Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

3. Sfârşitul timpului

Şi dacă tot a venit vorba de sfârşitul vremii, apăi sfârşitul timpului este un subiect foarte drag pucioşilor.

Dar despre sfârşit, Biblia spune: “Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul”. ( Marcu, 13, 7)

Pucioşii ştiu altfel, căci ei ştiu totul şi pe toate le ştiu : “sfârşitul este foarte aproape… suntem în drum spre sfârşit… sfârşitul bate la uşă… vine sfârşitul… iată sfârşitul… sfârşitul a început… totul s-a sfârşit …totul sfârşitu-s-a!” . Partea nostimă e că la ei ordinea firească pare a fi cu totul dată peste cap: după ce “totul s-a sfârşit” în mod repetat (1967, 1972 şi 1974) ne pomenim că după doar un an şi jumătate iarăşi ameninţă cu sperietoarea “vine sfârşitul”(3 decembrie 1975), de parcă s-ar învârti precum câinele în jurul cozii. Trei luni mai târziu se face o precizare şi mai concretă: “sfârşitul bate la uşă… sfârşitul e la ajun!(21 februarie 1976), pentru ca peste alţi şaisprezece ani să auzim aceeaşi poveste răsuflată, luată iar de la capăt: “începe pregătirea pentru început şi pentru sfârşit”:

“ Căci a venit vremea pregătirii începutului şi sfârşitului…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 octombrie 1992)

Iată, înşiruite în timp, câteva repere semnificative ale sfârşitului din perspectiva pucioşilor:

3.1. “Proorocie” din anul 1966: Sfârşitul este foarte aproape!
“Veniţi-vă în fire, căci sfârşitul de la Domnul este foarte aproape” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4 februarie 1966)

3.2. “Proorocie” din anii 1967, 1972, 1974, februarie 1978 şi iunie 1978 : Totul sfârşitu-s-a!
“O, tată, am venit să aduc bucuria Mea, de sus, căci totul sfârşitu-s-a.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11/24 aprilie 1967)
“…Haideţi, că nu mai e vreme! Vremea s-a sfârşit, că dacă ar mai fi vreme, aş păgubi şi aş pierde totul. Totul sfârşitu-s-a! (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 16/29 noiembrie 1972)
“A ajuns vremea la sfârşit, totul s-a sfârşit, tată. Nu vei mai zice: nu am dat la păsări şi la vite. Totul sfârşitu-s-a, copilaşii Mei. Dar dacă veţi posti şi veţi lucra duhovniceşte, cu aceea veţi rămâne…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6 iunie 1974)
“ Nu mai e cine să vă spună nimic. Totul sfârşitu-s-a. Şi pământul va înghiţi omenirea…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 3 februarie 1978.)
“ Totul sfârşitu-s-a. Amin!”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 19 iunie 1978.)

3.3. “Proorocie” din anul 1972: Vine începutul şi sfârşitul durerilor!
“Iată, anul 1973 e cu necaz mare şi cu război. Începutul şi sfârşitul durerilor va veni” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10/23 august 1972)

3.4. Altă “proorocie” din anul 1972: Iată sfârşitul!
“Iată sfârşitul! Fiţi tari în credinţă şi curaţi. Fiţi puternici în rugăciuni şi în slujbe şi în fapte” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 10/23 august 1972)

3.5. “Proorocie” din anul 1973: E început sfârşitul!
Deci până la sfârşitul sfârşitului ar mai fi ceva vreme:
“… E început sfârşitul, dar nimeni nu vrea să creadă” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)

3.6. “Proorocie” din anul 1974: Suntem în drum spre sfârşit! Mai avem un petec de mers!
După ce în 1967, apoi în 1972, se anunţa că “Totul sfârşitu-s-a!”, iată că după alţi doi ani , “poporul Domnului” cel dus cu vorba de la un an la altul este iarăşi pus pe drumuri. Pe drumurile “spre sfârşit”, desigur:
“…Israele tată, suntem în drum spre sfârşit… Israele, mai avem un petec de mers…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 18/31 octombrie 1974)

3.7. Altă “proorocie” din anul 1974: Dumnezeul Pucioasei a ajuns la sfârşit de timp:
“Eu am ajuns la sfârşit, am ostenit trâmbiţa, măi copiii Mei, că am vrut să vorbesc cu voi” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 14 februarie 1974)

3.8. Şi altă “proorocie” din anul 1974:“S-au împlinit toate!”
“O, tată, s-au împlinit toate câte sunt scrise în carte. Nici tu nu vezi, măi creştine. Nu trebuie să ştii, măi creştine, că s-au împlinit toate câte s-au făcut. Ia cântaţi voi: “Amărâtă-i ziua amară”. Ia cântaţi, că e cântată şi de Mine.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 28 februarie/13 martie 1974)

3.9. “Proorocie” din anul 1975: Nu e sfârşitul, ci abia e începutul!
Deci până la sfârşit ar mai fi ceva vreme:
“…Vin valuri peste lume. Abia e începutul, creştine. Şi vine, şi vine, până se întoarce lumea la Mine, ori se face una cu pământul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 iunie/5 iulie 1975)

3.10. “Proorocie” din anii 1978 şi 1982: Nu e începutul, ci e sfârşitul!
“ Fiţi pregătiţi, că Domnul Iisus Hristos bate la uşi. Duhovniceşte Domnul vorbeşte. Nu e începutul, ci e sfârşitul. Că multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este, multe se vor vedea.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 august 1978.)
“ Acum e sfârşitul, nu e începutul….”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 8 noiembrie 1982)

După ce în 1975 ni se propovăduia că “abia e începutul”, acum aflăm că lucrurile s-au precipitat destul de repede şi am ajuns deja la sfârşit. Normal ar fi fost să ni se spună pe mai departe că se mai prelungeşte cu începutul, adică taman invers: “nu e sfârşitul, ci e începutul”; şi asta pentru începutul trenează, că doar mai sunt atâtea de făcut şi de văzut! Chiar aşa se spune mai departe: că “multe se vor lucra pentru timpul acesta care mai este” şi că “multe se vor vedea”. Dacă-i pe-aşa, însemnă că până la sfârşit mai este ceva vreme de lucrat, deci n-am terminat cu începutul.

