Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[mihele_m]

[quote=dorinastoica14;301368]Pentru mine Adrian Păunescu înseamnă un strop din tinereţea mea.Prin poeziile lui batea un vânt uşor de libertate şi de rebeliune.Se găseau destul de greu în librării. Câd le găseam le cumpram şi le citeam cu nesaţ.

Vestea că în oraşul va veni cenaclul Flacăra a electrizat pe toată lumea.Cu copii în spatele taţilor am mers la eveniment pe un stadion unde cântam şi dansam împreună cu folchiştii lui Păunescu.
Este una dintre cele mai electrizante amintiri din acea vreme.
L-am iubit pe Adrian Păunescu pentru versurile sale şi pentru vulcanul de energie pe care o degaja.Nu am mai întâlnit pe nimeni asemenea lui.

Nu mi-a plăcut că după 1989 în loc să se dedice numai scrisului a intrat în politică.
Cred totuşi că Dumnezeu îl iubeşte mult şi prin suferinţele pe care i le-a dat din plin îi va dărui mântuirea.

Să ne rugăm pentru sănătate lui căci pierzându-l vom pierde un mare artist şi poet, iar societatea în care trăim este din ce în ce mai săracă în valori .[/QUOT



Din pacate inevitabilul a sosit mai repede decit ne asteptam ,Bunul Dumnezeu sa-l aseze in loc luminat si cu multa verdeata si sa-l ierte .A fost ,si va ramine un mare poet .

[Mihaita]

"Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu."


Somn Usor Maestre !

[MarinaAlca]

TARZIU - de Adrian Paunescu
Cand v-am rugat să-i ocrotim,
Cand v-am rugat a nu-i uita,
N-ati auzit si mi-ati răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Si-am fost ridicol stăruind
Si-am incercat să vă mai spun
Si voi m-ati invinovătit
Si m-ati considerat nebun.

Si eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem niste pasageri,
Si voi ati construit minciuni,
Mai multe astăzi decat ieri.

Si-acum de ce vă bucurati
De arta celor ce-au murit,
Cand voi i-ati condamnat pe ei
La trai pe muchie de cutit?

O locuintă v-am cerut,
S-o dăm artistilor pribegi,
Si jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Si v-ati putea si voi mandri
Că dati o casă celor morti,
Desi ei v-au cerut-o, vii.

Tarziu răspuns si ipocrit,
Artistii au ajuns pămant,
E gata casa vietii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.

20 mai 1994

[Daniel777]

"Nu mă iubeşti, domnule Popescu". Aceste cuvinte, spuse cu tristeţe, chiar cu durere de poet, au fost momentul de vârf al întâlnirii mele cu Adrian Păunescu. După articolele aspre pe care le-am scris la adresa lui în anii '90, cel mai dur fiind acela legat de moartea tinerilor la cenaclul Flacăra pe stadionul din Ploieşti, în loc să-mi răspundă cu lovituri sub centură, cum e obiceiul pe la noi, a încercat să mă seducă. Ne-am întâlnit de câteva ori, am vorbit, am făcut emisiuni de televiziune memorabile împreună.

Două drumuri se deschideau mereu între noi: unul al literaturii, al culturii pe care mergeam alături de Adrian Păunescu fără să şovăi, respirând în acelaşi ritm cu el, cuprins de o stare rară de bine, atingându-mi sufletul de al lui; celălalt, al politicii, al comportamentului social şi moral, unde paşii nu ni se potriveau aproape niciodată.
publicitate

Una dintre cele mai frumoase emisiuni de televiziune la care am luat parte a fost un Marius Tucă Show cu Adrian Păunescu. Prima jumătate a emisiunii n-a fost decât o trântă crâncenă pe teme politico-morale între fruntaşul Partidului Socialist al Muncii şi subsemnatul. Adrian Păunescu încerca să apere ceauşismul cu o pasiune demnă de o cauză nobilă, eu îl contram scurt şi nemilos. Şi deodată ...

Poetul a rostit din senin, sau, mai exact, din furtună, un vers: "E vremea, Doamne, vara a fost lungă..." şi a tăcut o clipă privindu-mă în ochi. Am continuat împreună cu el fără să clipesc: "Aruncă-ţi umbra peste cadranele solare/Şi vânturile pe câmpii le-alungă". Sub duhul lui Rilke invocat de Adrian Păunescu, totul s-a dat peste cap ca într-un basm. A urmat o oră de cultură trăită, împărtăşită, iubită în trei cum n-am mai apucat vreodată la televizor, de fapt obiectivele camerelor, studioul, nu mai existau, eram într-o cută moale şi primitoare a timpului, cu adevărat împreună.

