Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Adrianna

Si in ce consta inchinarea la Budha?

Budha nu a fost un om?

Cum de i se inchina lui?

Il considera Dumnezeu intrupat asa cum il consideram noi pe Hristos?

Inchinarea la un anumit aspect (obiect, fenomen, persoana), in esenta, inseamna ca mintea recunoaste, atribuie acelui aspect puterea de a genera binele, intr-un anumit aspect, dincolo de limitarile proprii.

Astfel ca inchinarea (de substanta - nu cea formala) poate fi facuta (chiar si involuntar) sefilor, banilor, propriei ocupatii profesionale...


Budistii se inchina zilnic la Triplul Giuvaer: Buddha, Dharma si Sangha.

"Buddha" reprezinta desavarsirea unirii dragostei si cunoasterii, singura sursa de fericire autentica.

Este "Hiper-Persoana" atotprezenta, omniscienta si omipotenta ascunsa in adancul fiecarei fiinte (samanta-budeitatii : asemanarea dupa ipostasul ultim in forma incipienta).

Aspectul formal a Lui Buddha nu este esential. Acesta poate imbraca nenumarate infatisari (masculine sau feminine): Sakyamuni (cel de al 4-lea Budda din acest Eon Favorabil http://www.rigpawiki.org/index.php?t...Fortunate_Aeon), Vajradhara, Vajrayogini, Heruka, Tara...

Persoanele, in acceptiune ordinara, sunt doar pretexte conceptuale, suportul pentru a atinge fibra transcendentei.

Din aceasta perspectiva nu exista, in sine, intrupare sau deztrupare, nastere si moarte, tinerete si batranete, frumusete si uratenie, cunoastere si non-cunoastere, ignoranta si desavarsire.

Dumnezeu este aceasta transcendenta inconceptibila- fara contact - intangibila, complet libera de suferinta, dihotomii, permanent extatica.

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Am doua nedumeriri:

Spuneti ca practica jertfei (LOJONG) consta a cere prin rugaciune a purta toate suferintele rezultate in urma pacatelor. Le si primesc? Ati incercat vreodata aceasta practica? Imi aduce aminte de unii sfinti care au cerut asa ceva si au primit doar o farama din aceasta suferinta care este intr-adevar suferinta, cu urmele fizice ale suferintei asa cum avea si Domnul cand transpira sange. Ori despre budhisti aveam in minte imaginea unor calugari cersetori tare veseli intr-o tara unde lumea da tot felul de bunatati acestora in schimbul rugaciunilor lor, cel putin asa am vazut in reportaje. Nici vorba sa vad oameni suferinzi din cauza pacatelor omenirii asa cum am citit despre sfintii crestini ce s-au incumetat sa faca astfel de cereri.

Iar a doua nedumerire: dvs. personal sunteti atras/multumit/incantat de ideea ca:

"Persoanele, in acceptiune ordinara, sunt doar pretexte conceptuale, suportul pentru a atinge fibra transcendentei."
?

Eu personal as fi trista sa fie asa. Dvs. nu?

Multumesc de raspunsuri!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Am doua nedumeriri:

Spuneti ca practica jertfei (LOJONG) consta a cere prin rugaciune a purta toate suferintele rezultate in urma pacatelor. Le si primesc? Ati incercat vreodata aceasta practica? Imi aduce aminte de unii sfinti care au cerut asa ceva si au primit doar o farama din aceasta suferinta care este intr-adevar suferinta, cu urmele fizice ale suferintei asa cum avea si Domnul cand transpira sange. Ori despre budhisti aveam in minte imaginea unor calugari cersetori tare veseli intr-o tara unde lumea da tot felul de bunatati acestora in schimbul rugaciunilor lor, cel putin asa am vazut in reportaje. Nici vorba sa vad oameni suferinzi din cauza pacatelor omenirii asa cum am citit despre sfintii crestini ce s-au incumetat sa faca astfel de cereri.

