botez

[glykys]

În prealabil postat de Annyta

Buna ziua,

Ieri am primit propunerea sa botez o fetita. Inclin sa cred ca voi raspunde afirmativ, totusi am si indoileli. Stiu ca nasii sunt responsabili pentru copiii lor duhovnicesti toata viata - oare voi fi in stare? Parintii nu sunt cununati, el a crescut la orfelinat si mai are un baietel de 3 ani, cu o alta femeie. Pe scurt sunt foarte saraci si intr-o situatie cam incurcata. Eu il cunosc pe tatic de la biserica, unde vine sa il impartaseasca pe baietel.
Un coleg de serviciu ma sperie cu cheltuielile inerente... alti prieteni imi spun ca ar fi foarte bine... Il voi intreba cat de curand si pe parintele duhovnic.

Voi ce parere aveti? Cat de mult ar trebui sa ma implic, ca nasa, in viata fetitei? Si oare cat costa un botez "fara pretentii"?

Multumesc

Vorbeste si tu cu parintii sa se cunune la biserica! Eventual, facem cheta pentru plata taxei cununiei la biserica (e in jur de 500 ron). Cat despre botez, si eu sunt de parere ca trebuie numai slujba religioasa, nu si maimutarelile de dupa. Poate ar trebui sa vorbesti si cu parintii, sa vezi ce asteptari materiale au de la tine.
Acum, daca te-au ales pe tine si nu pe altul, au avut ei un motiv....

[bcristi]

ma puteti lamuri daca este un pacat ca un frate sa ti boteze copilul ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bcristi

ma puteti lamuri daca este un pacat ca un frate sa ti boteze copilul ?

Nu, nu este păcat.
Ca regulă generală: păcatele sunt încălcări deliberate ale legilor pe care le avem de la Dumnezeu, fie în mod direct (spre exemplu: păcatul masturbării) fie în mod indirect, prin intermediul Bisericii (spre exemplu, neparticiparea la Sf Liturghie). Deci, din moment ce nici Cristos, nici Biserica nu au spus că un frate nu trebuie să îţi boteze copilul, înseamnă că acest lucru nu este păcat.

În prealabil postat de Mirela0110

deci eu astept acum un baiat, care cu ajutorul lui Dumnezeu se va naste prin aprilie.

Ei, cum e ? Aşteptăm noutăţi, ca să ne putem bucura!

Va multumesc pentru incurajarile de a accepta sa botez fetita! Botezul este pe 6 mai :-) Sper ca totul sa iasa bine (nu sunt prea priceputa cu imbracarea bebelusilor.... dar stiu Crezul :-))

[bcristi]

va multumesc! totusi, pacat nu este dar poate fi privit acest lucru ca ceva anormal ?

[Mirela0110]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ei, cum e ? Aşteptăm noutăţi, ca să ne putem bucura!

ehee... a trecut vremea ... subiectul era scris in decembrie 2010 ... de nascut baiatul s-a nascut asa cum am zis in aprilie 2011, pe 14 ... are deja un an ... si acu in aprilie 2012 asteptam al treilea membru, o fetita, care se va naste cu ajutorul lui Dumnezeu prin iunie ... sincer sunt foarte speriata ca nu stiu cum am sa ma descurc cu trei ... noi stam cu bunica care are foarte mari dureri de spate, de picioare, merge greu, dar multumesc ca am noroc de ea, sotul e mai tot timpul plecat cu serviciul, il trimite o data pe saptamana si la bucuresti vreo 2 zile si socrii sunt din piatra neamt, mai vin ei dar na destul de rar, fiecare cu viata lui ... sper doar sa le aranjeze Dumnezeu pe toate si sa o tina pe bunica in viata si sa ii dea sanatate, sa ma pot descurca cu 3, ca fara ajutor e tare greu ... e stres, oboseala, nervi, griji ... unu tipa, unu plange, unu e flamand, unu trebuie schimbat, unu vrea o jucarie, unu vrea sa doarma ... si cateodata cand bunica na, e si normal, nu mai poate de oboseala si dureri si se culca, eu raman singura cu astia 2 mici, fata de 3 ani si biatul de un an ... nu ma plang, dar sunt destul de terminata psihic si prin faptul ca nu pot conta mai deloc pe sot, ca nu este alaturi de mine, sau cand vine acasa ori e obosit, ori e nervos, numai de copii nu are chef ... de asta mi-e foarte frica ca nu stiu cum am sa ma pot descurca aproape singura cu 3 ... ce pot sa spun, sper sa le randuiasca Dumnezeu pe toate ...

