Avortul- canon de pocainta

În prealabil postat de anna21

- Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani ? Necesita spovedanie ?
- Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 - 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.
Par. Cleopa

Eu unul, in nevrednicia mea, la mine la biserica ii impartasesc pe toti copii pana la 7 ani... si daca il cunosc bine, inclusiv 7 ani. Fara spovedanie....
Si sa stii ca nu e usor... mai ales la inceput...
Nu as dori nici unui preot sa ii dea vreun copilas peste mana cu Sf. Trup si Sange...
Nu mi s-a intamplat, dar riscul si osanda sunt pe masura...

Deci... Copiii trb sa iubeasca pe Hristos de mici.
Iar noi, preotii, sa avem multa rabdare cu ei...

In toate bisericile ar trb sa se impartaseasca macar copiii la Sfanta Liturghie, altfel...
nu suna prea bine...

vine preotul intre usile imparatesti la Sfanta Liturghie si cheama: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati...
si ce se intampla?
Toti stau cuminti pe locurile lor... Pai e normal? Pt ca prea putini sesizeaza asta...
Atunci macar copiii sa vina, nu?

Si ce pacate au copiii astia de 3-4 ani? Acum, depinde intradevar, daca preotul ii cunoaste... pt ca daca ii aude injurand si ii stie de obraznici, li s-ar cere o spovedanie... Am auzit si copii de varsta copiilor mei (3,5) care stiu niste "vb" de te crucesti!
dar, astia nici nu vin la biserica...

Ma gandeam, oare dintre copiii astia avortati... cati nu ar fi devenit niste sfinti.
Si uite ca nu au mai apucat nici macar sa se nasca.
Dar sa speram ca si intre cei care mai apuca nasterea, sa avem pe viitor niste sfinti.
Ca avem nevoie...

[iustin10]

În prealabil postat de ar14rai

Ma gandeam, oare dintre copiii astia avortati... cati nu ar fi devenit niste sfinti.
.

Usurel parinte,ca le pui sare pe rana celora care sincer sufera pentru pacatul lor.

Jane Says
E foarte greu sa fii femee azi.Cutremurator : mama,sora,sotia,fosta prietena,si mai tote fetele care le cunosc au facut avort. Cumnata mea are vreo 10 .Iar eu ma laud aici cu pacatele lor . Ti se rupe sufletul de starea acestei lumi.Eu insumi nu am impiedicat suficient de tare un avort.Nu gasesc sa zic ceva pentru starea aceasta,in care suntem cu toti(sau macar cineva drag)Domnul sa aiba mila de noi,si sa fie allaturi de sufletele pocaite.
Cred ca primul canon ce ar trebui facut este sa ajungi in starea sa iti dai viata de cat sa mai faci vreun avort vreodata. Dumnezeu pote ca iarta,dar noi cu greu ne iertam...asta e greul

[mirabela]

Vorba francezului : touche !!!

Un raspuns la suflet.

În prealabil postat de geo.nektarios

Sf.Ioan Gura de Aur spune asa Constiinta curata face in inima omului sarbatoare! Asa ca spovedania SINCERA si curata si cu PARERE DE RAU si cu nerepetarea pacatelor, si prin multa nevointa si lucrare a mintii si a faptelor bune, ajungem la constiinta curata! Dar trebuie sa ne luptam si sa invingem gandurile!

Pacatul se naste intotdeauna in minte! Din minte el se imprima pe chipul omului, de pe chip el trece la limba, apoi se face in fapta! De aceea pacatul trebuie eliminat din start din minte!
Dar cum sa facem?
In Pateric se spune ca un frate s-a dus la un parinte vestit si i-a spus ca il doboara gandurile, si l-a intrebat cum sa le opreseasca. Parintele l-a luat pe frate si l-a scos din chilie si l-a pus sa isi intinda bratele si sa opreasca vantul. Fratele a spus ca nu poate. Parintele i-a spus atunci: asa sunt si gandurile, nu pot fi oprite, dar poti sa nu le bagi in seama si cum vin asa sa plece. Le poti ignora cu RUgaciune scurta si fiind atent la ea.

