Crede si nu cerceta

[andreicozia]

În prealabil postat de Fr.Guillaume de Ruszka

Demonstrat. Nu poate face rau.

Atunci CINE face rau, sau CE face rau?

[Pippo_]

În prealabil postat de anna21

1. Sfantul Ioan Damaschin diferentiaza intre spirit si suflet :Sufletul este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa, invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul in trup, aceea este spiritul in suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator, adica schimbator prin vointa pentru ca este zidit. Pe toate acestea le-a primit in chip natural, prin harul celui care l-a creat, prin care a primit si existenta precum si de a exista prin fire in acest chip. (din "Dogmatica")

Cred ca este o explicatie putin mai profunda decat punctul de intelegere la care ne gasim. Totusi, se intelege ca sufletul este raspunzator de constiinta de sine, precum si de liberul arbitru (ratiunea). Deci intelegem de aici ca nu spiritul, ci sufletul este raspunzator de ratiune. Si totusi, spiritul omului este inteligent. Deci probabil ne scapa o legatura.

In legatura cu spiritul (duhul), este greu de inteles, deoarece "totul este spirit". Chiar si o carte are spiritul ei. Si continutul cartii are spiritul ei. Sufletul are spiritul lui. Omul are spiritul lui (inteligent). Si tot asa... Deci cum ar putea cineva sa inteleaga altfel spiritul (duhul) decat ca pe o structura informationala? (poate ati observat ca spiritismul demonstreaza clar ca are loc un schimb de informatii intre om si spiritul(duhul) cu care comunica). La fel demonstreaza alte evenimente considerate supranaturale din punctul nostru de vedere ca se poate intra in contact chiar cu spiritul unui personaj dintr-o carte. Il intrebi si iti raspunde in limitele in care l-a personalizat autorul cartii. Deci evident, spiritul este cel putin o structura informationala.

În prealabil postat de anna21

2. Mult mai important decat punctul 1, vad ca in mod constant exista o confuzie intre ratiune si suflet.
Este gresit.
Ratiunea este o putere a sufletului, alaturi de puterea volitiva si cea afectiva (in invatatura ortodoxa se cosnidera ca sufletul are trei puteri sau facultati)

Ai dreptate, ratiunea nu poate fi spiritul si nici o capacitate a sa, deoarece cum ai putea trai cu sufletul viata vesnica daca ai fi irational?... ca o leguma fara liber arbitru? deci nu se poate.

Este evident ca vointa vine din suflet, precum si afectiunea.



Evident ca sufletul nu este ratiunea, ci ratiunea este o caracteristica (putere) a sufletului, deoarece tot sufletului ii putem atribui si constiinta de sine (viata), care nu are nici o legatura cu ratiunea. Se poate exista si fara a rationa. Deci neaparat sufletul trebuie sa fie undeva in spate, coordonatorul ratiunii. E logic.



Deci, din ceea ce inteleg(em) pana aici, spiritul omului este structura informationala pe care sufletul o structureaza inteligent in timpul vietii prin ratiune. (ratiunea fiind caracteristca (putere) a sufletului).

[Pippo_]

În prealabil postat de andreicozia

Ce este sufletul?
Tu zici ca este constiinta de sine sau constienta ca existam? Sau poate ca pentru tine acestea doua sunt acelasi lucru?

Constienta de sine (viata) este evident esenta sufletului. Altfel cum? La ce ti-ar folosi viata vesnica si salvarea sufletului, daca ti-ai pierde constienta de sine?...

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

[anna21]

Dintr-un punct de vedere, postarile tale sunt interesante, Pippo.
Majoritatea celor de pe forum vorbesc mult despre iubire si-L reduc la iubire pe Dumnezeu, sensul oamenilor, viata etc.. reduc totul la un concept pe care nici nu-l inteleg si invers, justifica totul prin iubire. Si evident, considera ca pe Dumnezeu il cunoastem iubind..

Mai exista apoi o alta categorie mica de reductionisti, care considera ca Dumnezeu il cunoastem daca exersam vointa pana in punctul in care amutim glasul necesitatilor trupesti (post, abstinenta etc). E categoria de useri pe care o inteleg cel mai bine.

Si apoi esti tu care crezi ca-L putem cuprinde pe Dumnezeu cu mintea.. (sau in fine, am putea ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu prin exersarea capacitatilor mentale). Reduci totul la ratiune si informatie. (esti informatician?) Contrabalansezi cumva pozitia celor care vorbesc mult despre iubire.


Ma tem ca de fapt cunoasterea lui Dumnezeu nu merge de jos in sus. Mai mult decat a afirma ca exista Dumnezeu nu prea putem progresa.
Dumnezeu ne-a facut dupa chipul sau (indicandu-ne astfel tinta finala a devenirii noastre: asemanarea - pe care doar intru Hristos o putem dobandi).
Iar noi Il "rasplatim" dandu-i Celui Necuprins chipul nostru de lut.
Dumnezeu nu este nici ce gandim, nici ce simtim.

Cunoasterea vine de sus in jos, in masura in care noi ne despatimim, golindu-ne pe noi de noi ca sa-I facem Lui Dumnezeu loc in inima noastra.

