![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]() Citat:
![]() ![]() ![]() Eu_rationez -- pacat ca te limitezi la filme gen Agora si la ce auzi pe ici pe colo.
__________________
„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat și neliniștită este inima noastră până sa-si afle odihna in tine.” (Sfântul Augustin). |
#12
|
||||
|
||||
![]() Citat:
``Spunea Parintele Cleopa: ''Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand nu l-ai trait tu! Cel ce da sfat, dar el nu l-a trait, este ca izvorul de apa pictat pe perete. Iar cel care vorbeste din experienta sa, seamana cu un izvor de apa vie!'' De ce intotdeauna omul invata din propriile greseli si nu vrea sa invete si din greselile altora? Intotdeauna atunci cand primim un sfat de la cineva despre o situatie pe care nu a trait-o e ca si cum am citi din carti. Dar asta nu inseamna ca nu spune adevarul, cartea. Parintele Cleopa se refera clar la faptul ca cel care da sfaturi din propria experienta trebuie ascultat facand referire la multimea de oameni care nu vor sa asculte de sfatul celui mai batran care a trait mai mult, a vazut mai mult si deci a devenit mai intelept. Mai este si situatia cand cineva da sfaturi, pentru ca stie ca a trait asta, dar nimeni nu vrea sa il asculte sau sa il creada. de multe ori suntem mai rau decat Toma necredinciosul. de ce sa ascult eu da ala? Ce stie el prin ce trec eu? Niciodata nu ne punem intrebarea: oare acesta care imi da sfaturi nu a trecut cumva prin lucruri mai grele ca mine? Cuvintele parintelui Cleopa sunt adanci si pline de inteles. In mai multe sensuri. Cuvinte care nu trebuie generalizate. Gata, calugarul nu a fost casatorit, deci nu stie cum sa sfatuiasca crestinul in problemele de casnicie. Foarte fals. Pentru ca sfaturile crestine dau rezultate in orice situatie ar fi gasit omul. Eu vad un barbat ca isi bate femeia si ii dau sfat sa nu mai bata femeia sa, ci sa se roage la Dumnezeu sa ii dea putere sa isi stapaneasca mania. Sfatul meu nu e bun doar fiindca nu am trecut si eu prin astfel de experienta? Eu vad o femeie care bea si isi neglijeaza casa si copiii si barbatul. Si ii dau sfat sa lase bautura , sa mearga la biserica, sa se roage sa poata lupta cu pacatul asta, sa nu uite de cei dragi, sa nu uite de sufletul ei care se chinuie in bautura. Sfatul nu e bun pentru ca eu nu am baut nicioadata? Si exemplele pot continua. Eu zic sa coboram cu picioarele pe pamant, sa ne uitam in jur la oamenii ce ne inconjoara si sa dam sfaturi bune celor care au nevoie de ele. Ca vrasmasul atat asteapta. Sa ne vada invrajbiti, ca intoarcem capul la necazul celuilalt. Prea mult teologhisim , la prea multe, cat de intelepti si stiutori suntem. Dar ar trebui sa fim practici cu credinta noastra, nu sa o lasam pe perete ca un izvor pictat asa cum spune frumos Parintele Cleopa. In citatul parintelui trebuie sa vedem pe fariseii care dau sfaturi. la acestia se refera Parintele Cleopa. Doar ca nu toti oamenii sunt farisei. Discutia de mai sus dintre cativa useri este cat se poate de inutila. ca Isus nu a spus, ca a spus, ca... de fapt aici este exemplu clar de intelepciunea din Traditie cea atat de mult hulita de unii. Da, sa tragem invataminte din experientele inaintasilor nostrii crestini, care au murit pentru credinta si totul nu din fanatism ci din prea multa credinta atat de urata de unii.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#13