Mai este cunoscuta o povestire din cartile mai vechi, unde se spune ca o maica stareta si-a adus la manastirea sa pe nepoata ramasa orfana de ambii parinti. Asa a crescut in manastire si a deprins cele mai frumoase forme de vietuire bineplacuta lui Dumnezeu. Era smerita rugatoare si iubea biserica. Dar ea s-a intamplat de a murit. Acum Maica Stareta, matusa ei, se ruga la Dumnezeu sa ii descopere in ce loc frumos din gradina Raiului este nepoata ei. Dupa multa rugaciune, i-a descoperit Dumnezeu ca nepoata sa este in chinurile iadului. S-a uimit Maica si a intrebat pe ingerul ce venise sa ii spuna... Ingerul a luat-o si a dus-o la nepoata ei si Maica a intrebat-o: cum de esti aici? ca eu te stiam virtuasa si impodobita de fapte bune... Si a raspuns nepoata: Maica toate m-ai invatat dar paza mintii nu m-ai invatat. Si asa cu gandurile mele eu pacatuiam caci de cand il vazusem pe fiul guvernatorului eu pacatuiam in mintea mea cu el. Si uite asa Dumnezeu nu mi-a iertat pacatul acesta si sunt in iad.

Vedeti fratilor? Paza mintii aduce linistea si bucuria. Ocupata cu rugaciunea si nu cu lucururi urate, putem face locas Domnului gandul nostru cel Bun. Un gand rau se alunga cu unul Bun, spunea Pr.Teofil.

Gandurile ne pot aduce Raiul prin meditatie sfanta la cele sfinte, sau ne pot aduce iadul prin judecata sau risipirea mintii intru cele desarte si vatamatoare sufletului.

Rugaciunea lui Iisus este cea mai buna metoda de a-i da lucru mintii si a nu se rispi in a pacatui Domnului.

În prealabil postat de ar14rai

Ma gandeam, oare dintre copiii astia avortati... cati nu ar fi devenit niste sfinti. Si uite ca nu au mai apucat nici macar sa se nasca.
Dar sa speram ca si intre cei care mai apuca nasterea, sa avem pe viitor niste sfinti.
Ca avem nevoie...

Da, intram pe un teren unde numai Bunul Dumnezeu mai are un cuvant de spus, El in prestiinta si atotcunoasterea Lui stia mai dinainte ce drum in viata ar fi ales un om.

Avem nevoie de sfintire in viata noastra a tuturor, fie ca sufletele noastre sa inseteze dupa asa ceva, iar Domnul va face acest lucru cu fiecare dintre noi. "Eu sunt Domnul care va sfintesc", spune printre altele Scriptura

În prealabil postat de iustin10

Cred ca primul canon ce ar trebui facut este sa ajungi in starea sa iti dai viata de cat sa mai faci vreun avort vreodata. Dumnezeu pote ca iarta,dar noi cu greu ne iertam...asta e greul

Este extraordinar ca Dumnezeu a pregatit iertarea pacatelor noastre, indiferent cat de cumplite, inainte ca noi sa ne nastem, iar noi trebuie sa primim aceasta iertare, iar acest lucru nu e intotdeauna simplu. De aceea Domnul spune"Nu te osandesc", "Du-te si nu mai pacatui", pentru ca pacatul infaptuit mereu si mereu ataca ce avem mai de pret, constiinta, aceea prin care lucreaza Dumnezeu, legatura noastra cu El. Duhul Sau cel sfant nu mai lucreaza pentru ca nu mai are cu cine, sa cerem ajutor de sus pentru a nu ajunge atat de departe.

Vom stii sigur ca am primit iertarea pentru un pacat al nostru atunci cand acesta nu ne mai stapaneste, atunci cand in viata noastra nu mai infaptuim ce faceam odata, fie ca e vorba de lucruri marunte, fie de unele mai grozave.

În prealabil postat de almaris

(...)
Vom stii sigur ca am primit iertarea pentru un pacat al nostru atunci cand acesta nu ne mai stapaneste, atunci cand in viata noastra nu mai infaptuim ce faceam odata, fie ca e vorba de lucruri marunte, fie de unele mai grozave.