[andreicozia]

În prealabil postat de Pippo_

Constienta de sine (viata) este evident esenta sufletului. Altfel cum? La ce ti-ar folosi viata vesnica si salvarea sufletului, daca ti-ai pierde constienta de sine?...

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

Asta am vrut sa verific!
Da, suntem pe aceeasi lungime de unda. :)

[Pippo_]

Oricum, cred ca este mai putin important sa mergem cu ratiunea prea departe in directia de analiza a sufletului si spiritului, deoarece ne pierdem in prea multe ipoteze care nu pot fi verificate direct experimental. Eu personal, ma voi mentine rezervat de a continua in sensul asta. Revin la a medita asupra lucrurilor simple care sunt la indemana si se pot verifica direct in practica.

Incepusem sa observ multe lucruri mergand din aproape in aproape. Acum cand sar direct la conceptele astea destul de complicate si mult prea indepartate de experimentarea directa, simt ca ma prostesc, nu am clar ansamblul, nu e bine asa, e prea departe. Deci ma retrag, revin sa meditez asupra altori lucruri mai simple, precum "de ce cerul e albastru" si "de ce zboara randunica" :))

Noapte buna, de data asta am iesit de tot pe seara asta.

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Constienta de sine (viata) este evident esenta sufletului. Altfel cum? La ce ti-ar folosi viata vesnica si salvarea sufletului, daca ti-ai pierde constienta de sine?...

Am spus "constiinta de sine" in sensul "constienta de sine". Nu in sensul "te mustra constiinta".

Ati adancit bine problema. Intr-adevar "constienta de sine" defineste poate cel
mai bine notiunea de duh al omului. Tot prin constienta de sine ne putem relationa
cu celalalt sau cu Dumnezeu. Deci duhul este partea cea mai inalta a sufletului,
prin care noi putem iesi din noi insine si sa relationam cu altii sau cu Dumnezeu.
Dar sinele nostru cine este? Adevaratul nostru sine este chipul lui Dumnezeu din
noi, chip inegrit de pacatele noastre. Constienta de sine nu este totuna cu constiinta.
Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru. Numai cel
care acopera acest organ cu "noroi si tina", numai acela nu mai aude glasul lui
Dumnezeu in el. Starea de contemplatie ne dezvaluie adevaratul nostru sine si
legatura lui cu Cel al carui chip este.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[andreicozia]

În prealabil postat de MariS_

Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru..

Oare cum ai reusit sa verifici prin intelegere directa ca Dumnezeu ne vorbeste prin acest organ?
Ce metoda ai folosit?
Si cum se face ca de multe ori foarte multe sfaturi primite de la constiinta ne duc in pacat sau pe aratura de multe ori efectiv NENOROCINDU-NE VIATA. Oare asta vrea Dumnezeu de la noi?.
Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?
Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?

[MariS_]

În prealabil postat de andreicozia

Oare cum ai reusit sa verifici prin intelegere directa ca Dumnezeu ne vorbeste prin acest organ?
Ce metoda ai folosit?
Si cum se face ca de multe ori foarte multe sfaturi primite de la constiinta ne duc in pacat sau pe aratura de multe ori efectiv NENOROCINDU-NE VIATA. Oare asta vrea Dumnezeu de la noi?.
Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?
Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?

Verificarea e destul de simpla. Orice "om normal" atunci cand face un rau
simte o mustrare din partea constiintei. El poate s-o ignore, s-o acopere cu
scuze si justificari sau sa asculte de ea.

"Oare sunt mai multe voci, si doar una este a lui Dumnezeu?"
Da, in om mai exista o voce care vine din ego-ul omului, un fals sine, crescut
dintr-o samanta pusa de cel rau atunci cand cu caderea protoparintilor. Acest
egou se comporta cu sinele nostru precum Cain cu Abel, adica va cauta sa-l
reduca la tacere si sa dicteze doar el.

"Cum sa facem sa le deosebim ca sa nu mai calcam in strachini?"
Trebuie sa-ti eliberezi adevaratul sine din captivitatea ego-ului, in limbaj crestin
se cheama lepadare de sine, dar de fapt e lepadare de egou. Cel care se leapada
e egoul, sinele sau chipul fiind vesnic, nu poate fi nimicit. Egoul poate fi nimicit,
dar e foarte viclean si poate simula foarte bine ca el e sinele si te pacaleste.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Pippo_

Oricum, cred ca este mai putin important sa mergem cu ratiunea prea departe in directia de analiza a sufletului si spiritului, deoarece ne pierdem in prea multe ipoteze care nu pot fi verificate direct experimental. Eu personal, ma voi mentine rezervat de a continua in sensul asta. Revin la a medita asupra lucrurilor simple care sunt la indemana si se pot verifica direct in practica.

Incepusem sa observ multe lucruri mergand din aproape in aproape. Acum cand sar direct la conceptele astea destul de complicate si mult prea indepartate de experimentarea directa, simt ca ma prostesc, nu am clar ansamblul, nu e bine asa, e prea departe. Deci ma retrag, revin sa meditez asupra altori lucruri mai simple, precum "de ce cerul e albastru" si "de ce zboara randunica" :))

Noapte buna, de data asta am iesit de tot pe seara asta.

Sa recapitulam ce ai invatat azi si nu exista dubii :
- duhul personal nu este tot una cu Duhul Sfant! ( si ne-am si lamurit de ce!)