3.11. “Proorocie” din anii 1975 şi 1979: Vine sfârşitul!
“… Israele, vine sfârşitul, să nu te rătăceşti!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 3 decembrie 1975)
“…Vine sfârşitul! Dar mai întâi de sfârşit, vine sfârşitul beţivilor, al curvarilor, al fumătorilor, al vânzătorilor şi al tâlharilor…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 25 iunie 1979)

[eodor nastasa]

Cum sa-i deosebim ? Dupa fructul lor. Dara baga-ti de seama ca si lupul imbraca haina de miel,caci si diavolul crede in Dumnezeu,si chiar mai apasat decat noi oamenii,pentru ca el i-L cunoaste pe Dumnezeu...Asa ca io zic,sa cercetam fructul mai inainte,si, mai apoi sa ne scarbim.Ce este bun de la Dumnezeu vine,ce este rau si stricator, de la diavol vine...Deci cred ca atunci cand dezbinarea crestinilor se faptuieste prin sfada(ciarta), asta nu-i lucru bun.

Si, as mai intreba : De ce mai este nevoie de prooroci ? Nu a adus Cristos Lumina, Calea si Adevarul ? Nu a fost destul de
Clar si Concis ? De ce ne razvratim ,cautand invatatura la altii ? Nu ne-a fost data odata ? Nu este sub nasul nostru lung ? De ce nu avem ochi ca sa vedem ,urechi ca sa auzim si minte ca sa pricepem ? De ce ne tinem inima in impietrire ? De ce ?

Exista un singur sfant si anume Dumnezeu (Tatal si Fiul si Sfantul Duh).

[mariamargareta]

3.12. “Proorocie” din anul 1976: Sfârşitul bate la uşă! Copilaşii Pucioşi sunt în ajunul sfârşitului!
“ Toate profeţiile din Vechiul şi Noul Testament, s-au împlinit şi sfârşitul bate la uşă… …Copilaşii Mei, sunteţi în ajunul sfârşitului.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 februarie 1976)
Se poate prelungi un ajun mai mult de treizeci de ani? Iată că la Pucioasa se poate, deşi ajun înseamnă doar cu o zi (sau cu o seară) înainte.

3.13. “Proorocie” din anul 1976: Nu mai e mult: suntem între început şi sfârşit!
“ …Copilaşii Mei, nu mai e mult, mai sunt câteva sărbători între început şi sfârşit…(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 23 februarie 1976)

3.14. Altă “proorocie” din anul 1978: Toate sunt la sfârşit. Toate au ajuns la sfârşit!
“ Veniţi-vă în fire, că toate sunt la sfârşit. Nu se mai adaugă nimic, toate au ajuns la sfârşit.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26 august 1978.)

3.15. “Proorocie” din anul 1979: Pucioşii sunt la sfârşit!
“Dar să ştiţi că prin aceasta a stricat nu numai legea, ci şi duminicile. Să ştiţi că sunteţi la sfârşit…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 9-10 august 1979)

3.16. “Proorocie” din anul 1989: Acum e începutul durerilor sfârşitului!
“ Începutul durerilor sfârşitului, este anul acesta. Cine aleargă după Dumnezeu, va scăpa.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6 noiembrie 1989)

3.17. “Proorocie” din anii 2009 şi 2010: Acum, timpul e pe sfârşite!
“O, fiule născut din cuvântul Meu de azi, […] eşti în staulul Meu de nou Ierusalim. […] cei ce aud glasul Meu prin biserica Mea de nou Ierusalim pe pământul român, pământ ales de la facerea lumii să fie aşternutul Meu acum, la sfârşit de timp, când Eu iarăşi vin de la Tatăl după om pe nori de cuvânt, căci slava Mea de azi este cuvântul, şi prin el Mă slăvesc.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 12 iulie 2009)
“Hai să facem viaţă în oameni, viaţă care rămâne, hai, căci viaţa Mea în om trebuie răscumpărată de om, iar timpul e pe sfârşite, şi omul trebuie să vadă şi să creadă aceasta.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2 august 2009)
“O, popor fericit de cei din cer, o, fiuţ mititel, să preţuieşti pe Domnul, Care Şi-a făcut casă la tine pe pământ, […]căci El te-a ales mireasă a Sa pe pământ în mijlocul acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul acum, la sfârşit de timp, când Domnul Îşi are sălaş pe vatra aceasta. Nu uita că tu eşti rodul credinţei celor credincioşi venirii Domnului pe pământ cuvânt acum, la sfârşit de timp.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 08-01-2010)


4. Odiseea Apocalipsei

Nici cu Apocalipsa lucrurile nu sunt prea clare. “Proorociile” pucioase pretind despre ea ba că ea e în plină desfăşurare şi se împlineşte sub ochii noştri, ba că e cam pe sfârşite, ba că s-a împlinit deja (deşi nimeni n-a văzut-o împlinită până acum):

4.1. “Proorocie” din anul 1974: Se împlineşte Apocalipsa!
“Se împlineşte, se împlineşte Apocalipsa!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 16/29 martie 1974)

4.2. “Proorocie” din anii 1976 şi 1979: Apocalipsa este la sfârşit! (...dar nimeni nu o a zărit)
“Vine vremea, dar nu te întrista. Scrie la carte că suntem la sfârşitul Apocalipsei.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 6 decembrie 1976)
“ Că iată, toată Apocalipsa am sfârşit şi tu frate nu ai văzut…”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 29 august 1979)

4.3. “Proorocie” din anul 1976: Apocalipsa s-a împlinit!
“ Şi aceşti bărbaţi, nu mai stau pe hotar şi stau în văzduh şi strigă la Dumnezeu, că s-a împlinit ceea ce e scris în Apocalipsă.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7 ianuarie 1976)

[vsovivi]

mariamargareta

Panseuri a la Vsovi:

De unde reiese foarte clar că Dumnezeul lor, nu se corectează pe Sine şi nici supuşii Lui proorocii nu-L corectează pe El ci iată ce frumoasă echivalenţă a rezultat:

rezultatul + lucrul tău nu e bun = ?
rezultatul + totul e dureros = ?
rezultatul + rodul înţelepciunii = ?

