Scuze, iarta-ma, nu pot

În prealabil postat de OmuBun

Ba da, se poate interpreta si asa!

Eu am ezitat mult cu gandul sa deschid un topic pe aceasta idee si pana la urma am renuntat. Pericopele acestea legate de cina/nunta, m-au pus pe pe ganduri, nu de ieri, ci de prima data cand le-am citit si mult am staruit asupra lor.
De ce incepe pericopa evanghelica cu "Un om oarecare"? S-ar intelege cu totul altceva daca dintru inceput s-ar evidentia ca e vorba de Stapanul Tuturor si nu "un om oarecare". Din punctul meu de vedere incerc sa fac voia Stapanului chiar daca "pamantul" si "boii" si "femeia" fac parte din viata mea. Mi-e drag sa "cinez" cu El si sa-L primesc (atat cat trufia mi-o ingaduie) in sufletul meu.
Mergand mai departe, acceptam deci ca poate acolo este ceva ce mie imi scapa, dar mai apoi citeam: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa. A sili pe cineva, implica a-l stramuta din drumul lui, iar asta inseamna ca omul nu este pregatit pentru cina, ci pentru acele catre care se indrepta.
In Matei - 22 pericopa este nuantata altfel si acolo se specifica clar ca e vorba de Imparatul care invita pe toti la nunta si fiecare se scuza asa cum vedem la Luca. Dar finalitatea apare astfel:
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

In mintea mea limitata, imi inchipui ca este vorba de cei care gasesc in biserica, nu "cina" sau "nunta" la care au fost invitati (sau siliti) sa participe, ci o noua modalitate de a sminti pe altii sau de a-si manifesta gandurile viclene. Cine nu e fost deranjat in timpul sfintei liturghii, ori de un cersetor mai mult decat insistent, ori de cate un vorbaret, ori de cate cineva care miroase de nu poti sta in jurul lui pe o raza de cativa metri patrati? Presupun ca aici fac trimitere cele doua pericope ale sfintilor apostoli Luca si Matei. Textul in sine poate parea ciudat, daca dorim sa analizam ce inseamna "om oarecare" sau "a sili", dar pana la urma totul se reduce la acel bun simt fara de care nu poti participa la cina/nunta!

Şi pe mine mă intriga această pericopă evanghelica şi nici nu prea o înţeleg.
Deci:au fost invitaţi la nuntă doar anumiţi oameni.Aceştia au gasit felurite scuze pentru a nu veni.
Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .
Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?

[camy_d]

În prealabil postat de dorinastoica14

Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .

După ce au venit nişte oameni, a zis să mai cheme pt. că erau locuri libere, deci oricum i-ar fi chemat şi pe ceilalţi, chiar dacă primii acceptau.

În prealabil postat de camy_d

Şi eu vreau să ştiu cum îi întoarcem pe oameni la credinţă, e plin de necredincioşi în jurul meu şi pe niciunul nu l-am schimbat.

Cred ca unele lucruri se intampla dincolo de puterea noastra de intelegere. Insasi Sfanta Scriptura este presarata cu idei paradoxale. la un moment dat Mantuitorul raspunde unuia dintre apostoli care intreba de ce le vorbeste oamenilor in pilde: "Ca sa nu inteleaga si astfel sa se indrepte!"
"Samanta semanatorului" poate cadea in drum sau in pamant prielnic. Desi toti avem ochi si urechi, nu fiecare dintre noi este sortit sa "auda" si sa "vada" tot ce Dumnezeu ne ofera in fiecare clipa. Poate cel mai greu ne este cand cei foarte dragi noua primesc Cuvantul Adevarului precum "nuca-peretele". Nu are nici un fel de aderenta si tu plangi in sufletul tau ca viata lor este o continua sminteala desi pentru ei tu esti cel "dus cu capu'"!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Problema este ca majoritatea refuza participarea la Cina Domnului care este scopul fiecarei Sfinte Liturghii. Mergem la biserica, suntem invitati sa ne apropiem, dar noi Il refuzam pe Hristos invocand diverse motive si ignorandu-i pe Sfintii Parinti care ne indeamna si ei sa facem asta cat mai des posibil. Vom da seama pentru orice lucru gresit, incusiv pentru ca refuzam sa ne impartasim unii cu altii prin Trupul Lui care este Biserica, la fiecare dumnezeiasca Liturghie - daca se poate.