Iar a doua nedumerire: dvs. personal sunteti atras/multumit/incantat de ideea ca:

"Persoanele, in acceptiune ordinara, sunt doar pretexte conceptuale, suportul pentru a atinge fibra transcendentei."
?

Eu personal as fi trista sa fie asa. Dvs. nu?

Multumesc de raspunsuri!

Sursele scripturale budiste indica numeroase exemple de sacrificiu personal in beneficiul altora.

Sunt relatari despre reincarnari anterioare ale Lui Budhha Sakyamuni in care acesta si-a dat viata in nenumarate feluri pentru binele semenilor.

In istoria primului mileniu avem relatari despre suferintele sfintei Tibetului, Yeshe Tsogyal, iar exemplele pot continua, in istoria recenta, cu diverse forme de tortura in perioada prigoanei comuniste chineze.

Suferintele intime nu sunt publice.

In fapt, nu exista fiinta in aceasta lume care sa nu sufere (primul Adevar Sfant).

Deci, orice calugar budist care zambeste, isi poarta, in fapt, crucea proprie ca fiecare dintre noi - cu propriile ispite si lupte launtrice.


Scopul practicii LOJONG nu este acela de a ne impovara cu suferinte, ci este de acela de a invata, incetul cu incetul, sa purtam greselile celorlati, sa intelegem natura ultima a suferintei si sa fim mai iubitori fata de semeni.

In practica LOJONG avem o drama a iubirii intre cel ce se roaga si celelalte fiinte.

In devotiunea fata de Dumnezeu este drama iubirii intre cel ce se roaga si Suprem.

Ambele forme de iubire exprimate in registrul dramatic (pentru ca suferinta este manifesta) sunt de o frumusete neasemuita.

------------------------

Persoanele, in acceptiune ordinara, au anumite particularitati formale fixe.

Este dificil de inteles, in crestinism, cum Iisus a luat de exemplu diverse forme umane, neidentificabile pentru perceptia comuna ( explicatia este la nivel dogmatic - Iisus este Dumnezeu) - pe drumul Emausului - vorbeste din scripturi cu apostolii - sau cand se arata Mariei Magdalena dupa inviere - aceasta crede ca este gradinarul.

'Persoana" este dincolo de ceea ce crede mintea obisnuita ca este persoana.

In fapt, nicio persoana nu are particularitati formale care sa fie identice in fractiuni de secunda succesive.

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Ce inseamna reincarnari succesive? Parca ati scris la un moment dat ca nu exista reincarnare sau am inteles eu prost.

Cine este Supremul? Cred ca aici ma cam impotmolesc cu intelegerea. Si ca o paranteza, mi se pare chiar mai greu de inteles decat dogma Trinitatii :)

Multumesc de raspunsuri.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Ce inseamna reincarnari succesive? Parca ati scris la un moment dat ca nu exista reincarnare sau am inteles eu prost.

Cine este Supremul? Cred ca aici ma cam impotmolesc cu intelegerea. Si ca o paranteza, mi se pare chiar mai greu de inteles decat dogma Trinitatii :)

Multumesc de raspunsuri.

"Incarnare" inseamna ca eul isi imputa identitatea pe o forma distincta, definita, limitata - indiferent de consistenta acesteia - fie eterata sau solida.

"Reincarnarea" se produce in fiecare cuanta temporala - pentru ca forma suport se transforma neincetat.

Si in crestinism putem identifica "reincarnarea", din acest punct de vedere, tinand cont de faptul ca, trupul dupa moarte isi schimba forma radical - imbracand o forma patrunsa de suferinta (trup de iad), sau patrunsa de fericire (trup ingeresc) - functie de "Judecata".

Trupurile intelese in sens conventional, in mod necesar, sunt supuse schimbarii. Pentru ca nicio forma nu are o existenta intrinseca, in sine.