Logică de Gâgă.

Dumnezeu n-avea cum să se corecteze pe Sine, chiar dacă ne referim la falsul Dumnezeu al pucioşilor. Dar liderii pucioşi puteau. Ei au făcut mai multe înlocuiri de neologisme în ediţia a doua a cărţii lor "sacre", printre care şi acesta: rezultatul. Asta-i explicaţia. Simplu, nu?

Păi, din replica ta seismică se poate observa că Gâgă, adică eu, am priceput simplu şi clar ca un Gâgă, şi anume că nu e vorba nici măcar de sinonime, şi nici de neologisme, ca să zici că iată că au franţuzit sau au englezificat graiul nostru moldoviniesc sau ardelenesc sau regăţean, ci e vorba de sensuri diferite ce împreună, citite în ambele variante, se adună şi dau ca rezultat, scoaterea la lumină a unui ''desăvârşit'' păcat, şi anume, că deşi logica este simplă chiar şi pentru Gâgă, voi cu toate astea o negaţi, susţinând mai departe că pucioşii Domnului, iată că Îl corectează pe El. Păi cum de Îl corectează ei care nu-L contrazic ci Îl ascultă şi-L plinesc? Şi mai mult decât atâta, se dovedesc şi mai ascultători în încercarea lor de a elimina posibilele înţelegeri perverse care ar crea pietroaie de poticnire pentru copiii ce ar citi, iar voi ziceţi că prin asta Îl corectează, ziceţi ca au înlocuit cu neologisme? Păi nu se vede tocmai din exemlele voastre date că nu e vorba nici de sinonime şi nici de neologisme ci e aşa cum a observat Gâgă, e o simplă sumă care dă la total ceea ce a vrut Domnul să scoată la lumină: a+b= Alpha şi Omega =b+a, şi astfel reiese că rezultatul socotelilor nu este ceea ce ar fi vrut omul să vadă că rezultă ca să zică el mereu că doar aşa ar fi crezut, dacă ar fi fost cum ar fi voit omenirea, ci este o taină ascunsă prin care Fiul Omului a vădit ştiinţa mincinoasă a celor ce au zis că ştiu deşi nu aveau habat de nimic.

Deci pucioşii nu cerectează pe prooroc prin ediţia ulterioară fiindcă nu sunt nici contra şi nici nu plinesc viceversa şi nici emit pretenţii de lingvism neologistic, fiindcă ce s-a operat a fost sub insuflarea Duhului căci doar ţi-am demonstrat că aşa au ieşit la lumină taine ascunse şi neştiute de oamenii care se laudă că ei văd dar nici măcar o socoteală de Gâgă nu ştiu ca să facă ei în mintea lor ca să nu se mai vădească spre râsul boboarelor cititoare.

Într-un "mesaj" venit de dincolo, publicat de pucioşi în anul 1995, erau mustraţi aspru românii care îşi pocesc cu neologisme limba lor frumoasă:

“O, românule tată, de ce nu mai vorbeşti româneşte, măi fiule al Meu şi al bunicilor tăi? Nu mai vorbeşti frumos, şi Eu, iată, vorbesc româneşte, că frumoasă este limba românească pe pământ şi în cer. Nu mai este astăzi frumoasă limba ta. Ţi-ai stâlcit-o cu împrumutatul de la străinii neamului tău, şi n-a fost frumos ce ai făcut. O, unde-ţi este limba ta creştină? ” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4-03-1995)

Liderii pucioşi, odată ce au lansat mesajul, nu mai puteau să nu ţină cont de el. Acest mesaj vine însă destul de târziu în istoria pucioşească, abia atunci când prima ediţie a Cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu” era deja gata. Până la acea vreme, "Dumnezeul Pucioasei" nu-şi prea făcuse mari probleme cu “puritatea limbii”, folosind neologismele în textele Lui fără nicio reţinere. Deci, în prima ediţie a cărţii oricum nu se mai putea corecta nimic, pentru că ea era pregătită pentru tipar. Abia în a doua ediţie liderii pucioşi au putut corecta cu sârguinţă (printre altele) şi toate neologismele pe care le-au descoperit în prima ediţie.

Să ilustrăm câteva exemple de neologisme modificate de pucioşi de la o ediţie la alta (în paranteză e trecută data sau pagina din carte la care apare textul respectiv):

ospitalitate / găzduire; importantă / de seamă (24 aprilie 1957)
discuţii / vorbire (9 iunie 1958 )
contracte / zapisuri; simbolic / în pilde (20 ianuarie 1963)
se sinucide / se pierde (16 noiembrie 1965)
întrerupt / rupt (7 ianuarie 1966)
magnetofon / caval (25 ianuarie 1966)
periculos / primejdios (14 septembrie 1966); periculoase /grele (23 aprilie 1989 )
va respecta / va ţine la (19 decembrie 1966)
vă consideră / vă are (12 septembrie 1968 )
majoritatea / multul (10 martie 1971)
specialişti / pricepuţi (1 ianuarie 1972)
situaţie / stare (21 iunie 1973)
.........
generaţia / tineretul (25-26 mai 1978.)
degradarea / desfiinţarea(13 iunie 1978.)
să-l considere / să-l numească (19 iunie 1978.)
distribuit / împărţit (3 iulie 1978.)
a decis / a hotărât; respectaţi-o / ascultaţi-o (7 august 1978.)
egală / deopotrivă (22 septembrie 1978.)
categorii / feluri; categorie / turmă; periculos / înverşunat (19 decembrie 1978.)
ocazia / prilejul; calităţi / feluri (2 ianuarie 1979)
e ocupat / e în lucru (8 februarie 1979)
circula populaţia / umbla turma (20 martie 1979)
precauţi / pricepuţi; respect / cinste; un moment / o clipă (1 august 1979; 6 decembrie 1988 )
anunţaţi / înştiinţaţi (9-10 august 1979)
obiect / vas(20 februarie 1980)
dublu / îndoit ( 11 august 1980)
cu pretenţie / nemulţumit (pag. 240/266 )
benzină la maşină / hrană la maşină; suporta / îndura (22 noiembrie 1982)
să se comporte / să se poarte (11 septembrie 1983)
canon / nevoinţă(12 ianuarie 1984)
până la refuz / până la ras (22 august 1987); până la refuz / până peste pahar (24 decembrie 1989 )
în momentul de faţă / acum (4 octombrie 1987)
dirijarea / grija (6 februarie 1988 )
ţii cont / ţii seama (14 mai 1988 )
patroana / stăpâna şi cumpănitoarea (28 august 1988 )
distracţie / petrecere (27 august 1989 )
momentul / clipa; momentul / vremea (4 septembrie 1989; 27 decembrie 1989; 8 septembrie 1990)
dispare / se stinge (12 septembrie 1989 )
menţin / întăresc (6 octombrie 1989 )
stabilească / statornicească (27 ianuarie 1990)
tactică / dibăcie (7 septembrie 1990)
cine se ospătează / cine bea (8 septembrie 1990)
la frizer / la tuns (14 octombrie 1991)
existenţa / pâinea (24 noiembrie 1990.); existenţa / viaţa; existenţa / fiinţa (27 noiembrie 1990.)
fixată / hotărâtă; cu stricteţe / cu toată ascultarea (14 octombrie 1991)
rezultatul / lucrul; rezultatul / totul; rezultatul / rodul (6 martie 1994)