[lore86]

În prealabil postat de Mirela0110

ehee... a trecut vremea ... subiectul era scris in decembrie 2010 ... de nascut baiatul s-a nascut asa cum am zis in aprilie 2011, pe 14 ... are deja un an ... si acu in aprilie 2012 asteptam al treilea membru, o fetita, care se va naste cu ajutorul lui Dumnezeu prin iunie ... sincer sunt foarte speriata ca nu stiu cum am sa ma descurc cu trei ... noi stam cu bunica care are foarte mari dureri de spate, de picioare, merge greu, dar multumesc ca am noroc de ea, sotul e mai tot timpul plecat cu serviciul, il trimite o data pe saptamana si la bucuresti vreo 2 zile si socrii sunt din piatra neamt, mai vin ei dar na destul de rar, fiecare cu viata lui ... sper doar sa le aranjeze Dumnezeu pe toate si sa o tina pe bunica in viata si sa ii dea sanatate, sa ma pot descurca cu 3, ca fara ajutor e tare greu ... e stres, oboseala, nervi, griji ... unu tipa, unu plange, unu e flamand, unu trebuie schimbat, unu vrea o jucarie, unu vrea sa doarma ... si cateodata cand bunica na, e si normal, nu mai poate de oboseala si dureri si se culca, eu raman singura cu astia 2 mici, fata de 3 ani si biatul de un an ... nu ma plang, dar sunt destul de terminata psihic si prin faptul ca nu pot conta mai deloc pe sot, ca nu este alaturi de mine, sau cand vine acasa ori e obosit, ori e nervos, numai de copii nu are chef ... de asta mi-e foarte frica ca nu stiu cum am sa ma pot descurca aproape singura cu 3 ... ce pot sa spun, sper sa le randuiasca Dumnezeu pe toate ...

Draga mea, Dumnezeu nu da niciodata mai mult decat poti duce. Si daca a hotarat s ate binecuvinteze cu inca unul, in mod sigur iti va da puterea sa te descurci.
Si eu am fost exact in aceeasi situatie. Doar ca nu aveam nici o bunica...Un sot plecat toata ziua, eu stateam singura la tara cu 2 copii. Uneori ma vedeam cu sotul o zi pe saptamana cat sa imi aduca cursurile ca sa invat ptr facultate(eram si studenta). Iar al treilea era pe drum. Iar viata la tara nu e tocmai usoara: fa focul, adu apa, matura curtea, pliveste gradina, matura zapada din curte, cumparaturi in sat . La astea se adauga tot ce presupune ingrijirea adoi copii mici: unul de 2 ani si unul de 1 an.Apoi sotul s-a imbolnavit, a stat cateva saptamani internat, iar eu mergeam pe tren la el cu cei doi copii. Eram in luna a 7. Dupa nasterea mezinului ne-am mutat la oras(simteam ca s-au adunat prea multe si nu as mai putea suporta o lauzie cu apa rece si baia sloi).
Apoi s-a nascut al treilea. Nu putine au fost lunile in care le faceam singura pe toate: mancare, curatenie, ingrijit copiii, baie la copii. Sotul statea cu noi, dar era mai mult plecat; in schimb facea cumparaturile si ma ajuta sa mai ies cu micutii la plimbare, caci fiind asa mici era imposibil sa iesi singura cu ei intr-un oras asa mare.
Dar timpul a trecut...primele luni au fost crancene...de multe ori ma culcam plangand spunand ca nu mai pot.Asa cum am spus, pe sot nu ma puteam baza prea mult deoarece boala lui se vindeca incet, fiind nevoita sa il menajez si pe el.
Acum prichindeii sunt mari, mezinul are deja 3 ani.Fac echipa minunata impreuna.Sufera atunci cand trebuie sa ramana acasa, intreband mereu cand vin fratii lui.Se iubesc, se pupacesc, sa joaca impreuna, se mai bat, se parasc. Sunt cel mai minunat dar pe care mi l-a dat Dumnezeu!
Si pentru ca Domnul nostru e boier mare, si cand da, da din belsug asteptam cu bucurie si cea de-a doua surioara. Speram ca poate se va echilibra balanta si vor fi doi-doi.
Nu mi-e teama de nimic. Stiu ca daca Domnul a trimis-o, El ii va purta de grija. O va ajuta in primul rand sa ajunga cu bine pe lume, apoi se va ingriji de cele necesare. Singurul lucru de care ma ingrijorez e ca nu cumva, din cauza slabiciunii si a neputintei mele, sa se vateme in vre-un fel aceste suflete curate lasate in grija.

Ti-am zis toate astea dintr-un singur motiv.S a te incredintez ca Domnul are grija de toate in chipul cel mai minunat, si El e Acela care ne ajute sa ne ducem in tacere crucea. Personal, nu cred ca as putea duce o cruce mai cu bucurie decat cresterea si ingrijirea copiilor.
Caci asa cum spunea un poet drag"(...)fara jerfa nu-i cununa vrednica si buna/ caci cununa fara jerfa este doar minciuna" Traian Dorz

[Mirela0110]

În prealabil postat de lore86

Si pentru ca Domnul nostru e boier mare, si cand da, da din belsug asteptam cu bucurie si cea de-a doua surioara. Speram ca poate se va echilibra balanta si vor fi doi-doi.