Este aproape imposibil de precizat sensul schimbarii. Doar un Buddha care cunoaste toate cauzele si efectele simultan, stie "omega" oricarui aspect. Pentru ca, patrunzand in natura ultima (Adevar) - este inceputul si sfarsitul oricarui aspect al realitatii.

Daca o fiinta va renaste sau nu pe Pamant este, practic, imposibil de prezis - in fapt, aceasta probabilitate tinde catre zero (omul se naste o singura data si moare o singura data) - pentru ca nivelele de fiintare sunt incomensurabile.

---------

Supremul este o alta formulare pentru Adevar.

Adevarul este cunoasterea valida, integrala, simultana a tuturor aspectelor Realitatii - fie Sine, fie fenomene.

[Adrianna]

Intr-adevar teologia crestina devine floare la ureche in comparatie cu ideile expuse de dvs. despre Budhism, este foarte abstract si nu reusesc sa surprind ansamblul. Probabil pentru ca nu sunt un budha :) Glumeam :)
Revenind la serios, o sa incerc sa expun cu cuvintele mele ceea ce am inteles pana acum si ceea ce inca nu am inteles.

Exista deci un "eu" care imbraca haine diferite (forme, substante) si aceste imbracari succesive poarta denumirea de reincarnare. Dar fenomenul in sine este rar, existand pentru fiecare "eu" o singura nastere si o singura moarte, cu exceptia rarelor cazuri de budha care se reincarneaza succesiv. Aceste "eu"-ri se inchina unui Dumnezeu inexistent, suprem, "materializat" in ideea de iubire pentru fiecare fiinta in parte, o iubire care merge pana la a cere suferirea pedepsei pentru pacatele celorlalti si oferirea celorlalti rasplata pentru meritele proprii. Pentru a ajunge la o astfel de desavarsire exista o metoda de invatare care cuprinde parabole similare celor din crestinism si ritualuri de impartasanie similare celor crestine.

Am inteles ceva din cele ce mi-ati spus sau am facut o varza?

Acum, cine este "eu"-ul? De unde vine si unde pleaca? V-am intrebat deja ce se intampla dupa moarte dar cred ca nu am inteles/asimilat prea bine pentru ca iar nu stiu. Imi pare rau ca va intreb din nou, insa acum va intreb si despre "eu" si despre invelisul sau.
Si o alta intrebare: conceptul de iubire este nascut de mintea omeneasca sau exista un "eu" iubire fara invelis material?

Multumesc de raspunsuri!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Adrianna

Exista deci un "eu" care imbraca haine diferite (forme, substante) si aceste imbracari succesive poarta denumirea de reincarnare.

Dar fenomenul in sine este rar, existand pentru fiecare "eu" o singura nastere si o singura moarte, cu exceptia rarelor cazuri de budha care se reincarneaza succesiv.

Aceste "eu"-ri se inchina unui Dumnezeu inexistent, suprem, "materializat" in ideea de iubire pentru fiecare fiinta in parte, o iubire care merge pana la a cere suferirea pedepsei pentru pacatele celorlalti si oferirea celorlalti rasplata pentru meritele proprii.

Pentru a ajunge la o astfel de desavarsire exista o metoda de invatare care cuprinde parabole similare celor din crestinism si ritualuri de impartasanie similare celor crestine.

Am inteles ceva din cele ce mi-ati spus sau am facut o varza?

Acum, cine este "eu"-ul?

De unde vine si unde pleaca?

V-am intrebat deja ce se intampla dupa moarte dar cred ca nu am inteles/asimilat prea bine pentru ca iar nu stiu.

Imi pare rau ca va intreb din nou, insa acum va intreb si despre "eu" si despre invelisul sau.

Si o alta intrebare: conceptul de iubire este nascut de mintea omeneasca sau exista un "eu iubire" fara invelis material?

Multumesc de raspunsuri!

"Eul" este fara inceput si fara sfarsit.

altfel spus,

"Eul" este simultan inceput si sfarsit.