Nu ştiu ce profesoare de lingvism sunteţi voi dar termenii aceştia nu sunt neologisme. Nici dacă ai compara cu limba dacilor, nici lor nu li s-ar părea neologisme, deci încep să vă suspectez că v-aţi luat diploma de limbă şi literatură română la fără frecvenţă la ceva universitate din asta ce dă diplome şi cursuri de la distanţă... căci sunteţi departe de priceperea elementară a lucrurilor.

Păi un neologism este un termen ce este adoptat de limbă în urma apariţiei în cotidian a obiectului fizic sau teoretic nou şi nemaivăzut sau nemaiauzit, intrat pe scară largă în obijnuinţă ca fiind folosit de mase, aşa cum a apărut furculision, mişto, internaut, sau tembelizor.

Deci ce este diversiunea asta cu neologismele? Cred că aţi dorit să vă etalaţi talentele de mari cititoare studioase... păi de geaba aţi studiat dacă nu aveţi drept bază şi pavăză elementarul, socoteala aia simplă, pe care v-a făcut-o special pentru voi Gâgă, adică moi.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Dacă ar fi să dăm un premiu pentru cele mai performante modificări de acest gen, eu aş propune următoarea clasificare:

Premiul I: circula populaţia / umbla turma (20 martie 1979)
Premiul II: magnetofon / caval (25 ianuarie 1966)
Premiul III: autorizaţie / binecuvântare (15 iulie 1977)
Menţiunea I: şefule / stăpânule (12 august 1977)
Menţiunea II: patroana / stăpâna şi cumpănitoarea (28 august 1988 )
Menţiunea III: până la refuz / până la ras (22 august 1987); până la refuz / până peste pahar (24 decembrie 1989 )

Desigur că oricine poate veni aici cu propria sa clasificare.

Deci nu vă e clar că nu sunt nici sinonime şi nici neologisme şi că altul este scopul schimbării unor termeni? Chiar voi aţi demonstrat prin premiile pe care le-aţi oferit, voi gândindu-vă că e vorba de sinonime, de neologisme, şi iată că iar v-aţi distrat, dar v-aţi distrat absurd şi chiar voi v-aţi demonstrat absurdul, că nici măcar socoteală de tip Gâgă nu vă ştiţi face, dar atunci ce să mai vorbim de regula de trei simple sau de puntea măgarului. Tabula rasa şi note de-a moka... aşa e-ţi fi trecut prin şcolile cele înalte... ca gâsculiţele prin băltoacă.

De aici, din exemplele date de voi, se vede cum limba cea dulce, românească, a suferit un efect de gLumeală ateistă... prin cei ce s-au elevat prin lepădare de părinţi, mergând la oraş, aşa după cum era politica muncitorească, dar şi acum e o politică asemănătoare, politica politicienilor privilegiaţi cu mulţimea neamurilor lor ce primesc şi dau mită, că acum au apărut la modă termenii specifici pe scară largă: pilă, şpagă, fofilare, cadou, să-ţi pun o vorbă, să te rezolv, să-ţi dau un spor, o pensie specială, un ajutor social, ceva acolo ca să fi şi tu în gLumea bună şi tot mai bine integrat în socialismul european şi în democraţia mondială.

[mariamargareta]

Vsovi face alergie la neologisme

Neologism: Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent prin mijloacele proprii ale limbii respective.(din fr. néologisme)
Neologismele nu sunt neapărat cuvinte absolut noi, ci şi unele care, după ce şi-au pierdut folosinţa obişnuită în limba populară, au fost reintroduse în uz prin intermediul unei limbi moderne ( de regulă, o altă limbă romanică, în care s-a păstrat mai bine rădăcina latină).
În această situaţie intră majoritatea cuvintelor exemplificate. Etimologia lor este explicată în DEX, care arată nu numai din ce limbă provin, dar şi alte influenţe (prin precizările după şi cf.):
ospitalitate – din fr. hospitalité, lat.hospitalitas,-atis
discuţie – din fr. discussion
contract – din fr. contrat, lat. contractus
sinucide – sine + ucide (după fr. suicider)
întrerupe – între + rupe (după fr. interrompre)
magnetofon – din fr. magnétophone
periculos – din lat. periculosus, it. periculoso
respecta – din fr. respecter
considera – din fr. considérer, lat. considerare
majoritate – din fr. majorité (cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majorität)
specialist – din fr. specialiste
situaţie – din fr. situation
intim – din fr. intime, lat. intimus
rest – din ngr. resto, fr. reste (cf. it. resto, germ. Rest)
practică – din germ. Praktik, fr. pratique
intimida – din fr. intimider
insistent – din fr. insistant, lat. insistente
menaja – din fr. ménager
spirit – din lat. spiritus, it. spirito
precaut – din lat. praecautus
forţa – din fr. forcer, it. forzare
direcţie – din fr. direction, lat. directio,-onis
efecte – din lat. effectus (cu sensurile fr. effet)
medicament – din fr. médicament, lat. medicamentum
secret – din fr. secret, lat. secretus
executa – din fr. exécuter
aparţine – din fr. appartenir
adresa – din fr. adresser
profanat – din fr. profaner, lat. profanare
silinţa (sili + suf. inţă) ( – din sl. siliti)
sancţionarea – din fr. sanctionner
definitiv – din fr. definitif, lat. definitivus
nivel (din nivela – derivat regresiv) (– din fr.niveler)
valoare – din fr. valeur, lat. valor-oris
interzice – din fr. interdire
procura – din fr. procurer, lat. procurare
cauză – din lat. causa, fr. cause
glob – din fr. globe, lat. globus
transporta – din fr. transporter, lat. transportare
constata – din fr. constater
ravagiu – din fr. ravage
audienţă – din fr. audience, lat. audientia
autorizaţie – din fr. autorisation
şef – din fr. chef
importanţă – din fr. importance
monahie – din sl. monahija, ngr. monahi
funcţie – din fr. function, lat. functio,-onis
imediat – din fr. imediat, lat. immediatus
generaţie – din fr. generation, lat. generatio
degrada – din fr. degrader, lat. degradare
distribui – din fr. distribuer, lat. distribuere
decide – din fr. decider, lat. decidere
egal – din fr. egal
benzină – din fr. benzine
canon – din sl. kanonu, fr. canon, germ. Kanon


