consider iertata pentru ca modul meu de a fi spune altceva? Hai, spune-o cu toata gura...

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de AlinB

Si daca tin minte bine, te-am rugat sa renunti la miturile urbane de tip protestant de genul 'ortodocsii se inchina la obiect nu la ceea ce reprezinta' desi pe de alta parte pot intelege si incapacitatea de a face asta din perspectiva unor probleme personale demne de toata mila.

Mulţumesc pentru empatie şi pentru alte sentimente creştineşti de care dai dovadă.

În prealabil postat de AlinB

In rest, unde este Hristos este si Crucea, un Hristos fara Cruce, sau a carui Cruce il priveste doar strict pe El, 'credinciosul' netrebuind decat sa intinda mana dupa mantuire, asa cum e predicat de protestanti este un fals hristos, un hristos mincinos care conduce oamenii spre Iad nu spre mantuire.

Uiţi că vorbeşti cu un adventist, iar adventiştii aşteaptă un Hristos pe tron, nu pe cruce. E mai comod să-L şti pe Hristos legat în scutece din decembrie până-n primăvară, iar din primăvară-n iarnă să-L legi de cruce în loc de a te apropia de tronul milei Sale din Ceruri unde este acum.

În prealabil postat de octavian_cde

Sangele Domnului Iisus sfinteste si obiecte? Interesanta teorie.
Deci exista si sfanta cununa si sfintele cuie sau sfantul bici? Sau unele obiecte devin sfinte si altele nu? Aveti vreun argument Biblic de unde sa se poate observa ca obiectul cruce este sfant datorita sangelui Mantuitorului?

In VT exista un episod cu rugul aprins cind i se cere lui Moise pe Muntele Horeb ca se descalte ca, calca pe pamint sfintit!
Cam cu asta iti poti explica de ce Maica Domnului e si ea sfinta purtind Dumnezeirea 9 luni in pintece!
Orice atingere cu/de Dumnezeu lasa urme. Sincer eu mi-asi dorii sa am ceva atins de Iisus fie chiar biciul!
Singele Domnului sfinteste chiar oamenii, prin Sf. Euharistie, aia de care va pune Tangalache sa fugiti mincind pamintul!

[dobrin7m]

În prealabil postat de octavian_cde

Sangele Domnului Iisus sfinteste si obiecte? Interesanta teorie.
Deci exista si sfanta cununa si sfintele cuie sau sfantul bici? Sau unele obiecte devin sfinte si altele nu? Aveti vreun argument Biblic de unde sa se poate observa ca obiectul cruce este sfant datorita sangelui Mantuitorului?

Biserica Ortodoxă a rînduit praznicul Înălţării Sfintei Cruci pe 14 septembrie, dată la care cinstim două evenimente: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus şi înălţarea ei solemnă de către episcopul Macarie de Ierusalim, în anul 335, şi readucerea lemnului crucii de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, în anul 630. Crucea rămîne semnul cel mai de seamă al creştinismului, iar cinstirea ei s-a răspîndit mai ales din secolul IV, încă din timpul vieţii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Astăzi în biserici se ţin slujbe speciale, trebuie să ne rugăm şi să ţinem post.

Vedenia împăratului Constantin

În Scrierile Sfinte se povesteşte cum Constantin cel Mare, întîiul împărat al creştinilor, era la Roma, unde se războia cu Maxenţiu. Inamicul era numeros şi împăratul se temea de înfrîngere. Atunci, i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer şi litere romane care formau un mesaj: „In hoc signo vinces” („Întru aceasta vei birui“). Iisus i-a apărut în vis, cerîndu-i să însemne cu crucea toate steagurile şi scuturile ostaşilor săi. Tulburat, Constantin cel Mare a însemnat cu crucea uniformele soldaţilor şi a poruncit să se facă o cruce de aur, întocmai ca cea care i se arătase, care a fost purtată în faţa oştenilor. Armata lui a biruit vrăjmaşii. Văzînd puterea Sfintei Cruci, împăratul, care ulterior s-a creştinat, a trimis-o pe mama sa să afle la Ierusalim Crucea pe care a fost răstignit Domnul.

Minunea Sfintei Cruci

Sfînta Elena a găsit la Golgota trei cruci, cu tot cu piroane, a Mîntuitorului şi ale celor doi tîlhari răstigniţi de-a dreapta şi de-a stînga lui Iisus. Sfînta Elena nu ştia care e Crucea Sfîntă, dar a aflat-o printr-o minune. O văduvă al cărei sicriu a fost atins cu Sfînta Cruce s-a sculat din moarte. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat şi a sărutat sfîntul lemn. Fericitul Macarie, Patriarhul locului, a înălţat crucea deasupra amvonului, ca să poată fi văzută de mulţimea de credincioşi care se îmbulzeau, spunînd: „Doamne, miluieşte-ne cu puterea Crucii Tale“. De atunci, aceasta a fost ziua Înălţării Sfintei Cruci, numită şi Făcătoare de Viaţă. În amintirea momentului din anul 335, an de an, în fiecare biserică este aşezată Sfînta Cruce în mijlocul sfîntului lăcaş, iar creştinii o împodobesc cu flori şi se închină. Este o zi de post, o zi în care sîntem chemaţi să medităm la Jertfa Mîntuitorului, la suferinţele îndurate pentru noi, oamenii. Slujbele şi cîntările bisericeşti subliniază tocmai importanţa Crucii în viaţa creştinilor: „Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvîntează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău” (Troparul Înălţării Sfintei Cruci).

