Sexul si mantuirea

[anna21]

În prealabil postat de sophia

@Fani -
"Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare."


Eu raman la ideea totusi ca aceasta idee de abstinenta este legata de "curatia" actului de impreunare in sine si ca nu are a face cu timpul acordat si cu timpul pentru rugaciune, sau concentrare la rugaciune sau altceva.
Ma gandesc eu ca de aceea s-a ales ca Maria sa ramana fecioara mai departe, si sa nu se marite cu Iosif, sau altcineva. Este f.importanta curatenia trupeasca in sine, a nu te atinge de sexul opus.
Iisus a fost si el lasat fara sotie, fara copii, fecior. Deci si acolo...curatia trupului este esenta.
Cred ca asta este esenta in toata aceasta discutie si asa au vazut Sf.Parinti.
Acum cum se impaca aceasta idee cu familia, casatoria. Nu mi-e clar.
Se deschide o portita, dar nu prea mult si daca s-ar putea sa se faca fara deschiderea portitei familia...
Singura problema este zamislirea de prunci. Fara unire trupeasca ea nu este posibila. Sa faci prunci, sa nu te abtii, dar sa te abtii ca sa te rogi mult si profund.
Nu stiu cum se poate asta.
Cum se poate credinta si viata de familie? Dupa scripturi nu prea se poate. Credinta inseamna, dupa scripturi sa te daruiesti total Domnului, rugaciunii, bisericii. Nu mai ai loc de altcineva...

Relatiile intime intre soti nu sunt necurate, Sophia. De aceea s-a lasat Taina casatoriei.
Unii oameni au preferat sa nu se casatoreasca nu din cauza "necuratiei" relatiilor trupesti ci pentru ca au ales a trai o viata desprinsa de cele pamantesti.
Vorbesti despre Sf. Maica a Domnului. Ce ar fi putut ea face in viata mai mult decat a facut? Crezi ca exista vreun lucru pe pamant pe care ea l-ar fi putut dori? Eu zic ca nu.'
La fel si in cazul multor sfinti.. dupa ce au dobandit Harul Sf Duh.. ce le mai trebuia in aceasta lume?
In fond, scopul casatoriei este tot mantuirea. Casatoria este o scoala in care sotii invata sa iubeasca, sa daruiasca, sa renunte la propriile dorinte, sa invete generozitatea sufleteasca, sacrificiul etc.

În prealabil postat de andreicozia

Mama Doamne ce existenta trista! Sa umblii mereu ca fiind biciuit si batut cu leuca vaicarindu-te de pacatele savisrsite fara nici o legatura cu realitatea.

Sper ca inca mai poti realiza ca daca percepi orice placere marunta ca fiind un sarpe veninos care musca inseamna ca esti intr-un loc trist si intunecat...mi se pare cumplit sa traiesti in felul asta

Nu degeaba este el asa de venerat de catre puciosii noului Ierusalim. Citeam ca mai nou au renuntat si la ulei , zahar si chiar sare pentru a NU SIMTI PLACERE, si a "nu fi muscat de sarpele incolacit in creierul lor"
Acestea sunt dezavantajele democratiei, ca nu prea mai poti sa demontezi culte si secte aberante fanatice conduse de bolnavi mintali. Americanilor totusi le-a ajuns cutitul la os si au facut-o totusi cu David Koresh cind armata le-a dat foc cociobelor unde le suceau credinciosilor mintile si-i tineau intr-o hipnoza

Te-ai gindit vreodata ce ai sa raspunzi la Judecata daca vei fi apostrofata de faptul ca tu fara sa tii seama de biserica AI DECIS CINE-I SFINT si te-ai rugat la el?.

Andrei, sa o luam si invers: cum se face, ca tocmai cei care s-au lipsit de ORICE placere pe aceasta lume, s-au sfintit si au ajuns in rai. E vorba de sfinti, desigur. Avem Patericele pline de marturii de acest gen.
Si daca tie ti se pare ca este cumplit a privi placerea in felul acesta, desi literatura religioasa asa spune si toti autorii bisericesti spun in cor la fel, eu cu ce te pot ajuta?!? Iti pot doar recomanda a citit pe Sf. Paisie Aghioritul si cartea sa "Paza celor cinci simturi" si sper din tot sufletul ca vei intelege cum stau lucrurile.

[andreicozia]

În prealabil postat de Miha-anca

"Paza celor cinci simturi" si sper din tot sufletul ca vei intelege cum stau lucrurile.

Ma intreb oare cum vor raspunde in cor toti acesti luptatori impotriva placerilor cind vine vorba de pazirea placerii de ex al defecarii si urinarii, caci doar tot placeri sunt si astea si in momentul usurarii simti o placere.