Etc, etc.

Dar Vsovi nu vede pădurea de uscături. Nu asta era problema, dacă sunt 100% neologisme sau 99,99%. Problema era cu ce scop s-au modificat fraudulos aceste cuvinte, atribuite iniţial lui Dumnezeu. Biblia n-a fost dictată de Dumnezeu , ci scrisă de oameni insuflaţi de Duhul Sfânt, iar în ea nu s-a schimbat mare lucru, nici măcar prin traduceri succesive, pe parcursul a 2000 de ani. Iar această carte, atribuită chiar lui Dumnezeu, este masiv alterată după doar câţiva ani. De ce? Ca să fie mai credibilă decât în versiunea anterioară.

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi face alergie la neologisme

Neologism: Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent prin mijloacele proprii ale limbii respective.(din fr. néologisme)
Neologismele nu sunt neapărat cuvinte absolut noi, ci şi unele care, după ce şi-au pierdut folosinţa obişnuită în limba populară, au fost reintroduse în uz prin intermediul unei limbi moderne ( de regulă, o altă limbă romanică, în care s-a păstrat mai bine rădăcina latină).
În această situaţie intră majoritatea cuvintelor exemplificate. Etimologia lor este explicată în DEX, care arată nu numai din ce limbă provin, dar şi alte influenţe (prin precizările după şi cf.):
ospitalitate – din fr. hospitalité, lat.hospitalitas,-atis
discuţie – din fr. discussion
contract – din fr. contrat, lat. contractus
sinucide – sine + ucide (după fr. suicider)
întrerupe – între + rupe (după fr. interrompre)
magnetofon – din fr. magnétophone
periculos – din lat. periculosus, it. periculoso
respecta – din fr. respecter
considera – din fr. considérer, lat. considerare
majoritate – din fr. majorité (cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majorität)
specialist – din fr. specialiste
situaţie – din fr. situation
intim – din fr. intime, lat. intimus
rest – din ngr. resto, fr. reste (cf. it. resto, germ. Rest)
practică – din germ. Praktik, fr. pratique
intimida – din fr. intimider
insistent – din fr. insistant, lat. insistente
menaja – din fr. ménager
spirit – din lat. spiritus, it. spirito
precaut – din lat. praecautus
forţa – din fr. forcer, it. forzare
direcţie – din fr. direction, lat. directio,-onis
efecte – din lat. effectus (cu sensurile fr. effet)
medicament – din fr. médicament, lat. medicamentum
secret – din fr. secret, lat. secretus
executa – din fr. exécuter
aparţine – din fr. appartenir
adresa – din fr. adresser
profanat – din fr. profaner, lat. profanare
silinţa (sili + suf. inţă) ( – din sl. siliti)
sancţionarea – din fr. sanctionner
definitiv – din fr. definitif, lat. definitivus
nivel (din nivela – derivat regresiv) (– din fr.niveler)
valoare – din fr. valeur, lat. valor-oris
interzice – din fr. interdire
procura – din fr. procurer, lat. procurare
cauză – din lat. causa, fr. cause
glob – din fr. globe, lat. globus
transporta – din fr. transporter, lat. transportare
constata – din fr. constater
ravagiu – din fr. ravage
audienţă – din fr. audience, lat. audientia
autorizaţie – din fr. autorisation
şef – din fr. chef
importanţă – din fr. importance
monahie – din sl. monahija, ngr. monahi
funcţie – din fr. function, lat. functio,-onis
imediat – din fr. imediat, lat. immediatus
generaţie – din fr. generation, lat. generatio
degrada – din fr. degrader, lat. degradare
distribui – din fr. distribuer, lat. distribuere
decide – din fr. decider, lat. decidere
egal – din fr. egal
benzină – din fr. benzine
canon – din sl. kanonu, fr. canon, germ. Kanon


Etc, etc.

Dar Vsovi nu vede pădurea de uscături. Nu asta era problema, dacă sunt 100% neologisme sau 99,99%. Problema era cu ce scop s-au modificat fraudulos aceste cuvinte, atribuite iniţial lui Dumnezeu. Biblia n-a fost dictată de Dumnezeu , ci scrisă de oameni insuflaţi de Duhul Sfânt, iar în ea nu s-a schimbat mare lucru, nici măcar prin traduceri succesive, pe parcursul a 2000 de ani. Iar această carte, atribuită chiar lui Dumnezeu, este masiv alterată după doar câţiva ani. De ce? Ca să fie mai credibilă decât în versiunea anterioară.