Fiecare fiinta are un "eu propriu" - neschimbator - indiferent de forma pe care este grefat.

Acest "eu propriu" este cel ce experimenteaza efectele propriilor actiuni, bune, neutre sau rele.

Desi acest "eu propriu" este distinct, el se interpatrunde, in fapt, cu toate "eurile proprii".

Aceasta interpatrundere este dificil de explicat conceptual. Ea se simte, este inteleasa in iubire.

"Eul" nu are forma, margini sau limite.

"Eul" trebuie sa-si regaseasca adevarata identitate neschimbatoare - sa se intoarca acasa la "Tatal".

Toate fiintele au acest "eu propriu" asemanator "Eului Ultim" (dupa chip - in frumusete extatica - si asemanare - in aspectul intelepciunii).

In mod fundamental, eul bebelusului este eul mosneagului care va deveni.

Chiar daca va schimba forma radical, va fi acelasi "eu" indiferent de multitudinea tranzitiilor si proceselor.

Realitatea pe care o experimenteaza "eul propriu" este in perfecta consonanta cu efectele propriilor actiuni. Acest aspect nu poate fi eludat nicio miime de secunda.

"Eul propriu" care are intelepciune, se recunoaste perfect in celelalte "euri proprii".

Un "eu propriu" nu va experimenta niciodata efectele actiunilor altor "euri proprii" - chiar daca asa pare la suprafata.

Cine este acest eu?

Natura ultima a "eului propriu" poate fi gasita doar in "Eul Ultim" - Dumnezeu.

Aceasta cognitie este inefabila - este apexul cunoasterii.

Dar pentru aceasta trebuie inlaturati "norii pacatelor" pentru a vedea Soarele naturii ultime.

-----------------
Iubirea nu este nascocita ci este chiar natura existentiala ultima, perfect naturala, care poate fi recunoscuta doar de intelepciune.

[florin.oltean75]

Maiestria nevoitorului se exprima in capacitatea de a mentine "calea de mijloc in ispita".

(middle way in temptation)



Suficient de puternic sa nu fie inghitit de ispita (prin rabdare si rugaciune "Nu ne duce pe noi in ispita")

Suficient de fin sa nu ridice cu totul ispita, prin dozarea fortei rugaciunii si activarea rabdarii - pentru a permite mintii sa-i inteleaga complet natura ultima. ("Ridica Doamne ispitele - si nu mai este nimeni sa se mantuiasca")

[florin.oltean75]

Conceptii gresite privind Primul Adevar Sfant:
“Demascarea Suferintei”

Agregatele contaminate sunt permanente.
Agregatele contaminate sunt in natura fericirii.
Agregatele contaminate sunt pure.
Agregatele contaminate exista “in sine” .


Conceptii gresite privind cel de al Doilea Adevar Sfant:
“Sursa Adevarata a Suferintei”

Suferinta nu are nicio cauza, ci este produsa natural.
Suferinta este produsa din cauza circumstantelor externe.
Suferintele sunt produse de zeitati exterioare.
Suferintele sunt permanente.

Conceptii gresite privind cel de al Treilea Adevar Sfant:
“Adevarata Nepatimire”

Eliberarea nu exista.
Lumile pure luminoase cu forma si cele fara forma sunt stari Eliberate de suferinta.
Starile de nepatimire temporare sunt realizari ale Eliberarii.
Eliberarea nu este ireversibila, ci poate degenera.


Conceptii gresite privind cel de al Patrulea Adevar Sfant:
“Adevarata Cale”

Nu este nicio cale spre Eliberare.
Intelepciunea care realizeaza direct vacuitatea nu este calea spre Eliberare.
Caile lumesti, cum ar fi concentrarile mundane sau practici ascetice fizice sunt cai catre Eliberare.
Nu exista nicio cale spirituala care sa inlature complet suferinta.

[florin.oltean75]

Cel ce nu are moartea in fata sa si rugaciunea in inima, lesne este inghitit de placerile si grijile lumii.