Simbolul mîntuirii

„Prin cruce s-a omorît moartea, s-a dezlegat păcatul strămoşesc, ni s-a dăruit Învierea şi am redevenit fiii şi moştenitorii lui Dumnezeu“ (Rom. 6,3; Gal. 3,27). Tot prin semnul crucii va fi vestită a doua venire a Domnului pe Pămînt, cînd se va arăta pe cer mai luminoasă ca un fulger şi se va însemna pe frunţile tuturor drept credincioşilor. De aceea, la toate ocaziile, însemnîndu-se cu Sfînta Cruce, oamenii arată că sînt creştini şi îşi mărturisesc credinţa în Sfînta Treime şi nădejdea că au dobîndit mîntuirea.

Împărţirea Crucii

Se presupune că Sfînta Cruce a fost trimisă la Constantinopol, atunci cînd pericolul musulman a crescut şi că a stat acolo pînă în preajma căderii Constantinopolului. Unii istorici cred că atunci crucea a fost desfăcută în bucăţi mai mici şi trimisă diferitelor patriarhii spre salvarea ei. Unele surse spun că părţi din lemnul sfînt s-au pierdut definitiv în 1187, cînd episcopul Bethleemului a dus-o în bătălia de la Hattin, din sfînta relicvă rămînînd doar bucăţile trimise de Sf. Elena la Constantinopol şi la Roma. Astăzi, fragmente din lemnul sfînt se află la Biserica Sfîntului Mormînt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria şi Muntele Athos. Cea mai mare bucată este la Mănăstirea Xiropotamou, din Sf. Munte Athos. Dar chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul crucii este neştirbit. Făcîndu-ne cruce, evocăm patima mîntuitoare pentru lume a lui Iisus.


te invit, va invit, pe toti ratacitii sa mergeti la manastirea Xiropotamu din Sfantul Munte Athos sa vedeti bucata din cruce. Daca aveti curajul mergeti acolo domnilor. Daca nu mergeti, atunci clar eretici va numiti ca cei care fug de crucea mantuitorului Iisus Hristos, nu pot fi numiti decat eretici.

[dobrin7m]

Bag seama ca voi sectarii v-ati nascut direct adulti, nu luati in seama nimic din invataturile parintilor vostrii .
Asa cum copilul invata de la mama si tatal sau ce e bine in viata, tot asa si crestinul invata de la inaintasii lor, parintii ortodoxiei ce e bine in credinta. Parintii ortodoxiei au cinstit Scriptura cum nimeni nu o face dintre voi sectarii, au pastrat-o asa cum este ea si nu au ingaduit nimanui sa o modifice si rastalmaceasca dupa bunul plac.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de bmd

Singele Domnului sfinteste chiar oamenii, prin Sf. Euharistie, aia de care va pune Tangalache sa fugiti mincind pamintul!

Sângele Domnului sfinţeşte prin spălare (atenţie, e tot un simbol!) Apoc.7,14, nu prin îngurgitare. De îngurgitarea sângelui ne-a pus să fugim Fapte 15,29 primul "Sinod ecumenic"-ăla recunoscut de Scriptură, nu Tangalache!

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dobrin7m

Bag seama ca voi sectarii v-ati nascut direct adulti, nu luati in seama nimic din invataturile parintilor vostrii .
Asa cum copilul invata de la mama si tatal sau ce e bine in viata, tot asa si crestinul invata de la inaintasii lor, parintii ortodoxiei ce e bine in credinta. Parintii ortodoxiei au cinstit Scriptura cum nimeni nu o face dintre voi sectarii, au pastrat-o asa cum este ea si nu au ingaduit nimanui sa o modifice si rastalmaceasca dupa bunul plac.

Din nefericire nepoţii nu se mai ţin de această dreaptă cinstire a sfinţilor părinţi... (vezi raftul "Sinodala actuală" din debara).

În prealabil postat de tricesimusquintus

Sângele Domnului sfinţeşte prin spălare (atenţie, e tot un simbol!) Apoc.7,14, nu prin îngurgitare. De îngurgitarea sângelui ne-a pus să fugim Fapte 15,29 primul "Sinod ecumenic"-ăla recunoscut de Scriptură, nu Tangalache!

Cu riscul de a fi banat: nene pe matale nu te duce capul?! Pai n-a spus Iisus: "cine nu va bea singele Meu...."?

[I.Calin]

În prealabil postat de bmd

Cu riscul de a fi banat: nene pe matale nu te duce capul?! Pai n-a spus Iisus: "cine nu va bea singele Meu...."?

Nu-l duce... E o altă lume...

[dobrin7m]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Din nefericire nepoţii nu se mai ţin de această dreaptă cinstire a sfinţilor părinţi... (vezi raftul "Sinodala actuală" din debara).

nu se cuvine celui dintai pacatos sa judece aceste lucruri.

In sanul vostru al protestantilor, de atatea ori v-ati impartit, nesocotind pe cei dintai protestanti ai vorstri incat nu mai aveti deloc credinta in cinstirea parintilor vostrii trupesti si spirituali , darmite nepotii vostrii.

Invitatia ramane valabila: vizitati Sfantul Munte
sau nu va lasa Belzebut