Da, paza impotriva prostiilor si a patimilor de tot felul este de inteles si poate a placerilor exagerate care duc la patimi dar de aici la a generaliza ca toate sunt rele... este o nebunie.

Tu practici aceste recomandari?, de exemplu sa maninci piine uscata de o saptamina inmuiata in apa

În prealabil postat de andreicozia

Ma intreb oare cum vor raspunde in cor toti acesti luptatori impotriva placerilor cind vine vorba de pazirea placerii de ex al defecarii si urinarii, caci doar tot placeri sunt si astea si in momentul usurarii simti o placere.

Da, paza impotriva prostiilor si a patimilor de tot felul este de inteles si poate a placerilor exagerate care duc la patimi dar de aici la a generaliza ca toate sunt rele... este o nebunie.

Tu practici aceste recomandari?, de exemplu sa maninci piine uscata de o saptamina inmuiata in apa

De placerea "defecarii si a urinarii" aud acum pentru prima data. Mare e gradina Ta, Doamne.

In privinta painii, o mananc uscata in cuptor.

"Nebunia" aceea era un citat din cartea Pr. Arsenie Boca. Cine vrea sa devina sfant, trebuie sa stie sa se fereasca de toate ispitele.
Macar de as fi stiut eu toate aceste lucruri in tineretea mea; m-as fi ferit de multe suferinte inutile. De aceea ii admir atat de mult pe tinerii, care inteleg rostul vietii si inca de tineri se straduiesc sa ajunga pe Cale; dar si pe cei, care o gasesc mai tarziu... Important e sa o gasim. Calea.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Miha-anca

De placerea "defecarii si a urinarii" aud acum pentru prima data. Mare e gradina Ta, Doamne.

In privinta painii, o mananc uscata in cuptor.

"Nebunia" aceea era un citat din cartea Pr. Arsenie Boca. Cine vrea sa devina sfant, trebuie sa stie sa se fereasca de toate ispitele.
Macar de as fi stiut eu toate aceste lucruri in tineretea mea; m-as fi ferit de multe suferinte inutile. De aceea ii admir atat de mult pe tinerii, care inteleg rostul vietii si inca de tineri se straduiesc sa ajunga pe Cale; dar si pe cei, care o gasesc mai tarziu... Important e sa o gasim. Calea.

"Cei din urma vor fi cei dintai!"

[maria32]

am citit topicul pana la pagina 10 si apoi n-am mai avut rabdare, caci postare dupa postare regasesc aceeasi eterna problema: Cautarea unei solutii pentru a ne fi bine AICI, PE ACEASTA LUME. Pai asta este scopul dragii mei frati si surori? Aici ne cautam noi implinirea?

Cautam solutii peste solutii ca sa ne fie mai usor. De ce? Cand ar trebui sa-L slavim pe Domnul mai ales pentru incercarile grele pe care le incuviinteaza sa vina asupra noastra (eu le privesc ca pe sanse de ispasire a pacatelor).

Se intreba cineva daca este in regula sa te feresti de facerea de copiii in cazul unei femei care are o boala ce ar fi agravata de o sarcina sau ar transmite boala mai departe copilului.

Simt ca daca mai continui sa va explic cum e cu calea cea ingusta si cu "cetatea de aici" care nu e statatoare si ca aici ne pregatim pentru viata vesnica si ca trebuie sa cautam sa ne fie greu si nu usor si bine si frumos... deja o sa ma acuzati pana si voi ca sunt ........ uf!

Vreau doar sa va povestesc din experienta mea (nu personala, caci eu am mai spus si afirmat ca eu una sunt cea mai mare pacatoasa si nu fac altceva decat sa incerc mereu si mereu sa aplic ceea ce spun).

Cunosc cazul unei femei care stia cu siguranta ca o sarcina ii va pune in pericol viata. Si totusi, casatorita fiind, a respectat porunca Domnului de a nu opri in vreun fel facerea de prunci.

Nu a putut duce sarcina la bun sfarsit si a pierdut copilul. Dupa nici un an starea ei de sanatate s-a inrautatit si nu a mai putut-o salva nici un medic. A murit. F tanara. la 32 de ani.

Ce o sa imi mai spuneti? Ca defapt s-a sinucis? stiind ca daca incearca sa faca un copil isi pune viata in pericol? Ca a fost egoista si nu s-a gandit la sotul ei care a ramas vaduv?

Oare asa sa fie? Va spun ca era o femeie foarte credincioasa si si-a pus tot sufletul si viata in mainile Lui Dumnezeu. Daca EL a decis ca e mai bine s-o ia la EL eu consider ca este din cauza ca ea prin suferintele indurate si-a implinit menirea pe pamant si si-a castigat astfel mantuirea sufletului. A dat tot ce avea pentru Dumnezeu. A spus cu adevarat "Faca-se voia Ta Doamne!" Si sa stiti ca a murit cu zambetul pe buze, spovedita si impartasita, desi avea dureri f mari.

