Despre Taina Sfintei Impartasanii

[doctor_faustus]

În prealabil postat de Penticostalulmantuibil

Ba da, anatemizezi de zor tot felul de eretici inchipuiti de mintea ta.
Scrii tot felul de fantezii despre neoprotestanti si apoi dai un verset rupt din context. In care apostolul Pavel vorbeste despre iudaizatorii din Galatia.
Anatema e impotriva unor oameni.

Cred că ai o mică problemă, ori ţi s-a pus un motan pe creier, motan de care te-aş sfătui să scapi ! Sfinţii apostoli anatemizează orice învăţătură care mistifică adevărul revelat al evangheliei lui Hristos, chiar dacă în cazul respectiv specific era vorba despre o erezie iudaizantă. Orice altă erezie, spre exemplu cum este erezia sectarilor neoprotestanţi cu privire la Euharistia Bisericii lui Hristos, este anatemizată fiind contrară revelaţiei divine şi mistificând adevărul evangheliei lui Iisus Hristos. Prin urmare, o asemenea doctrină eretică este condamnată de la sine venind într-o totală contradicţie cu învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii a Bisericii lui Hristos.

[doctor_faustus]

Sfânta Scriptură
Sfântul Ignatie Teoforul (cca 50 - cca 98-117) - episcop al Antiohiei
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful (100-165)
Sfântul Irineu (130-202) - episcop de Lugdunum
Sfântul Chiril (313-386) - patriarh al Ierusalimului
Sfântul Vasile cel Mare (330-379) - arhiepiscop de Cezareea
Sfântul Ambrozie cel Mare (333-397) - episcop al Milanului
Sfântul Grigorie de Nyssa (335-394) - episcop al Nyssei
Sfântul Ioan Gură de Aur (344-407) - Arhiepiscop al Constantinopolului
Sfantul Chiril (375-444) - patriarh al Alexandriei
Sfântul Ioan Damaschin (676-749)
Sfantul Simeon Noul Teolog (949–1022)
Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) - Arhiepiscop de Tesalonic
Sfântul Nicolae Cabasila (1319/23-1391)
Sfântul Ierarh Petru Movilă (1633-1647) - mitropolitul Kievului
Sinodul din Ierusalim şi Mărturisirea lui Dositheus - 1672
Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993) - teolog
Părintele Dumitru Popescu

După atâtea dovezi aduse din sfânta scriptură, din tradiţia părinţilor apostolici, din tradiţia părinţilor Bisericii, din teologia şi practica Bisericii Ortodoxe dintotdeauna, de la întemeierea ei de Iisus Hristos şi până azi, dovezi care afirmă şi confirmă poziţia susţinută de Sfânta Biserica Ortodoxă cu privire la Sfânta Euharistie, devine mai mult decât evident că Biserica lui Hristos a menţinut permanent adevărata credinţă şi adevărata practică eclesială referitoare la sfânta taină a împărtăşirii cu sfântul trup şi sfântul sânge al Domnului Hristos, pe când sectele neoprotestante sunt în evidentă contradicţie, atât în ceea ce priveşte credinţa cât şi practica, cu sfânta scriptură şi cu sfânta tradiţie a bisericii, doctrina şi practica lor cu privire la aşa-zisa cină a Domnului trebuind să fie recunoscute ca eretice, nu doar sectare, iar ei înşişi odată cu acestea recunoscuţi ca eretici şi mincinoşi, împotrivitori şi neascultători, necredincioşi şi necunoscători, chiar şi în ciuda a oricâte dovezi şi argumente imbatabile li s-ar aduce şi li s-au adus, ai voii şi cuvântului lui Dumnezeu descoperit în Revelaţie.