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Paroadoxul nu consta in faptul ca parintele s-ar contrazice pe sine, ci tocmai faptul ca in ciuda lipsei experientei directe, vorbeste cu o autoritate mai mare si intr-un chip mai profund despre casatorie decat multi dintre cei casatoriti. Pentru omul duhovnicesc, a trai, nu se reduce la propriile experiente, cat a trai bucuriile si dramele celuilalt. Cu cate probleme iscate in sanul familiei nu s-a confruntat parintele in timpul atator spovedanii? In calitate de parinte, el suferea, traia toate acestea alaturi de cei ce se spovedeau. Mai mult, acesti parinti luminati de Dumnezeu, primesc prin Duhul Sfant, darul discernamantului duhovnicesc. Dar mai credem noi in toate acestea? |
#14
|
|||
|
|||
![]() Citat:
dar in loc sa iei mot-a-mot mesajul nu ar fi rau daca ai mai citi si altceva in afara de ce prescrie preotul la predica, duminica. ce vroiam sa spun este faptul ca cea mai mare parte a faptelor minunate de la acea vreme a celor pe care biserica ii numeste "sfinti" se derulau sub autoritatea spirituala foarte puternica a apostolului pavel , la acea vreme. biblioteca din alexandria a fost arsa de catre teofil (alt sfant plin de ura) cu motivul de a distruge faptul ca apostolul pavel si-a derivat doctrina din zoroathrism (mai precis din scrierile lui mythra). in ceea ce priveste soarta hypatiei, consemnarea ei la izolare, reducerea la tacere s-au facut de catre chiril prin invocarea scrierilor apostolului si a dispretului acestuia pentru femei si pentru compania acestora (probleme si frustrari de ordin personal, banuiesc). e nu am facut altceva decat sa-mi insusesc acest obicei bine impamantenit in comunitatile crestine (pe forum, inclusiv) de a face apel la scrierile si ideile raspandite (de catre altii) a sfintilor din perioada proto-crestina, ca si cum ar fi in legatura directa cu cei ce au trait acum 2000 de ani, ca si cum le-ar sufla in ceafa. ![]() daca "sfintii" de la acea vreme ii invocau pe cei dinainte, inainte sa mai lanseze cate un conciliu sau exterminare, cine sunteti voi sa spuneti ca nu-i asa? vorbea sf pavel prin oficialii bisericii la acea data sau nu? e foarte usor sa acuzati pe cei ce nu va imartasesc opinii , drept erezie, pentru ca asa va scoateti basma curata fara a mai fi nevoie sa cautati argumente. "intreaba si vi se va raspunde" nu va zice nimic, nu va indeamna la nici un soi de cercetare, sau asa sunteti setati toti astia care obisnuiti sa dati cu tifla intrebarilor incomode? foarte frumos, foarte crestinesc. |
#15
|
||||
|
||||
![]()
Cit de usor ne este unora sa ne facem de rusine si sa ne aratam nesocotinta si nestiinta pura prin care incercam , din contra, sa parem totusi ,,cineva".
De multa vreme , cei ce au de spus si au avut de spus cite ceva serios, clar sau chiar meritoriu de exemplar , se cunosc si au fost apreciati mereu . La polul opus, sunt neoplazicii marturisirii, cei pt. care abia , abia se mai gasesc medicamente de supravietuire !
