Gandurile din timpul rugaciunii

[Iubirea]

În prealabil postat de ionutt

acesta ratacire a gandurilor trebuie spus la spovedanie?

Trebuie spus la spovedanie mai ales daca o faci constient...adica te asezi la rugaciune, incepi sa citesti si in acelasi timp in mod voit incepi sa te gandesti la planurile de a doua zi, la ce ai facut in ziua respectiva, ce i-ai spune prietenului la telefon ca urmeaza sa-l suni...etc

Dar daca involuntar gandul iti zboara si tu la un moment dat constientizezi asta si revii la rugaciune...si te straduiesti de fiecare data sa-ti mentii concentararea in dialogul tau cu Dumnezeu....nu cred ca se poate numi un pacat ca gandul tau fuge....suntem prea pacatosi ca sa reusim o rugaciune perfecta din prima.

[s1c2h3m4i5d6t7]

Mi-a folosit raspunsul dat de Windorin.Asa este:de scpat nu vom scapa niciodata ,pana la sfarsitul vietii de tot felul de ispite,dar concentrandu-ne le vom putea stapani.

Cate un gand tot mai apare la rugaciune, dar de o vreme sunt "atacat" din ce in ce mai putin. Am zambit la postarea lui Mihnea Dragomir si mi-am amintit de cineva, demult, care spunea despre altul ca sa evidentieze ceva: " E atat de aiurit incat nu numai ca se inchina catre Apus, dar mai are si erectie in biserica!" Totusi, aici nu e cazul, cred eu!!

Cat despre coborarea gandului in inima, eu cred ca este ceva metaforic. Dincolo de miile de pareri si sfaturi legate de "Rugaciunea inimii", care in randul mirenilor nu are nici o relevanta, oricat s-ar amagi unii ca o practica, coborarea gandului in inima nu inseamna sa ne punem imaginatia la treaba, ci sa ne punem in rugaciune toata dragostea fata de Dumnezeu, dar si smerenia. Trebuie sa-ti recunosti conditia de neputincios si sa-ti patrunda in suflet intreaga recunostinta pentru tot ce ai si esti! Asta cred eu ca inseamna sa cobori cu gandul in inima! Si atunci nu mai vine "vicleanul" sa cocheteze cu programul tau de maine, pe care oricum il uiti imediat ce te ridici, ca nici nu mai stii ce lucru "foarte important" trebuie neaparat facut, de care ti-ai amintit taman la rugaciune...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de slamdaffodil

Buna ziua!

As dori, daca se poate sa ma ajutati si pe mine cu un lucru...
Atunci cand citesc un acatist sau citesc o rugaciune imi tot zboara gandurile in alta parte...ori ma gandesc la ce am mai facut, ori imi vine o melodie.
Imi adun gandurile la rugaciune, dar apoi iar imi zboara ...nu stiu ce sa fac sa scap de ele !

Doamne ajuta!

O melodie ??? Păi dumneata stai excepţional de bine, domnule ! Eu când mă rog, se întâmplă să îmi treacă cele mai mari porcării prin cap. Alea sexuale sunt cele mai "soft", cele mai terifiante sunt pornirile spre sacrilegiu. Totul e bine şi frumos, până când vine jigodia şi îmi flutură pe la tâmple cele mai penibile idei. Aş prefera să mă gândesc la o melodie, decât atunci când preotul înalţă Sfântul Potir să am pornirea să îl atac, să Îl răstorn, să văd cum scump sângele Lui se răspâneşte în canale.

Asemenea idei trebuie alungate imediat ce vin. Nici măcar atâta timp cât respirăm o dată nu trebuie să le păstrăm în cap. Din fericire, nesimţitul nu ne atacă permanent, ci vine, aruncă porcăria înspre mintea noastră, şi pleacă până la o vreme.
La mine am observat că mă ajută dacă înainte de rugăciune citesc Biblia sau ceva legat de vieţile sfinţilor. Mai ajută mult şi poziţia corpului: în timpul rugăciunii în genunchi eşti ceva mai ferit decât dacă te rogi în picioare.

[colaps]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asemenea idei trebuie alungate imediat ce vin. Nici măcar atâta timp cât respirăm o dată nu trebuie să le păstrăm în cap. Din fericire, nesimţitul nu ne atacă permanent, ci vine, aruncă porcăria înspre mintea noastră, şi pleacă până la o vreme.
La mine am observat că mă ajută dacă înainte de rugăciune citesc Biblia sau ceva legat de vieţile sfinţilor. Mai ajută mult şi poziţia corpului: în timpul rugăciunii în genunchi eşti ceva mai ferit decât dacă te rogi în picioare.

Apăi dacă ne atacă drăcovenia cu gânduri necurate de ce nu-l atacăm și noi cu Psaltirea și cu mătănii ?

