S-a umplut din nou Casa Domnului de comercianti?
Am citit in ultima perioada in presa, tot felul de reactii virulente cu privire la activitatile BOR. In vreme de criza, desigur, toti sunt ispititi sa priveasca indelung asupra bilantului financiar-contabil al acestei institutii, ancorata in cele lumesti, tot atat de profund ca in cele dumnezeiesti.
Multi membri ai societatii civile vad in chipul clericului ortodox, ceea ce vedea in trecut Savonarola in chipul clericului catolic: ultimul banut al vaduvei, nu-l ia cersetorul, nici hotul, ci preotul. Asistam asadar la o imagine deformata a omului bisericii, aceea care aduce mai degraba a om de afaceri, decat a om pus in slujba oamenilor si a lui Dumnezeu.
Unii ca acestia, cu siguranta se intreaba daca nu cumva s-a umplut din nou Casa Domnului de comercianti, precum in vremea Mantuitorului? Si daca s-a umplut, cum de nu-si varsa Dumnezeu mania asupra lor, precum odinioara in Templul din Ierusalim?
In ceea ce ma priveste, nu ma sminteste averea BOR (impozitata sau nu ) si nici mijloacele prin care a dobandit-o sau o dabandeste. Stiu ca o buna parte din ea este pusa tot in slujba noastra.
Consider ca bogatia Bisericii noastre este depozitata in alta parte, decat in terenuri, edificii, conturi bancare etc. Toate acestea au urmat de la sine odata cu caracterul de institutie pe care l-a imbracat Biserica in timp, dupa modelul celor laice. Comoara Bisericii Ortodoxe ramane Hristos, pe Care noi cunoscandu-L in Biserica, devenim cu adevarat bogati. Aceasta bogatie nu poate fi cuantificata in registre si nici in chitante.
De ce aceasta bogatie reala este tagaduita de oamenii de presa? Despre ea de ce nu vor sa scrie articole?
|