De multe ori m-am gandit la asta. Dar aceasta ieratre nu vine (de obicei) de la sine. E nevoie de acel "ceva" care sa-i placa Lui Dumnezeu la tine, si astfel sa-ti ridice povara acelei patimi. Dar e la fel de adevarat ca, incet-incet ne pomenim inconjurati de tentatii care nici nu le stiam vreodata si pe care poate ca nici macar nu le constientizam foarte clar, intrucat ni se pare ca facem bine ceea ce facem. E adevarat, dupa rugaciuni indelungate, dupa multa cainta si smerenie, descoperim pe nesimtite ca ceea ce odinioara ne trezea o placere nebuna, acum o privim cu indiferenta si ne miram cum puteam fi atat de slabi. Fumatul, desfraul, patima bauturii, pizmuirea, judecarea (subiectiva!) a aproapelui, dezmatul pe la chefuri, clevetirea si "sfaturile" nocive oferite altora, numai pentru a parea mai glumeti sau mai interesanti, si cate oare nu sunt acele pacate care au facut candva parte din viata noastra, zi dupa zi, clipa dupa clipa!... Ne pomenim ca nu le mai avem. Si ne bucuram, dar nu realizam ca suntem inca departe de mantuire (mai ales daca nu pastram in suflet acea vina perpetua pentru cel care-am fost si dorinta sincera de indreptare), dar raul viclean ne da din ce in ce mai des tarcoale si ne inghesuie intr-un coltisor al mintii unde nu s-a dat prea bine cu matura, si ne sopteste: "Ce mai tot astepti? Nu vezi ca te-ai mantuit deja? Te-ai smerit, meriti viata pe care-o ai acum! Dumnezeu te iubeste si-ti da tot ce-i ceri. Vrei sa vezi? Ia cere-i cutare sau cutare lucru! Doar stii ca pe tine nu te refuza niciodata!..." Si cate astfel de ganduri viclene nu ne vin, dupa ce simtim ca am fost oarecum usurati de niste poveri!...
Uneori ne facem viata dupa propriile noastre reguli, ignorand constienti sau inconstienti ceea ce nu se incadreaza standardului nostru, chiar daca Sfintii Parinti aveau alte pareri, sau... Sfanta Biserica are alta pozitie fata de adevarul pe care-l accepti tu si raportat la experienta vietii tale! Te simti curat in suflet, dar vinovat cumva fiindca nu esti tocmai in total acord cu anumite dogme, legate de alte confesiuni - sa zicem. Ii iubesti si pe ei si ii respecti, fiind convins ca si ei au modul lor de a se mantui. Nu te amesteci cu ei, dar ii admiri si-i respecti asa cum si ei te respecta pe tine pentru credinta ta!... Si nu mai stii daca e bine sau rau fiindca nu stii de cine sa asculti: de Ingerul Pazitor sau de dogme si pozitii de "Gigi-contra"?

Cand voi vedea o mama de-a dreptul marcata de fapta grava pe care a comis-o,
cand voi vedea o mama care necontenit "cu lacrimi spala picioarele" Mantuitorului
cand voi vedea o mama care a avortat fara sa doreasca, din probleme de sanatate...

atunci cred ca are o sansa ca Dumnezeu sa o ierte usor.

Insa atata timp cat femeile merg sa avorteze si ies zambitoare de acolo ca au "scapat de o grija", ma indoiesc. Nu sunt eu cu judecata... intr-un fel. Desi ca tot oamenilor (Apostolilor, preotilor) li s-a dat puterea de ierta si de a tine pacatele.

Stiti ce e ciudat? Daca intrebi o femeie inainte sa avorteze daca ii va parea rau, stiti ce va spune, nu? Sigur ca ii va parea. Si atunci de ce il face? Ca sa aibe dupa ce sa planga?

Sunt necredincioase. Multe din ele.
In concluzie de moment, as spune ca pentru avort trebuie multe lacrimi de pocainta.

stie cineva cate avorturi s-au facut in 2009?
In Romania sau in lume?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ar14rai

Cand voi vedea o mama de-a dreptul marcata de fapta grava pe care a comis-o,
cand voi vedea o mama care necontenit "cu lacrimi spala picioarele" Mantuitorului
cand voi vedea o mama care a avortat fara sa doreasca, din probleme de sanatate...

atunci cred ca are o sansa ca Dumnezeu sa o ierte usor.