[Jamaica]

subscriu la ce a spus d. mihnea dragomir : pozitia ingenuncheata ajuta pt concentrare iar eu mai ascult muzica bisericeasca inainte - linisteste inima si limpezeste mintea

[Iubirea]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O melodie ??? Păi dumneata stai excepţional de bine, domnule ! Eu când mă rog, se întâmplă să îmi treacă cele mai mari porcării prin cap. Alea sexuale sunt cele mai "soft", cele mai terifiante sunt pornirile spre sacrilegiu. Totul e bine şi frumos, până când vine jigodia şi îmi flutură pe la tâmple cele mai penibile idei. Aş prefera să mă gândesc la o melodie, decât atunci când preotul înalţă Sfântul Potir să am pornirea să îl atac, să Îl răstorn, să văd cum scump sângele Lui se răspâneşte în canale.

Asemenea idei trebuie alungate imediat ce vin. Nici măcar atâta timp cât respirăm o dată nu trebuie să le păstrăm în cap. Din fericire, nesimţitul nu ne atacă permanent, ci vine, aruncă porcăria înspre mintea noastră, şi pleacă până la o vreme.
La mine am observat că mă ajută dacă înainte de rugăciune citesc Biblia sau ceva legat de vieţile sfinţilor. Mai ajută mult şi poziţia corpului: în timpul rugăciunii în genunchi eşti ceva mai ferit decât dacă te rogi în picioare.

Omule tu sigur esti catolic? :) glumesc...
Mi-a placut postarea ta...vrednic de luat in seama acest punct de vedere.

[Mirela0110]

da intr-adevar, cand mintea zboara in alta parte, trebuie revenit asupra rugaciunii...

dar eu una, personal, prefer sa spun o rugaciune din suflet, sa ii multumesc eu, in felul meu lui Dumnezeu sau na...de cele mai multe ori sa ii cer cate ceva, dar prefer sa o fac dupa inima si sufletul meu, nu dupa rugaciunea venita si sufletul altuia, cum sunt acatistele si rugaciunile alea prea lungi. sunt folositoare, ajuta, cine are rabdare si putere sa le citeasca de la cap la coada, dar pentru mine sunt parca prea automate, prea mecanice, nu simt chair tot ce scrie acolo. si atunci cand nu simti ce scrie in rugaciunea aia apoi incep sa zboare gandurile....la o mancare, la copii, la sot, la servici si tot asa..... cand simti ceea ce citesti, sau cand te rogi din suflet, normal ca te concentrezi asupra gandului si el nu iti mai zboara. si bineinteles ideal ar fi sa ne rugam cat de mult putem, de cate ori ne amintim, sa vorbim cu Dumnezeu, sa spunem ce avem pe suflet.

ce imi plac, si mai citesc din cartea de rugaciuni, sunt rugaciunile alea scurte, care concentreaza o singura idee. si rugaciuni foarte bune sunt "Tatal Nostru" si rugaciunea inimii :" Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatostul/pacatoasa."

[Eugen7]

În prealabil postat de slamdaffodil

Buna ziua!

As dori, daca se poate sa ma ajutati si pe mine cu un lucru...
Atunci cand citesc un acatist sau citesc o rugaciune imi tot zboara gandurile in alta parte...ori ma gandesc la ce am mai facut, ori imi vine o melodie .
Imi adun gandurile la rugaciune, dar apoi iar imi zboara ...nu stiu ce sa fac sa scap de ele !

Doamne ajuta!

"pana sa te rogi cum trebuie te rogi cum poti" spuneau Sfintii Parinti... dar asta nu inseamna ca trebuie negligata nici "calitatea" ("Dintru adacuri am strigat catre tine, Doamne Doamne auzi glasul meu" Psalmul 129, evident ca este vorba de adancul sufletului) nici "cantitatea" ("de sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale" Psalmul 118).

rugaciunea trebuie sa fie un dialog sincer cu Dumnezeu. Trebuie sa fim constienti ca EL ne asculta si este important tonul vocii noastre, cugetul inimii noastre... nici noua nu ne convine cand cineva vorbeste cu noi si nu ne priveste (ba se mai uita si in alta parte)... sau nu este atent (vorbeste cu noi si se se mai uita si la televizor sau mai vorbeste si cu altcineva...)

In concluzie la rugaciune trebuie sa alegem cele mai frumoase cuvinte sincere izvorate din inima curata si iubitoare, fiind constienti ca atunci cand ne "asezam la rugaciune" cel rau va cauta prin toate mijloacele sa ne opreasca...

frate,se putea sa nu avem parte de ironii?mai cauta ca ai sa gasesti,cauta o sursa autorizata in ale acestor taine si Domnul fie cu tine,poate ca n-a venit inca momentul pt. tine.