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . |
#16
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Insa, exista si umbre in acest tablou. Exista totusi si greseli posibile in atitudinea asta ortodoxa asupra vietii duhovnicesti, ca venind exclusiv de la calugari. Cred ca, datorita problemelor istorice pe care le-a avut ortodoxia, ea s-a refugiat prea mult in manastori. Asta a fost bine pentru pastrarea credintei in epoci dificile. Dar cred ca ar trebui sa echilibram un pic lucrurile si sa lasam si duhovnicia ne-calugareasca sa-si spuna cuvantul pe care il are de spus. Astfel vom evita unele exagerari inacceptabile. Pentru mine este clar ca unii calugari chiar mari ca parintele Cleopa sau mai ales Arsenie Boca chiar daca pot da si sfaturi foarte bune oamenilor casatoriti, dau si sfaturi care nu sunt bune. De un asetism exagerat, nepotrivit cu viata laicilor.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#17
|
|||
|
|||
![]() Citat:
I.Calatoriile Apostolului Pavel 1.Prima calatorie: Antiohia (Faptele Apostolilor 13:1-3)-Salamina (Faptele Apostolilor 13:4-5)-Pafos (FA 13:6-12)-Perga (FA 13:13)-Antiohia din Pisidia (FA 13:14-15,13:38-39,13:46,13:50-51)-Iconia (FA 14:1-7)-Listra (FA 14:8-10,14:18-19)-Derbe (FA 14:20-22)-Pisidia/Pamfilia (FA 14:23-24)-Perga/Atalia (FA 14:25)-intoarcerea in Antiohia (FA 14:26-27) 2.A doua calatorie: Tars-Siria-Cilicia (FA 15:36,15:40-41)-Derbe/Listra/Iconia (FA 16:1-3)-Galatia (FA 16:4-5)-Galatia/Frigia (FA 16:6)-Misia(FA 16:7)-Troa(FA 16:8-10)-Samotracia/Neapolis-Filipi (FA 16:11-12,16:14,16:20-32)Amfipoli-Apolonia-Tesalonic (FA 17:1-5)-Berea (FA 17:10-13)-Atena(FA 17:14-16,17:24-25,17:30-34)-Corint (FA 17:14,18:1,18:5-6,18:9-11)-plecarea spre Siria (FA 18:18)-Efes (FA 18:19-20)-plecarea din Efes (FA 18:21)-Cezareea/Ierusalim/Antiohia (FA 18:22) 3.A treia calatorie: Antiohia/Galatia/Frigia (FA 18:23)-Efes (FA 19:1)-plecarea spre Macedonia (FA 19:8-11,19:20,19:23,20:1)-ajunge (posibil pe ruta Troa-Filipi-Tesalonic) in Grecia (FA 20:21)-intoarcerea prin Corint catre Troa(FA 20:3-5)-ajunge in Troa(FA 20:6,20:7-12)-Asos/Mitilene/Chios/Samos/Troghilion/Milet (FA 20:13-15)-Milet (FA 20:17-24,20:36-38)-Cos/Rodos/Patara/Tir ( FA 21:1-4)-Ptolemaida/Cezareea/Ierusalim(FA 21:7-8, 21:10-11,21:13,21:15) 4.Ultimul drum: Din Cezareea cu o corabie din Adramit(FA 27:1-2)-Sidon/Cipru(FA27:3-4)-Mira in Licia-plecarea spre Italia(FA 27:5-6)-Cnid/Creta(FA27:7)-calatoria pe mare(FA 27:9-10,27:14-16)- se continua calatoria pe mare(FA27:18-20 si 27:21-25)-ajunge in Malta(FA 27:27, 27:41-44,28:1)-Siracusa/Regio/Puzole(FA 28:11-13)-Roma (FA 28:14-16,28:30-31) II.Cum a trait Credinta Apostolul Pavel Ce ati spus la inceput despre Apostolul Pavel este regretabil.Si-a purtat lanturile gandindu-se la altii si nu la el:,,Precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toți; căci vă port în inima mea, și în lanțurile mele, și în apărarea și în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toți sunteți părtași la același har cu mine." (Filipeni 1:7) El,cel putin,a inteles sa moara pentru Hristos:,,Că eu de-acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat.Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit.De acum mi s-a gătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea Lui. "( II Timotei 4:6-8). III.Despre ,,Agora anticrestina a lui Amembar" ,,Hypatia le vorbește unor studenți destul de copți într-un amfiteatru, despre care vom afla repede că era parte din faimoasa bibliotecă din Alexandria. Decorurile respiră grandoare, costumele respectă linia clasică a vremii, de zici că însuși Armani cu “Bote” își dăduseră mîna să iasă ceva cool. Dar cine-i Hypatia? Hypatia este matematiciană, astronoamă și filosoafă, deci e genul acela rar de femeie căsătorită cu știința. De aceea respinge avansurile lui Orestes, fiul unui alt Orestes. Mai respinge ceva frumoasa Hypatia. Convertirea la credința creștină. Și uite așa ajungem la subiectul propriu-zis al filmului “Agora” semnat de spaniolul Alejandro Amenabar. Dacă un extraterestru tocmai picat pe Terra intră într-un cinematograf dintr-un mall, oricare ar fi acela, din orice oraș al lumii noastre, ar înțelege repede, fără să-și pună mintea foarte tare la contribuție. Și fără să stăpînească vreo limbă, nici măcar de circulație internațională. Ce vede extraterestrul nostru care habar nu are cu ce se mănîncă istoria și religia lumii în care el tocmai a fost parașutat? În primul rînd, un oraș prosper și civilizat, în care au înflorit artele și știința, un loc în care se gîndește liber, un spațiu unde oamenii luptă cu ideile și mai puțin cu sabia, dar un loc care începuse să fie terorizat de o grupare barbară. Acești indivizi violenți, nemiloși, fanatici, vicleni, primitivi și murdari se numeau creștini. În treacăt se înțelege că și creștinii ăștia ar fi fost cîndva persecutați, dar acum își cîștigaseră dreptul să activeze la lumină. Situație de care tocmai profitau. Spre deosebire de ceilalți locuitori ai Alexandriei, cetățeni cu spirit civic, liniștiți, culți, umaniști, cei care își spuneau creștini credeau într-un singur Dumnezeu, un anume Iisus. Asta nu ar fi fost foarte grav, deși încălca curentul vremii de a te închina la mai mulți zei. Nenorocirea este că intrușii din Agora, locul acela din cetatea antică unde se dezbăteau problemele urbei și ale țării, voiau să-și impună punctul de vedere cu forța. Ceea ce și reușesc cu largul concurs al autorității romane din provincia alexandrină. Creștinii calcă pe cadavre și pe foc în drumul lor spre confiscarea puterii în Alexandria. Numitul Ammonius este conducătorul unei facțiuni paramilitare a creștinilor, parabolanii. Ei sînt cei care devastează și incendiază Biblioteca din Alexandria, locul sacrelor papirusuri fiind luat după asalt de tot felul de animale domestice care pășteau nu se știe ce printre ruine. În cea mai bună tradiție a naziștilor, parabolanii ard știința “păgînă” conținută de zecile de mii de papirusuri ale Bibliotecii, în vreme ce faimoasa Hypatia, salvată in extremis de cîțiva sclavi credincioși, își continuă cercetările despre traiectoria elipsoidală a Pămîntului. Tot creștinii, prin brațul lor înarmat și paramilitar numit parabolanii sînt cei care împing în negura violenței ultimul licăr de spiritualitate al Alexandriei. Filosoafa refuză să se convertească la noua credință, deși fusese implorată de Orestes, ajuns între timp prefect al Alexandriei, și de Synesius, episcop de Cyrene, și el fost student. Chiril, șeful creștin al Alexandriei și, implicit, al parabolanilor, ordonă eliminarea Hypatiei, iar ciracii nu stau pe gînduri omorînd-o prin lapidare, adică prin bătaie cu pietrele. Ce mai contează că profetul acela numit Iisus îi povățuise să se gîndească bine înainte să ridice piatra? Filmul se termină cu lacrimile lui Davus, sclavul care o iubise pe Hypatia, dar împotriva căreia se răzvrătise. Ba nu, filmul se termină cu extraterestrul nostru care se ridică de pe scaunul cinematografului convins că acei oameni răi numiți creștini trebuie pedepsiți cumva. Cei