Insa atata timp cat femeile merg sa avorteze si ies zambitoare de acolo ca au "scapat de o grija", ma indoiesc. Nu sunt eu cu judecata... intr-un fel. Desi ca tot oamenilor (Apostolilor, preotilor) li s-a dat puterea de ierta si de a tine pacatele.

Stiti ce e ciudat? Daca intrebi o femeie inainte sa avorteze daca ii va parea rau, stiti ce va spune, nu? Sigur ca ii va parea. Si atunci de ce il face? Ca sa aibe dupa ce sa planga?

Sunt necredincioase. Multe din ele.
In concluzie de moment, as spune ca pentru avort trebuie multe lacrimi de pocainta.

Pai da, dar dumneavoastra oricum nu le puteti afla pe toate cele care varsa multe lacrimi de pocainta pentru ca au avortat...pentru ca depinde ce parohie aveti, cat de religiosi sunt enoriasii..iar dintre cele care avorteaza, pot fi din cele care vin la spovedanie, ca sa o mai faca si pe asta...deci nu cu reala pocainta sau constientizare a pacatelor!

Eu cred ca multe femei plang cu adevarat aceasta decizie, insa poate ca nu toate se exteriorizeaza in fata vecinilor, amicilor...sau prietenilor de familie!

În prealabil postat de ar14rai

Cand voi vedea o mama de-a dreptul marcata de fapta grava pe care a comis-o,
cand voi vedea o mama care necontenit "cu lacrimi spala picioarele" Mantuitorului
cand voi vedea o mama care a avortat fara sa doreasca, din probleme de sanatate...

atunci cred ca are o sansa ca Dumnezeu sa o ierte usor.

Indiferent cat de grav ar fi pacatul unui om, va rog nu lasati impresia ca Dumnezeu are nevoie de tanguirile noastre ca sa ne ierte, sa ne tavalim pe jos, sa facem cine stie ce eforturi etc. Daca ne pocaim din inima, El ne iarta in clipa aceea. De aceea si spune Domnul, atunci cand ne rugam sa si credem ca am primit in ceasul acela.
Domnul sa ne fereasca de a deveni pacatosi de meserie in vreun domeniu.

În prealabil postat de ar14rai

Insa atata timp cat femeile merg sa avorteze si ies zambitoare de acolo ca au "scapat de o grija", ma indoiesc. Nu sunt eu cu judecata... intr-un fel. Desi ca tot oamenilor (Apostolilor, preotilor) li s-a dat puterea de ierta si de a tine pacatele.

Asa este, nu suntem noi cu judecata, in nici un fel, cu toate ca oameni fiind avem aceasta tendinta. Principiul iertarii este foarte simplu, nu poti cere ca Dumnezeu sa te ierte daca tu insuti nu poti sa ierti pe aproapele tau care ti-a gresit, acesta este principiul de care vorbeste Scriptura. Cine tine pacatul, adica nu iarta, nici pe el nu il va ierta Dumnezeu.

În prealabil postat de ar14rai

Stiti ce e ciudat? Daca intrebi o femeie inainte sa avorteze daca ii va parea rau, stiti ce va spune, nu? Sigur ca ii va parea. Si atunci de ce il face? Ca sa aibe dupa ce sa planga?

Sunt necredincioase. Multe din ele.
In concluzie de moment, as spune ca pentru avort trebuie multe lacrimi de pocainta.

Din pacate multe dintre aceste femei ajung la avort sub o presiune imensa care ori din partea "iubitului", ori din partea parintilor, ori din partea mai stiu eu cui, toti inconstienti de ce urmari ar putea avea loc. Nu realizeaza ce binecuvantare ar fi un copil chiar poate venit intr-un moment nepotrivit.

Dumnezeu sa ne ajute ca in cazul in care vom fi pusi in situatia de a sfatui pe cineva care are gandul acesta, de a merge sa realizeze macabra interventie, sa o putem ajuta sa revina asupra deciziei, acordandu-i in acelasi timp si sprijinul nostru.