"Nu mă iubeşti". "Nu, nu vă iubesc, domnule Păunescu". Adrian Păunescu a fost, pentru că era inteligent, talentat şi cult, cel mai eficient vector agitprop al minciunii naţional-comuniste instituţionalizate de Ceauşescu. Mânat de pizma faţă de sexul sălbatic practicat de Păunescu cu masele pe care el simţea că nu le mai posedă, Ceauşescu a interzis cenaclul Flacăra. Greşeală gravă. Agitaţia şi propaganda realizate de Păunescu ar fi putut întârzia revoluţia din '89 cu câţiva ani, alăturând România Iugoslaviei lui Miloşevici. Chiar după prăbuşirea violentă a lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a propagat naţional-comunismul ani în şir, frânând despărţirea României de un trecut apăsător.

Dar tot el, în clipele în care era atins de flacăra geniului poetic scria versuri care pecetluiau decenii de destin ale României ce va fi fost să fie: "De-atâtea surogate, apetitul laş /O să se simtă-n oase la urmaşi".
Adrian Păunescu a fost, după 1989, un om al trecutului. Dar, din nou, oximoronul viu al fiinţării lui l-a făcut să formuleze, la dezgroparea inutilă şi grotescă a ceauşeştilor, un testament pentru noi, cei pe care acum ne-a lăsat cu România pe cap: "Încetaţi să vă mai ocupaţi cu dezgroparea trecutului, haideţi să ne dezgropăm viitorul".

P.S. Mi-a lăsat şi mie, cel care l-am neiubit cu pasiune, câteva cuvinte la care să mă gândesc peste ani. Un sms în crucea nopţii, pe care l-am primit acum câteva luni, când vara încă nu era prea lungă: "A trecut viaţa pe lângă noi, domnule Popescu, ca un mărfar defect, şi nu mai avem timp să ne întâlnim pe lumea asta". Nu m-am dus la catafalcul lui Adrian Păunescu de la Uniunea Scriitorilor - mi s-a părut că aşa e cinstit. Mi-a zgâriat însă ochii şi creierul imaginea dlui preşedinte Traian Băsescu trecând pe acolo în pulover bleu şi cămaşă, ca atunci când a băut cu Gigi Becali la cârciumă. E bine că şeful statului a fost prezent la sicriul lui Păunescu, poetul o merită, dar de ce, Dumnezeule, în această ţinută?...

[Daniel777]

"A murit poetul care l-a lăudat pe dictatorul Ceauşescu" titrează ABC News în ediţia sa de vineri, citând o informaţie Associated Press. Postul american informează că Păunescu a fost "un om cu un fizic uriaş, dar un scriitor prolific, cu apariţii frecvente la televiziune, uneori de mai multe ori pe săptămână". Ultimul său poem a fost scris pe patul de spital, pe 31 octombrie. "În perioada comunistă, el a scris poeme măgulitoare despre Ceauşescu, care ar fi contribuit, potrivit criticilor, la dezvoltarea cultul personalităţii fostului dictator român", informează ABC News.

Cu toate acestea, subliniază postul tv, Păunescu a atins "coarda sensibilă a multor români". El a fost cel mai bine cunoscut pentru poezia lui despre dragoste şi moarte, ba chiar pentru pasiunea pentru fotbal. Versurile sale melancolice şi visătoare se potrivesc însă cu sufletul românilor, transmite ABC News.

Agenţia de presă maghiară MTI a anunţat printr-o scurtă biografie moartea poetului şi politicianului român. Agenţia aminteşte de activitatea culturală a acestuia la Cenaclul Flacăra şi de interzicerea lui în 1985, adăugând însă că a fost "un poet de curte" al lui Nicolae Ceauşescu. "Din această cauză, românii l-au blamat mult, mai ales după 1989", mai scrie MTI.

Adrian Păunescu a fost etichetat de către BBC drept "poetul de curte al lui Ceauşescu", într-un material biografic publicat la moartea actorului Florian Pittiş, în 2007.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Pentru mine Adrian Păunescu înseamnă un strop din tinereţea mea.Prin poeziile lui batea un vânt uşor de libertate şi de rebeliune.Se găseau destul de greu în librării. Câd le găseam le cumpram şi le citeam cu nesaţ.

Vestea că în oraşul va veni cenaclul Flacăra a electrizat pe toată lumea.Cu copii în spatele taţilor am mers la eveniment pe un stadion unde cântam şi dansam împreună cu folchiştii lui Păunescu.
Este una dintre cele mai electrizante amintiri din acea vreme.
L-am iubit pe Adrian Păunescu pentru versurile sale şi pentru vulcanul de energie pe care o degaja.Nu am mai întâlnit pe nimeni asemenea lui.

Nu mi-a plăcut că după 1989 în loc să se dedice numai scrisului a intrat în politică.
Cred totuşi că Dumnezeu îl iubeşte mult şi prin suferinţele pe care i le-a dat din plin îi va dărui mântuirea.

Să ne rugăm pentru sănătate lui căci pierzându-l vom pierde un mare artist şi poet, iar societatea în care trăim este din ce în ce mai săracă în valori .

Crezi tu oare ca pentru Dorina si celor din generatia ei , Paunescu a reprezentat un model , un idol , sau mai stiu eu ce ? Atata ai inteles din mesajele de bun simt de pe acest thread ?