care ucid, distrug și terorizează în numele unor idealuri nobile nu au ce căuta nici pe Pămînt, nici pe Alfa Centauri. Carevasăzică, Alejandro Amenabar a reușit.A reușit să facă un film anticreștin.A reușit fiindcă e un regizor foarte bun și își făcuse mîna cu “Mar Adentro”.A reușit fără să riște nimic, fiindcă el știe că, de fapt, creștinii nu sînt așa. Și nu au fost niciodată așa, și nu ei au incendiat Biblioteca din Alexandria. Dar e la modă un nou sport printre mulți intelectuali de vază ai timpurilor noastre. E în trend să te declari laic. Ori liber cugetător. Deschis la minte. În viziunea dînșilor, a noilor Hypați, morala creștină e ceva expirat. E ceva care pune piedici minților curajoase și libertine. Acel ceva trebuie combătut. La treabă! Drumul spre Sodoma și Gomora a fost pietruit, iar acum e în curs de asfaltare. Alejandro Amenabar își face bine treaba." Autor: Cristian Geambasu Last edited by Scotsman; 02.12.2010 at 23:35:53. |
#18
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#19
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Oare in atatea zile petrecute cu Apostolii si oamenii de rand sa nu fi vorbit de viata de familie, pe care majoritatea o traiau ?! Oare la Nunta din Cana sa nu fi vorbit nimanui despre familie ?! Sfanta Scriptura ne pastreaza numai o parte din Adevarul revelat... restul este in Sfanta Traditie. Sfanta Traditie este alcatuita din multe carti scrise intre secolele I-VIII. Mare parte dintre ele vorbesc de familie. In aceste carti au ajuns multe dintre invataturile ce au circulat pe cale orala, in vremea Mantuitorului. Ba pana in zilele noastre, Duhul Sfant ii lumineaza pe cei sfinti, spre a arata calea cea dreapta... in fel de fel de probleme. Citat:
Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Iar El i-a zis: Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește împărăția lui Dumnezeu." (Luca 9, 59-60) Se pare ca si Mantuitorul "a intrat" in viata de familie a celorlalti ! Nu'i asa ?! Citat:
Citat:
Multi "crestini" nu mai au credinta, deci a vorbi de asemenea lucruri inaintea lor este totuna cu "a imprastia margaritare".
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
#20
|
||||
|
||||
![]()
Sunt situatii cand putem sa le raspundem altora apeland la cuvintele Parintilor. Nu toti ne-am ridicat la masura desavarsirii lor. Daca situatiile o cer, e bine sa le dam oamenilor aceste cuvinte. De altfel, e impropriu a spune ca sunt cuvintele lor, caci mai potrivit e a spune ca sunt ale Duhului - caci sunt rod al rugaciunii.
Minunat ar fi sa le raspundem din trairea noastra, dar, decat sa ne dam cu parerea si sa sfatuim gresit, mai bine apelam la aceste cuvinte traite de Parinti. Inchei prin a spune ca e mai bine sa tacem daca nu stim ce raspuns sa dam. E mai bine sa nu bem, decat sa bem apa otravita. Din nefericire cuvintele multora au ajuns sa fie otrava. Dar daca avem apa la noi, chiar daca nu e din curtea noastra, nu se cuvine oare sa o dam celui insetat? Il lasam sa moara de sete doar pentru ca nu-i din curtea noastra? Sa nu fie asa. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Sfaturi date altora... | sophia | Generalitati | 1 | 01.12.2010 23:17:44 |
Sfaturi date altora | sophia | Generalitati | 0 | 01.12.2010 23:17:42 |
ROMANII si razboiul altora... | Trandafir_Alb | Generalitati | 0 | 05.01.2010 18:38:53 |
caut date contact | guiumihai | Stiri, actualitati, anunturi | 5 | 02.09.2008 18:04:04 |
Minunatiile naturi date de Dumnezeu | alexa.oni | Generalitati | 3 | 01.01.2008 15:58:15 |
|