Aceia care au conştientizat adevărata credinţă şi au refuzat-o până la moarte, în ciuda faptului că le-a fost adusă la cunoştinţă şi demonstrată ca adevărată, după canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos se fac vinovaţi de păcat împotriva Duhului Sfânt !!! Aşa că mare grijă de acum înainte pentru că voi care tăgăduiţi adevărul care v-a fost adus la cunoştinţă nu veţi mai avea nici cea mai mică scuză înaintea scaunului de judecată al Dreptului Judecător !!! Iar păcatul împotriva Duhului Sfânt are o pedeapsă pe măsură !!! Şi să nu carecumva să credeţi că Dumnezeu Se lasă batjocorit !!!

Evident că din toate argumentele aduse reiese că neoprotestanţii, cel puţin sub aspectul Sfintei Euharistii însă şi sub multe alte aspecte, propovăduiesc o altă evanghelie decât evanghelia lui Hristos. În contra unora ca aceştia a vorbit şi sfântul apostol Paul în epistola către galateni:

"Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - SĂ FIE ANATEMA! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - SĂ FIE ANATEMA!" (Galateni 1:6-9)

[Doriana]

Ia spune, domnu` doctor, pe cine raportai duminica dimineata la moderator si cat de des o faci? Sincer. Hmmm?

În prealabil postat de Doriana

Ia spune, domnu` doctor, pe cine raportai duminica dimineata la moderator si cat de des o faci? Sincer. Hmmm?

Mi-am adus aminte de vremurile de la gradinita! Placuta amintire!

[Membru]

daca se intampla ca vreodata sa te impartasesti fara a avea voie - ce fel de pacat este? Ce ti se intampla?? Si daca faci asta si dai buzna la preot si cu frica marturisesti ca te-ai impartasit fara sa stii prea multe -esti iertat ??

[doctor_faustus]

Sfânta Scriptură
Sfântul Ignatie Teoforul (cca 50 - cca 98-117) - episcop al Antiohiei
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful (100-165)
Sfântul Irineu (130-202) - episcop de Lugdunum
Sfântul Chiril (313-386) - patriarh al Ierusalimului
Sfântul Vasile cel Mare (330-379) - arhiepiscop de Cezareea
Sfântul Ambrozie cel Mare (333-397) - episcop al Milanului
Sfântul Grigorie de Nyssa (335-394) - episcop al Nyssei
Sfântul Ioan Gură de Aur (344-407) - Arhiepiscop al Constantinopolului
Sfantul Chiril (375-444) - patriarh al Alexandriei
Sfântul Ioan Damaschin (676-749)
Sfantul Simeon Noul Teolog (949–1022)
Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) - Arhiepiscop de Tesalonic
Sfântul Nicolae Cabasila (1319/23-1391)
Sfântul Ierarh Petru Movilă (1633-1647) - mitropolitul Kievului
Sinodul din Ierusalim şi Mărturisirea lui Dositheus - 1672
Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993) - teolog
Părintele Dumitru Popescu

După atâtea dovezi aduse din sfânta scriptură, din tradiţia părinţilor apostolici, din tradiţia părinţilor Bisericii, din teologia şi practica Bisericii Ortodoxe dintotdeauna, de la întemeierea ei de Iisus Hristos şi până azi, dovezi care afirmă şi confirmă poziţia susţinută de Sfânta Biserica Ortodoxă cu privire la Sfânta Euharistie, devine mai mult decât evident că Biserica lui Hristos a menţinut permanent adevărata credinţă şi adevărata practică eclesială referitoare la sfânta taină a împărtăşirii cu sfântul trup şi sfântul sânge al Domnului Hristos, pe când sectele neoprotestante sunt în evidentă contradicţie, atât în ceea ce priveşte credinţa cât şi practica, cu sfânta scriptură şi cu sfânta tradiţie a bisericii, doctrina şi practica lor cu privire la aşa-zisa cină a Domnului trebuind să fie recunoscute ca eretice, nu doar sectare, iar ei înşişi odată cu acestea recunoscuţi ca eretici şi mincinoşi, împotrivitori şi neascultători, necredincioşi şi necunoscători, chiar şi în ciuda a oricâte dovezi şi argumente imbatabile li s-ar aduce şi li s-au adus, ai voii şi cuvântului lui Dumnezeu descoperit în Revelaţie.