Si, pentru cei care vor intreba. Da! Sotul ei a suferit mult in urma mortii ei, dar Domnul a avut grija si de el si acum si-a refacut viata si este fericit. Si probabil, daca va fi voia Domnului va avea si copii.

Dar asta inseamna sa intelegi cu adevarat ca NIMENI SI NIMIC pe lumea aceasta nu trebuie sa intervina intre noi si iubirea de Dumnezeu. Si asta e f greu. Noi ajungem sa-L hulim pe Dumnezeu cand dam de greutati si nu sa-i multumim ca ne-a dat ocazia sa ne ispasim astfel pacatele (ba unii chiar avem indrazneala sa spunem "Doamne dar eu nu ti-am gresit cu nimic, cum de nu ma ajuti?").

Si revin si-mi pun cenusa in cap (caci exact ca fariseii sunt ) eu doar va pot spune/povesti din ceea ce inteleg (macar la nivel teoretic) eu din credinta noastra ortodoxa si vorbesc despre cele traite de altii.

eu.... eu m-am impotrivit de atatea ori voii Lui Dumnezeu incat nu mai stiu de mine de cat sunt de pacatoasa. Asta ca sa nu creada cineva ca indraznesc sa judec eu ptr ca as fi mai "sporita" in credinta decat altii... din pacate doar incerc zi de zi, si ridicare dupa cadere sa implinesc, sa inteleg si sa traiesc dupa poruncile Lui Dumnezeu.

[Daniel777]

Asta inseamna jertfa! Cati dintre noi,care suntem aici am facut vreodata o jerfa mareata pentru Hristos! Ne imbatam doar cu cuvinte,dar nu le mai traim si nu le mai intelegem.Iar in viata de zi cu zi ne facem poftele,pe care stim sa le acoperim cu citate ortodoxe.

[AlinB]

Depinde despre ce a fost vorba concret...

Poate ca stiind dinainte cum stau lucrurile ar fi fost mai bine sa nu se casatoreasca.

Daca a fost un gest de credinta sau unul de nebunie, Dumnezeu stie.

Nu cred ca poate fi luata situatia asta drept un standard moral.

Nu cred ca ar fi nici un preot care sa impinga pe o femeie cu o conditie medicala serioasa sa aiba copii cu riscul de a-si pierde si sarcina si viata.

[Fani71]

În prealabil postat de Danielalex

Am asistat odata la manastirea frasinei , la o discutie intre un calugar si un mirean. Vorbeau despre Stefan cel Mare. Calugarul sustinea sfintenia lui Stefan cel Mare iar mireanul aducea contraargumente. Si uite asa se certau ei. In fine... nu se certau , discutau. Si acum va spun eu pererea mea. Pai voi credeti ca asta ne face pe noi mai credinciosi?asta ma face pe mine mai credincios?
Pai nu! Si apoi mai este un lucru. Sfintii sunt canonizati de biserica.Deci gata! Nu mai este treaba noastra , a mirenilor. Noi sa ii respectam si gata.Pt ca nu pe mine ma trage la raspundere de cine este canonizat si cine nu. Pe mine ma intreaba daca am respectata credinta sau nu. Daca am am fost un om bun , sau nu. Daca am respectat cele 10 porunci. Multe din problemele care se discuta aici trebuiesc sa le le discute preotii nu noi mirenii.
Si un lucru de capetenie: Nu se poate vorbii de credinta da nu ai credinta. Vorbesc de credinta traita cu toata simtire ta.

1. Parintele Arsenie Boca nu a fost canonizat.
2. Sigur, nu foloseste prea mult duhovniceste sa discuti sfintenia cuiva. Mai bine incercam sa devenim noib sfinti. Eu nu asta vroiam sa discut, am indraznit doar sa spun ca p. Arsenie nu are dreptate intr-un punct si am fost acuzata ca nu respect sfintii.
Si atunci cand spun ca un anume sfant poate nu are dreptate intr-un punct (caci sfintii nu sunt Dumnezeu, nu?) nu inseamna ca ii contest sau discut sfintenia.
3. Nu vad de ce noi mirenii, oameni botezati care am primit Sf Duh si ne impartasim, nu am putea discuta de probleme de credinta, de ce numai preotii? Ei au primit un har pentru a sluji Tainele, nu neaparat pentru a discuta de probleme de credinta.

[maria32]

În prealabil postat de Daniel777

Iar in viata de zi cu zi ne facem poftele,pe care stim sa le acoperim cu citate ortodoxe.

cat de adevarat din pacate

SA NU FIE!