Tu faci grava confuzie între neologism şi arhaism, păi neologismele nu se confundă cu provenienţa cuvintelor, cu originile unui cuvânt, ci neologismul este un cuvânt nou cu origine nouă, apărut pentru că s-a încetăţenit, a intrat în obijnuinţa maselor, o denumire la ceva care nu mai era folosită în trecut, deci e ceva apărut de foarte curând, iar tu, deşteaptă cum eşti susţii că dacă are origine în franceză sau latină sau ce ştiu eu din ce limbă o fi ajuns ca să fie folosit şi de către noi atunci musai e neologism deşi e clar că nu vine de la ei ci doar că şi ei au folosit termeni asemănători şi cuvintele au origine comună în diferite limbi, căci nu se ştie cine de la cine a împrumutat termenii, dar să zicem că le-a venit la engleji sau la franceji, şi au ajuns cândva şi în limba română, alea nu sunt neologisme dacă se expilcă în dicţionar originea lor, termenul asemănător din limba respectivă, ci aia lingviştii presupun că au crezut ei că au găsit de unde se trag unele cuvinte, de unde provin, dar neologismul este un cuvânt ce de foarte curând a intrat in folosinţă, aşa cum mai demult era neologism magnetofon, telefon, bec, ele cu timpul nu se mai consideră neologisme căci termenul curând nu poate să depăşească 50-100 de ani, deci neologismul este un cuvânt ce a intrat în limbă în ultimii 25 de ani şi nu mai mult, maxim 50, şi ele nu trebuiesc confundate cu originea cuvântului, cu fondul comun similar în diferite limbi, ci aia e ipoteza lingviştilor ce au căutat originile, dar ca orice ipoteză rămâne doar o teorie cine pe cine a influenţat şi în ce limbă a avut cuvântul respectiv originea căci pe vremea turnului babel era o singură limbă, deci iată că originea comună este de dinainte de turnul babel.

Deci foarte puţine cuvinte sunt neologisme din ce ai citat, sub 1% şi nu 99%.

Păi nu ţi-am explicat de vre-o câteva ori scopul care reiese?

Reciteşte ce ţi-am explicat şi nu mai ţine ca corbul de bâtă, că degeaba tot loveşti cu modificările, că ele au un sens profund, şi sunt insuflate de Duhul, nu sunt făcute doar ca să pară că între ediţii s-a lucrat (fă-te că lucrezi) şi nici ca să corecteze cineva pe Sfântul lui Israel, Israelul cel nou.

Deci nu mai repeta la nesfârşit abureala ta, că doar ţi-am explicat ce reiese din ce exemple ai dat dumneata din proorocii, sau probabil că dumneata deşi pricepi ce am scris, totuşi te strădui să acuzi la nesfârşit ca corbii lui corban doar pentru că ţie îţi place nespus de demonul mindigo.

Păi de ce crezi dumneata că diferiţi sfinţi deşi au ţinut unii unele şi alţii altele din lege şi prooroci, sau din Cuvântul lui Dumnezeu, totuşi i-a primit Domnul pentru o cirtă sau o iotă? Iar pe fariseii ce au ţinut mindigoul nu i-a primit? Păi fiindcă fariseii cei înalţi şi bătrâni de vază, ei nu ţineau poruncile ci făţărnicia o ţineau de frica lui nenia cu pisikaa aşa ca voi, ficele lui tanti grijania, că altfel nu-mi explic cum de sunteţi atât de nepricepute în a înţelege nişte lucruri elementare, pe care şi copiii le pricep dintr-un foc, într-o clipă.

[vsovivi]

În prealabil postat de eodor nastasa

Cum sa-i deosebim ? Dupa fructul lor. Dara baga-ti de seama ca si lupul imbraca haina de miel,caci si diavolul crede in Dumnezeu,si chiar mai apasat decat noi oamenii,pentru ca el i-L cunoaste pe Dumnezeu...Asa ca io zic,sa cercetam fructul mai inainte,si, mai apoi sa ne scarbim.Ce este bun de la Dumnezeu vine,ce este rau si stricator, de la diavol vine...Deci cred ca atunci cand dezbinarea crestinilor se faptuieste prin sfada(ciarta), asta nu-i lucru bun.

Si, as mai intreba : De ce mai este nevoie de prooroci ? Nu a adus Cristos Lumina, Calea si Adevarul ? Nu a fost destul de
Clar si Concis ? De ce ne razvratim ,cautand invatatura la altii ? Nu ne-a fost data odata ? Nu este sub nasul nostru lung ? De ce nu avem ochi ca sa vedem ,urechi ca sa auzim si minte ca sa pricepem ? De ce ne tinem inima in impietrire ? De ce ?

Exista un singur sfant si anume Dumnezeu (Tatal si Fiul si Sfantul Duh).

Păi e simplu, când îi pui să postească sau să-şi înfrâneze mădularul adică limba sau să nu caute semeţia şi întietatea şi locurie din pieţe şi de la răspântii sau de la conferinţe unde primesc plecăciuni şi slavă de la oameni, să-i vezi cum zic că ei nu poot ca să asculte fiindcă doar în astea îşi pun ei nădejdea ca să dăinuie ei, şi aşa trăiesc mereu în învârtoşare, în mâncarea cărnăriilor spurcate şi în nemulţumirea furioasă şi trufaşe pentru a închina poporul idolilor, idoli amari şi egoişti cum ar fi lăcomia făţarnică şi lenea înţeleaptă şi deci ei nu în ascultarea Duhului proorocilor care e dat de sus ascultă ca să-ţi pui şi tu ca ei nădejdea în Dumnezeu dacă ar asculta şi nu în idoli ci ei nădăjduiesc în ei înşişi şi în faraon; iar ei, cei cu fructe amare şi otrăvite îmbrăcate în sulienizările viclene ale prozelitismului ori în desfrânări jidoveşti cu săbii mari în mâini, ei se fac că nu pricep şi că nu văd, şi că nu aud, dar deşi aud şi văd ei tac fiindcă nu vor să mărturisească prin viaţa lor de frică, şi de aia tac şi tac sau vorbesc viceversa fiindcă nu vor să-şi piardă ceva privilegii ale plăcerilor minciunilor măririlor de sine cu care se alintă că iată au ceva, au ei ceva, au lucrat ei la ceva bogăţie deci să ne punem şi noi nădejdea în bogăţiile lor idoleşti... şi aşa, unii ca voi, pentru nădejdi mincinoase leapădă nădejdea în Dumnezeu, păi nu El trimite prooroci? Nu era Domnul Cel ce cârmuia pe poporul Său? Dacă nu era nevoie mereu de prooroci, atunci pentru ce a trimis mereu nădejdea prin prooroci că va veni Mângâierea? Ca să zică unii că nu avem nevoie? Păi iată că nici dacă a înviat din morţi şi le-a spus Adevărul ei tot nu au crezut... şi ce era să mai facă Domnul? Cine L-a primit bine, iar cine nu, să se descurce cu proorocii lor mincinoşi, şi să vedem dacă idolii or să-i scape pe ei atunci când vine clipa sau ziua cea rea.