Aceia care au conştientizat adevărata credinţă şi au refuzat-o până la moarte, în ciuda faptului că le-a fost adusă la cunoştinţă şi demonstrată ca adevărată, după canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos se fac vinovaţi de păcat împotriva Duhului Sfânt !!! Aşa că mare grijă de acum înainte pentru că voi care tăgăduiţi adevărul care v-a fost adus la cunoştinţă nu veţi mai avea nici cea mai mică scuză înaintea scaunului de judecată al Dreptului Judecător !!! Iar păcatul împotriva Duhului Sfânt are o pedeapsă pe măsură !!! Şi să nu carecumva să credeţi că Dumnezeu Se lasă batjocorit !!!

Evident că din toate argumentele aduse reiese că neoprotestanţii, cel puţin sub aspectul Sfintei Euharistii însă şi sub multe alte aspecte, propovăduiesc o altă evanghelie decât evanghelia lui Hristos. În contra unora ca aceştia a vorbit şi sfântul apostol Paul în epistola către galateni:

"Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - SĂ FIE ANATEMA! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - SĂ FIE ANATEMA!" (Galateni 1:6-9)

[doctor_faustus]

Mărturisire a credinţei ortodoxe expusă de preasfinţitul mitropolit al Tesalonicului, Grigorie Palama

Îmbrăţişăm toate predaniile bisericeşti, scrise şi nescrise şi, înainte de toate, preatainica şi cu totul sacra celebrare, comuniune şi synaxă [euharistică] – de la care vine desăvârşirea pentru toate celelalte celebrări [liturgice] – în care spre pomenirea Celui ce S-a golit pe Sine Însuşi fără golire şi a luat trup şi a pătimit pentru noi, prin dumnezeiasca Lui făgăduinţă şi lucrare proprie, se sfinţesc şi îndumnezeiesc cele mai dumnezeieşti lucruri: Pâinea şi Potirul se fac [adică] acel Trup şi Sânge de viaţă începător, şi celor ce se apropie cu curăţie se dăruie negrăita împărtăşire şi comuniune a lui Iisus.
Iar pe toţi care nu mărturisesc şi nu cred aşa cum Duhul Sfânt a prezis prin profeţi, aşa cum Domnul ne-a legiuit prin arătarea Lui în trup, şi aşa cum ne-au învăţat Părinţii noştri şi urmaşii acelora, ci fie au început o erezie proprie, fie au urmat până la sfârşit celor ce au început aşa ceva, [pe aceştia toţi] îi respingem şi îi azvârlim anatemei.

Sursa: Sfântul Grigorie Palama - Scrieri vol. 1 - Editura Deisis, 2009, pag. 336-337

[doctor_faustus]