Sfantul Nicolae Cabasila incepe asa "Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii":

CAPITOLUL I

Despre scopul Sfintei Liturghii în general

Savârsirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în
dumnezeiescul Trup si Sânge, iar ca scop sfintirea credinciosilor, care, prin
acestea, dobândesc si înlesnesc împlinirea acelui efect si acelui scop, sunt
rugaciunile, cântarile, citirile din Sfânta Scriptura si, în general, toate cele ce se
savârsesc si se rostesc, cu Sfânta rânduiala, înainte si dupa sfintirea darurilor.

În prealabil postat de dorinastoica14

stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta

Este reactia care-am avut-o si eu de la inceput si de aceea am staruit mai mult asupra ei. Textul pare paradoxal fiindca se contrazice de multe ori, nu o data. Pentru ca nu inteleg de ce ma mai chemi, de ce ma mai silesti, daca ma trimiti unde ma trimiti? Lasa-ma-n durerea mea, ca nu eu m-am autoinvitat!
Eu inteleg de aici ca omul crestin, care reuseste in final sa-si duca crucea lui cu smerenie, va avea bucurii neasemuite in viata vesnica, ceea ce nu la fel se intampla cu cei care nu sunt crestini. Acestora nu li se cere, dar nici nu li se da!
Pana la urma, daca omul vegheaza si este pregatit cu candela si ulei din belsug (lumina credintei si invatatura sfintilor parinti) pentru cand va veni Mirele, nu trebuie sa ne mai gandim la o alta "haina" fiindca presupun ca despre credinta si intelepciune este vorba in pericopa!

În prealabil postat de OmuBun

Cred ca unele lucruri se intampla dincolo de puterea noastra de intelegere. Insasi Sfanta Scriptura este presarata cu idei paradoxale. la un moment dat Mantuitorul raspunde unuia dintre apostoli care intreba de ce le vorbeste oamenilor in pilde: "Ca sa nu inteleaga si astfel sa se indrepte!"
"Samanta semanatorului" poate cadea in drum sau in pamant prielnic. Desi toti avem ochi si urechi, nu fiecare dintre noi este sortit sa "auda" si sa "vada" tot ce Dumnezeu ne ofera in fiecare clipa. Poate cel mai greu ne este cand cei foarte dragi noua primesc Cuvantul Adevarului precum "nuca-peretele". Nu are nici un fel de aderenta si tu plangi in sufletul tau ca viata lor este o continua sminteala desi pentru ei tu esti cel "dus cu capu'"!

Ai dreptate Culai !
Chiar ieri mi s-a întâmplat când am încercat să vorbrsc despre credinţă să fiu privită ca o "ciudată" de către majoitatea.Unii taceau dar cei mai mulţi au sarit cu gura pe mine să mă combată şi să-mi demonstreze că sunt dusă rău de tot,demodată şi depăşita de evenimente.(era vorba despre actele biometrice)

În prealabil postat de OmuBun

Este reactia care-am avut-o si eu de la inceput si de aceea am staruit mai mult asupra ei. Textul pare paradoxal fiindca se contrazice de multe ori, nu o data. Pentru ca nu inteleg de ce ma mai chemi, de ce ma mai silesti, daca ma trimiti unde ma trimiti? Lasa-ma-n durerea mea, ca nu eu m-am autoinvitat!
Eu inteleg de aici ca omul crestin, care reuseste in final sa-si duca crucea lui cu smerenie, va avea bucurii neasemuite in viata vesnica, ceea ce nu la fel se intampla cu cei care nu sunt crestini. Acestora nu li se cere, dar nici nu li se da!
Pana la urma, daca omul vegheaza si este pregatit cu candela si ulei din belsug (lumina credintei si invatatura sfintilor parinti) pentru cand va veni Mirele, nu trebuie sa ne mai gandim la o alta "haina" fiindca presupun ca despre credinta si intelepciune este vorba in pericopa!