Mândria face rele în ascultare aşa cum smerenia face fructe dulci în ascultare tainică, deci după roade veţi cunoaşte pe cei ce se pocăiesc şi-i veţi deosebi de cei ce nu primesc pe trimişii lui Dumnezeu, dar începeţi cu duhurile din voi... şi nu zicând că noi n-avem nevoie de proorocie, că noi avem pe Domnul care nu e prooroc. Păi cum poţi să te lauzi că-L asculţi şi că-L ai dacă nu deosebeşti pe proorocii mincinoşi de proorocii dreptăţii, dacă lepezi pe proorocii Marelui Prooroc care aduc Cuvânt de nădejde lui Israel cel nou din români şi creştini, şi sunt slujitorii Noului Ierusalim? Sau poate că voi nu mai credeţi că Domnul Iisus Hristos a fost Cel mai mare prooroc plinitor al tuturor proorociilor.

Deci draga mea, pomul rău nu poate să dea roade bune iar pomul bun nu poate să dea roade rele, aşa că după roade îi veţi cunoaşte pe fiii împărăţiei, căci ei nu mărturisesc dreptatea lor ci Dreptatea Sfântului lui Israel.

Iar cine crede că are, ăla nu mai caută pe Dumnezeu ci e sigur în trufia lui că zice că el cunoaşte pe Dumnezeu, dar cum Îl cunoaşte dacă răpeşte casa văduvei şi nu apără cauza orfanului ci doar pe a puiului albinos de năpârcă ce se autoalintă în mătase babiloniană împreună cu fecioarele babiloniene, mâncând, bând şi nepăsând şi hulind, şi dându-şi aprecieri înalte unii altora doar ca să fie slăviţi de oameni... în ce proorocie trăiesc ei? În ce nădăjduiesc ei? în Mamona? sau că o să-i scape preşedintele ce ştiu eu al cărui stat... Păi nimeni nu-i mai scapă de sufletul lor în care se făptuieşte binele dar şi răul, căci dacă se amestecă patimile cu rugăciunea şi idolii cu nădejdea atunci cu siguranţă biruie patimile şi proorocii mincinoşi, mamona omida şi idolii.

Deci nu te poticni ci caută pe Domnul prin cuvântul proorocilor, căci proorocul proorocilor este Dumnezeu... şi nu omul ce ar vrea el să-ţi pui nădejdea în idolii lucraţi de el... că aşa capeţi pofta asta sadică de a-ţi învârtoşa inima spre necredinţă, lucrând nădejdi omeneşti din frica să nu cumva să greşeşti faţă de conştiinţa făţărniciei... aia a lui nenia cu pisikaa şi a lui tanti grijania cu codiţa... de mătură sau de topor.

[mariamargareta]

5. Judecata Universală

Iată acum şi câteva repere semnificative ale Judecăţii din perspectiva pucioşilor:

5.1. “Proorocie” din anul 1958: Vine Judecata, căci Scriptura s-a împlinit!
“Vine judecata, s-a împlinit Scriptura, e gata să se pună pecetea, dar pecetea a început să se pună” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1958 )

5.2. “Proorocie” din anul 1966: Ziua cea mare de judecată este aproape!
“Ascultă vocea lui Dumnezeu! Aproape stă judecata, aproape este ziua cea mare” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 aprilie 1966)
Cât de “aproape” a fost, s-a văzutmai târziu: abia după 11 ani (24 aprilie 1977 ) se va anunţa că a sosit ceasul de judecată.

5.3. “Proorocie” din anul 1977: A sosit ceasul de judecată !
“…Iată, a sosit ceasul de judecată, şi dacă nu vei fi pregătit, nu ştii la cine să apuci să te ocrotească, să te scape, că am lăsat cerul şi slava şi M-am smerit pentru tine. ”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11 /24 aprilie 1977)

5.4. Altă “proorocie” din anul 1977: Ziua Judecăţii vine repede: “ţac-pac!”
“ …Am venit să vă spun că vine, vine judecata care va judeca fapta rea. Uitaţi-vă bine la ziua care vine, că nu se spune. E luni sau marţi, e miercuri sau e joi, e vineri, sâmbătă sau duminică, nu se spune, dar te vei trezi cu ea, cum zice cineva: “ţac-pac!”, şi atunci n-ai ce să faci. Cum te-a prins, aşa eşti, tată.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 4/17 mai 1977)
“Nu se spune”, dar tot se află. “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” uită repede ce a promis. Aşa încât vom vedea la paragraful următor că, doar peste doi, ani el va “prooroci” şi anul, şi luna în care “va începe Judecata Sfântă”.

5.5. “Proorocie” din anul 1979: Judecata sfântă va începe în primăvara anului 1980:
“…La anul pe timpul acesta, Domnul începe judecata cu suprafaţa. Nu aşa cum ştiţi voi judecata. Deosebită este judecata sfântă. O judecată se face prin schimbarea la faţă a unor persoane care fac păcat. Dumnezeu îi judecă şi le dă vreme să se pocăiască. Ţine minte, nu uita aceste cuvinte, că sunt sfinte. Ai auzit? La anul pe timpul acesta, Dumnezeu mai începe curăţirea pământului de viespe şi de viespari, de tăunii aceia mari, că nu mai poate circula populaţia care face voia Mea. Şi mai începe ceva: mai începe mucenicia prin preoţia aleasă, preoţia cea bună.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 martie 1979)
În martie 1980 nu s-a consemnat nici o judecată de nici un fel, nici curăţirea pământului, nici mucenicia peste “preoţia aleasă”, adică peste preoţii necanonici de la Noul Ierusalim.