Că prin simţirea noastră, înţeleasă ca iubire desăvârşită, prin credinţă dreaptă şi prin cugetare iubitoare de virtute şi sinceră, ne unim deplin cu Hristos, nu va tăgădui nicidecum raţiunea dogmelor noastre. Afirmăm că ele spun foarte drept aceasta. Dar vom arăta că îndrăzneala cu care se spune că nu avem nici o raţiune a unirii după trup cu El se abate cu totul de la de Dumnezeu insuflatele Scripturi. Căci, cum s-ar îndoi careva dintre cei ce obişnuiesc să cugete drept că Hristos este în acest sens viţă, iar că noi, având chipul unor mlădiţe, primim în noi viaţa din El şi de la El? De aceea Pavel zice: „Că un trup suntem, o pâine, cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Cor. 10, 17).1759 Dar să ne spună cineva cauza şi să ne înveţe puterea tainică a împărtăşirii. Fiindcă pentru ce vine în noi? Oare prin împărtăşirea de Sfântul Lui trup nu vine în noi şi trupeşte Hristos? Deci socotesc că vorbeşte drept. Căci scrie Pavel că neamurile „sunt împreună-moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşe ale făgăduinţei, în Hristos Iisus” (Efes. 3, 6). În ce mod s-au arătat ca un trup? Învrednicindu-se să se împărtăşească de binecuvântarea cea tainică (de Sfânta Împărtăşanie), s-au făcut un trup cu El, ca şi fiecare dintre Apostoli. Şi pentru care pricină le-a numit mădulare ale lui Hristos, mai bine-zis mădulare ale tuturor celor ale Sale?1760 Fiindcă scrie: „Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!” (I Cor. 6, 15). Dar şi Mântuitorul însuşi zice: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (In 6, 56). Din aceasta se poate vedea că Hristos nu spune că va fi în noi numai printr-o relaţie înţeleasă ca o simţire în noi, ci ca o împărtăşire prin fire. Căci aşa precum, dacă cineva ar imprima o ceară în altă ceară şi le-ar face să se topească împreună prin foc, face din amândouă ceva unic, aşa ne unim şi noi cu El, prin împărtăşirea de trupul lui Hristos şi de cinstitul Lui sânge, şi El este în noi, şi noi în El. Căci nu s-ar putea să fie altfel făcuţi vii cei ce obişnuiesc să se corupă, dacă nu s-ar întipări în ei trupeşte trupul Vieţii după fire, adică al Unuia-Născutului. Şi dacă nu se lasă cineva convins de cuvintele mele, să creadă lui Hristos, Care zice: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In 6, 53-54).

Auzi cum spune clar că, de nu vom mânca trupul Lui şi nu vom bea sângele Lui, nu vom avea în noi, adică în trupul nostru, viaţa veşnică? Iar prin viaţa veşnică se va înţelege, cu deplină dreptate, trupul Vieţii, adică al Unuia-Născutului. Acesta ne va învia pe noi în ziua de apoi. Şi cum, sau în ce mod, o vei auzi desigur, şi eu nu voi pregeta să ţi-o spun. Deoarece s-a făcut trup al vieţii, adică al Cuvântului Care a răsărit din Dumnezeu-Tatăl, a primit şi el puterea vieţii şi este din cele în care viaţa nu poate fi învinsă de moarte.1761 Deci, deoarece a venit Viaţa în noi, nu va suporta legăturile morţii, ci va învinge în mod sigur stricăciunea, fiindcă nu va şti să rabde cele ale morţii, căci, după cuvântul lui Pavel: „stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea” (I Cor. 15, 50). Dar când Hristos a spus: „Eu îl voi învia pe el,” nu a atribuit numai trupului Său puterea de-a învia pe cei adormiţi, ci zice Eu, şi cu mare dreptate, fiindcă Dumnezeu- Cuvântul cel din trupul Său este una cu trupul Său.1762 Căci nu se taie Hristos într-o doime de fii, nici nu va cugeta cineva că trupul e străin de Unul-Născut, precum nu va zice cineva că trupul nostru este străin de sufletul nostru. Când deci Hristos S-a arătat prin acestea ca viţă, iar pe noi, ca mlădiţe, fiind în comuniune nu numai spirituală, ci şi trupească, pentru ce flecăreşte acesta în zadar împotriva noastră, zicând că nu ne împărtăşim trupeşte de comuniunea cu El şi n-a numit viţă trupul Său, ci Dumnezeirea?1763

Notele Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae

1759 Precum spunându-se că împărtăşindu-ne toţi din Hristos, ca pâine, ne facem şi noi o pâine cu El, dar nu se spune că ne facem de aceeaşi fiinţă dumnezeiască, aşa nici spunându-se că suntem mlădiţe ale Lui ca viţă, nu se spune aceasta. Ne facem ca El, sau ne îndumnezeim prin puterea Lui, de care ne umplem, nu prin schimbarea fiinţei noastre în fiinţa Lui dumnezeiască. Şi ne îndumnezeieşte trupul prin trupul Său care e de o fiinţă cu al nostru, pentru că a fost asumat de El, dar şi prin faptul că a rămas totodată şi Dumnezeu. De aceea putem fi şi ca nişte mlădiţe în El. Când Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa,” declară că e acestea pentru om. Omul înaintează în El, Care e Adevărul, Viaţa, Care e Adevărul viu, Care e Viaţa nesfârşită, umplându-se tot mai mult de El ca Dumnezeu, fără să înceteze să fie om. Cu această aspiraţie este creat omul.