Oare Mântuitorul se referea la cei de altă credinţă?

În prealabil postat de dorinastoica14

Oare Mântuitorul se referea la cei de altă credinţă?

Cred ca se refera la "sansa" pe care doar cei care intamplator trec la un moment dat printr-o anumita raspantie de drumuri (intamplator?? ce e intamplarea in viata omului, oare?) si care ar trebui sa dea slava lui Dumnezeu pentru privilegiul de a fi invitati la o astfel de "cina". Paradoxul este ca omul, in prostia lui, NU STIE cine il invita si pare iritat ca cineva indrazneste sa-i tulbure viata. Daca omul ar sti, daca i s-ar deschide mintea de pe urma, daca ar putea prevedea ca invitatia nu e una oarecare, ci biletul de intrare in Imparatia Cerurilor, probabil ar proceda altfel. Dar ce stie el de Imparatia Cerurilor, daca nu i s-a spus, daca nu a auzit pe nimeni venind de acolo cu poze, cu filme, cu parfumuri, cu fructe, cu mp3 ceva?... E de plans, dar pur si simplu nu poti convinge si nu poti sili pe nimeni decat intr-un singur fel: staruind in rugaciune. Abia atunci, Dumnezeu se va indura si-i va ridica ceata de pe ochi, si cantecul sirenelor din urechi!... Tocmai de aceea se face intotdeauna apel la puterea de a ne ruga unii pentru ceilalti si nu numai pentru noi si grijile noastre. Noi suntem subiectivi si orbi. Dar cei ce se roaga pentru noi, vad altfel lucrurile si stiu mai bine sa ceara, si ca atare chiar sunt mai lesne ascultati.

[camy_d]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ai dreptate Culai !
Chiar ieri mi s-a întâmplat când am încercat să vorbrsc despre credinţă să fiu privită ca o "ciudată" de către majoitatea.Unii taceau dar cei mai mulţi au sarit cu gura pe mine să mă combată şi să-mi demonstreze că sunt dusă rău de tot,demodată şi depăşita de evenimente.(era vorba despre actele biometrice)

Nu am fost jignită până acum, dar mă enervează că nu ştiu ce trebuie să fac, deşi poate că aş putea face ceva pentru cei rătăciţi. Dacă dau şi eu socoteală pentru ei la Judecată?

În prealabil postat de camy_d

Nu am fost jignită până acum, dar mă enervează că nu ştiu ce trebuie să fac, deşi poate că aş putea face ceva pentru cei rătăciţi. Dacă dau şi eu socoteală pentru ei la Judecată?

Desi am vazut multe opinii si pe-aici pe forum, eu raman la parerea ca trebuie sa ne rugam si pentru cei mai pacatosi. Unii sustin ca nu avem voie sa ne rugam pentru cutare care e betiv, cutare ca e desfanat, cutare ca e ratacit sau injura sau e ateu si tot asa. Din pacate ajungem sa facem iarasi legile noastre si nu pe cele ale lui Dumnezeu. Mantuitorul a apreciat intotdeauna staruinta in rugaciune, si chiar daca initial a spus ca nu trebuie sa se dea din painea fiilor la caini, pana la urma orice rugaciune, ajunge sa fie ascultata. Este unicul fel de a ajuta cu adevarat pe cineva sa se indrepte. Mai bine decat Dumnezeu, nimeni nu stie cum sa-l faca pe om sa se indrepte!