5.6. “Proorocie” din anul 1982, prin care se stabileşte un nou termen de Judecată: Judecata va începe în anul 2000:
“ Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu şi s-o spulbere, să cureţe pământul, că se apropie anul 2000 şi va fi pământul spălat de toată întinăciunea, ca o oală nouă. Şi va începe Domnul judecata şi va alege caprele de oi, şi va fi pământ nou şi popor nou.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2/15 iunie 1982)

5.7. “Proorocie” din anul 1987: Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000… vor începe durerile

În 1982 se “proorocea” însă cu totul alt termen de judecată: exact anul 2000 (după ce termenul precedent –anul 1980 – fusese ratat, probabil din cauza morţii Verginicăi, care a adus mare tulburare şi degringoladă în poporul pucios.
“ Când vor mai fi 12 ani până la anul 2000, se va termina cu binele şi vor începe durerile…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 24 noiembrie 1987)

5.8. “Proorocie” din anul 2009: Vremea este să înceapă Judecata…
“…căci vremea este să înceapă judecata, şi să vă găsească în umilinţă şi în pocăinţă, şi aşa veţi fi socotiţi, căci în ceea ce va fi găsit, în aceea va fi omul judecat. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7-06-2009)

[mariamargareta]

6. Sfârşitul lumii

6.1. “Proorocie” din anul 1961: La anul 2000 se termină cu pământul
În din anul 1961 se “proorocea” că în anul 2000 va fi sfârşitul pământului cel vechi şi că în locul lui se va face altul nou:
“Veniţi acum la Mine să vă pregătesc ocrotirea că mâine e târziu. Mai sunt treizeci de ani până la anul 2000 şi se termină cu pământul[…]. Pământul va trece în stăpânirea Mea ca să fac Pământul nou.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11 iunie 1961)
A trecut anul 2000 şi încă alţi câţiva ani buni după aceea, şi nimic spectaculos nu s-a mai întâmplat cu pământul: tot cel vechi a rămas.

6.2. “Proorocie” din anii 1973, 1976 şi 1982: Puţin va mai fi şi se va termina cu toate:

“…Fiilor, copilaşii Mei, fiilor, Mai avem puţin şi terminăm. Puţin, fiilor, nu se spune cât mai am, dar vă anunţ că mai am puţin şi la terminare va fi multă jale…” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 31 martie/13 aprilie 1973)
“ Mai avem puţin şi sfârşim, se ridică vasul.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 22 ianuarie 1976)
“ Acum tot eu sunt, tot această lucrare este, şi puţin va mai fi şi se va termina cu toate.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2/15 aprilie 1982)

6.3. “Proorocie” din anul 1978: Puţin, puţin mai este şi lumea toată şi soarele şi luna vor pieri!
“ Zice Domnul: “Gata!” şi când zice “Gata!” a pierit lumea şi conducătorul ei, dar puţin, puţin şi vă veţi uita şi nu veţi mai vedea lumea, nu veţi mai vedea soarele şi luna, căci lumina va fi creştinul adevărat, bine înarmat în viaţa creştină”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)

6.4. Altă “proorocie” din anul 1978: S-a terminat, s-a terminat!”
“ De aceea v-am spus: “S-a terminat, copilaşii Mei, s-a terminat” ”.(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 20 decembrie 1978/2 ianuarie 1979)
Realitatea spune altceva. Dacă pucioşii au dreptate, înseamnă că s-a terminat înainte de a începe.

6.5. “Proorocie” din anul 1982: Pieirea lumii se amână de azi pe mâine!
“ O, cât de milos şi de îndurător este Domnul şi cum Se uită la Măicuţa Lui, care se roagă să mai amâie de azi pe mâine pieirea lumii!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 7/20 mai 1982)

6.6. “Proorocie” din anii 1982 şi 1990: Mai e un pas!
“ Hai înainte cu Domnul, că mai avem un pas şi punem crucea sfântă a Domnului în vârful Golgotei. Uite, Domnul vrea să înceapă secerişul, să aleagă neghina de grâu […]” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 2/15 iunie 1982)
Tot pe loc, pe loc, pe loc! După opt ani, mai era de făcut… tot un pas:
“ Nu mai plânge, Verginico, ajunge tată, că un pas mai este şi intrăm în vremea cea fără de durere, fără de întristare şi fără de suspin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 27 noiembrie 1990)

6.7. “Proorocie” din anul 1988: În anul 2000 păşeşte turma şi Păstorul
O nouă “proorocie” pucioasă pretindea că nici nu se va ajunge în anul 2000 şi vor începe “durerile” , iar în anul 2000 va veni Păstorul şi va păşi pe pământ:

“ Caută în Scriptură, că zice că atunci când vor mai fi doisprezece ani până la 2000, sunt anii durerilor. Dar nici nu va fi până la 2000, că atunci păşeşte turma şi Păstorul. Dacă nu crezi, vei trăi şi vei vedea. Cine nu crede până nu vede, nu ajunge să vadă.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 februarie/5 martie 1988)

6.8. “Proorocie” din anul 1989: Sfârşitul lumii e gata, e în prag. Vine durerea!
“ …Când va veni sfârşitul acestei lumi, se va chinui în dureri şi va striga să vină moartea, şi moartea nu va veni.[…] Ce durere va fi peste lume! Nici o durere nu este mai mare ca focul. E gata, anul cu primele dureri. E gata, e în prag. Vine durerea!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 21 iulie/3 august 1989)

6.9. “Proorocie” din anul 1990: În sfârşit, Vine sfârşitul lumii!”
“ Vine sfârşitul lumii măi creştine, vine sfârşitul duhului lumii, scoate din tine duhul lumii şi vei fi viu şi vei face parte dintre cei scăpaţi cu viaţă. Vei face parte din numărul cel pecetluit de Dumnezeu.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 26-12-1990)

6.10. “Proorocie” din anul 2009: Lumea a ajuns la sfârşit

“Veniţi şi învăţaţi să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu şi omorâţi lumea şi duhul ei din voi, căci lumea a ajuns la sfârşit, iar Eu, Domnul, la început, şi vor fi fericiţii Mei cei ce vor lua şi vor învăţa viaţa.”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat pe 11-09-2009)