1760 Fiind toţi mădulare ale lui Hristos prin Sfântul Botez şi Sfânta Împărtăşanie, suntem uniţi şi cu alte mădulare, căci facem parte din acelaşi trup.

1761 Trupul nu are viaţă spirituală din materia sa, ci din sufletul său. Iar în Hristos trupul primeşte viaţa care învinge moartea, pentru că El este Viaţa prin Sine şi fără sfârşit. De aceea, prin trupul Lui primim şi noi în trupul nostru rădăcina vieţii veşnice.

1762 Trupul are viaţa sufletului, şi în Hristos trupul are viaţa Dumnezeirii, pentru că sufletul este una cu trupul Său prin unitatea persoanei, sau Dumnezeu-Cuvântul, Care este în trupul Său ca ipostas al Lui, este una cu el. Nu se poate despărţi trupul viu de persoana lui, deci în Hristos nu se poate despărţi trupul de Persoana Lui dumnezeiască. Spunând „Eu”, Hristos include în Eul Său şi trupul Său. Taina persoanei umane constă în faptul că este în acelaşi timp una, dar şi compusă din suflet şi trup, iar taina Persoanei lui Hristos, că este una şi totodată compusă din Dumnezeire şi umanitate, cum spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul.

1763 Este aici un nestorianism care e reluat şi de grupările neoprotestante, care afirmă şi ele că nu ne împărtăşim prin Trupul lui Hristos de Dumnezeirea Lui. Deci, dacă Hristos Se numeşte viţă, şi pe noi ne numeşte mlădiţe, Se numeşte aşa numai ca Dumnezeu, de Care noi nu ne putem împărtăşi decât prin relaţie şi simţire. Dar Hristos afirmă că El însuşi, ca Persoană dumnezeiască, ni Se dă prin Trupul Său.

Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 928-929

[doctor_faustus]

În virtutea Revelaţiei evanghelice, în virtutea trimiterii Duhului Adevărului apostolilor, Bisericii, Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! (Ioan 14:16-17) care conform acestor versete scripturistice fost trimis apostolilor, şi prin ei Bisericii, şi care va rămâne în Biserică şi va fi în Biserică, şi care conform versetului "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu." (Ioan 14:26) îi va învăţa toate pe apostoli şi Biserica şi le va aduce aminte de toate cuvintele Sale, înţelese bineînţeles potrivit adevărului şi nu potrivit unor erezii mai vechi sau mai noi, iar potrivit versetului "Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul" (Ioan 16:13) va călăuzi pe apostoli şi Biserica la tot adevărul, în virtutea acestei călăuziri spre adevăr prin care Duhul Sfânt a călăuzit la adevăr pe Sfinţii Părinţi şi Biserica, nu se poate tăgădui că Biserica lui Hristos, Biserica Ortodoxă, nu ar fi păstrat adevărul de credinţă cu privire la Sfânta Euharistie. Biserica are de la constituirea ei de acum aproape 2000 de ani aceeaşi credinţă cu privire la Sfânta Euharistie (Frângerea Pâinii) ca fiind împărtăşire de trupul şi sângele lui Hristos şi prin ele de Hristos Însuşi. Toată istoria Bisericii atestă neîncetat această credinţă asupra sfintei taine, care este o taină dumnezeiască. Pur şi simplu nu poate fi credibilă, adevărată părerea sectarilor neoprotestanţi care contrazic învăţătura de credinţă a Bisericii pentru a îşi afirma alte învăţături false, eretice. Nu este posibil ca Biserica lui Hristos să fie călăuzită şi întărită în adevărul păstrat referitor la sfânta euharistie de Duhul Adevărului timp de aproape 2000 de ani, iar acuma să ne vină sectele neoprotestante să ne spună că învăţătura nu ar fi adevărată. Pur şi simplu nu există nici un argument care să suţină erezia neoprotestantă. Nu se poate susţine prin nimic cum Duhul Adevărului Care a călăuzit Biserica şi Care este în Biserică să fi învăţat Biserica lui Hristos greşit cu privire la o problemă atât de capitală cum este unirea credinciosului cu Hristos. Prin urmare trebuie denunţată erezia neoprotestanţilor, şi nu doar această erezie, pentru ca credincioşii Bisericii să fie păziţi de aceşti eretici cu biblii în buzunare, să se întărească tot mai mult în adevărul de credinţă al Bisericii, pe care să îl trăiască şi să îl cunoască corespunzător. Neoprotestanţii sunt eretici, iar în cazul în care nu se vor pocăi de ereziile lor şi de separatismul lor trebuie ca Biserica să întrerupă orice formă de dialog cu aceşti blestemaţi eretici. Ortodocşilor, întăriţi-vă în adevărata credinţă a Bisericii lui Hristos şi păziţi-vă de ereziile sectarilor neoprotestanţi. Aceşti eretici blestemaţi trebuie puşi la punct.

[doctor_faustus]

Mai socoteşti, oare, că mai eşti printre oameni şi că mai stai pe pământ, când vezi că Domnul stă jertfă pe Sfânta Masă, iar pe preot stând lângă jertfă rugându-se, când vezi că toţi se înroşesc cu împărtăşirea cu cinstitul Sânge al lui Hristos ? Mai socoteşti, oare, că mai eşti printre oameni şi că stai pe pământ ? Nu socoteşti, oare, că te-ai mutat dintr-o dată în cer, că ai scos din suflet orice gând trupesc şi că priveşti numai cu sufletul gol şi cu mintea curată cele din ceruri ? O, minune ! O, iubire de oameni a lui Dumnezeu ! Fiul, Care stă sus cu Tatăl, este ţinut în clipa aceea în mâini de toţi şi se dă pe Sineşi tuturor ce voiesc să-L sărute şi să-L primească. Toţi fac aceasta cu ochii credinţei. Ţi se par, oare, vrednice de dispreţuit toate acestea sau sunt ele aşa, că poţi să o faci pe mândrul faţă de ele ?

Vrei să vezi şi dintr-o altă minune cât este de mare sfinţenia preoţiei ?

Închipuieşte-ţi că vezi pe Ilie proorocul şi că nenumărat popor stă împrejurul lui; jertfa este aşezată pe pietre şi toţi ceilalţi stau liniştiţi, în tăcere adâncă, numai proorocul Ilie se roagă; apoi vezi că se pogoară din cer peste jertfă flacăra [3 Regi 18:18-36]. Minunate sunt acestea şi pline de uimire ! Dar mută-te acum cu mintea de la cele săvârşite de Ilie, la cele ce se săvârşesc de preot pe Sfânta Masă. Vei vedea nu numai fapte minunate, ci şi fapte ce depăşesc orice uimire. Preotul stă în faţa Sfintei Mese; nu pogoară foc din cer, ci pe Duhul cel Sfânt; se roagă vreme îndelungată, nu ca să se pogoare o flacără de sus, spre a mistui cele puse înainte, ci ca să se pogoare harul peste jertfă, spre a aprinde cu ea sufletele tuturora şi spre a le face mai strălucitoare decât argintul înroşit în foc.

Sursa: Despre preoţie – Editura Sophia, Editura Biserica Ortodoxă, 2004, pag. 75-76