Multumesc frumos pentru incurajari, vad ca altii au dus-o mai greu si eu ma plang ... e adevarat ca eu nu fac mancarea, am noroc de bunica, care mai sta cateodata si cu copiii, dar nu mai mult de o ora, ma ocup doar de curatenia in casa, sa zic, si la cumparaturi ma mai ajuta si sotul ... ce ma mai chinui e sa termin doctoratul si trebuie scrisa teza, trebuie sustinut un referat, trebuie invatat si ma ocup si eu de asta cand pot ... nu stiu, eu sunt si foarte sensibila, destul de emotiva, nu sunt o fire prea puternica, sa fiu eu cea care duce toate greutatile casei si eu sa fiu stalpul familiei, adica cat tine de mine fac, dar am nevoie cateodata , mai des sau nu, sa mi se arate ca nu sunt singura, ca am un sprijin, ca pot conta pe cineva ... si acel sprijin sau cineva e bunica si sotul ... dar cum bunica e destul de bolnava si stiu ca Doamne fereste oricand poate pati ceva si sotul e mai tot timpul plecat, ma simt debusolata, depasita de situatie, cateodata ma simt foarte singura ... si atunci imi pun singura speranta in Dumnezeu ca El le va aranja si randui pe toate ca sa ma pot descurca, sa o duc pana la capat ...

sa inteleg ca vine al patrulea membru, o fetita ? cate saptamani ai ? ma bucur foarte mult .. sa iti dea Dumnezeu sanatate, forta si putere in toate in continuare ... te admir ... eu una nu stiu daca as mai putea face si pe al patrulea ... eu l-as vrea tare mult dar cel putin in momentul de fata nu stiu daca as putea sa ma mai descurc ... poate pentru vreo 3 4 ani, simt nevoia de o pauza ...

felicitari din tot sufletul, sa ma tii la curent cum merge cu sarcina ... multa sanatate si sa va ajute Dumnezeu cu toate >:D<

[lore86]

În prealabil postat de Mirela0110

Multumesc frumos pentru incurajari, vad ca altii au dus-o mai greu si eu ma plang ... e adevarat ca eu nu fac mancarea, am noroc de bunica, care mai sta cateodata si cu copiii, dar nu mai mult de o ora, ma ocup doar de curatenia in casa, sa zic, si la cumparaturi ma mai ajuta si sotul ... ce ma mai chinui e sa termin doctoratul si trebuie scrisa teza, trebuie sustinut un referat, trebuie invatat si ma ocup si eu de asta cand pot ...

Pe andrei l-am nascut tocmai la inceputul sesiunii de iarna din ultimul an.lauza fiind de doar 2 zile nu m-am putut duce la examen, asa ca in vara aveam 2 sesiuni in una plus licenta, fara referate si proiecte. Plus trei copii la activ, din care ultimul de 5 luni. Cum am reusit sa iau toate examenele si licenta cu nota buna, nici eu nu stiu. Doar Pronia divina a fost cea care m-a ajutat

nu stiu, eu sunt si foarte sensibila, destul de emotiva, nu sunt o fire prea puternica, sa fiu eu cea care duce toate greutatile casei si eu sa fiu stalpul familiei, adica cat tine de mine fac, dar am nevoie cateodata , mai des sau nu, sa mi se arate ca nu sunt singura, ca am un sprijin, ca pot conta pe cineva ... si acel sprijin sau cineva e bunica si sotul ...

Da, stiu cum e...si eu am fost extrasensibila si delicata...fata lu tata, crescuta in puf. Dar greutatile vietii, familia, sotul bolnav m-au calit asemena unui antrenament spartan. Mi-am pus mereu nadejdea in Domnul si mi-am zis :De dragul Tau, pot! stiind ca El isi arata puterea in cele mai slabe vase. Iar cand nu mai puteam ziceam Ajuta-mi Doamne, vezi neputinta si nepriceperea mea!. Cand sotul s-a imbolnavit tare, m-am simtit ca vaduva. M-am ingrijorat, m-am panicat, am disperat. A fost prima oara cand m-am gandit ca daca ar fi sa raman vaduva ar trebuie sa ma descurc, de dragul copiilor si nu sa imi plang de mila.Asa am reusit sa depasesc situatia.
Nu mai imi pun nadejdea in om, ci doar in Domnul. Facand asa, mi-a fost mult mai bine.Cand ma bazam pe om, iar el nu imi venea in ajutor ma simteam cumplit, neputincioasa, depasita de situatia. acum fac invers: imi pun nadejdea in El, iar atunci cand el vede ca nu mai pot, imi trimite ajutorul potrivit.

sa inteleg ca vine al patrulea membru, o fetita ? cate saptamani ai ? ma bucur foarte mult .. sa iti dea Dumnezeu sanatate, forta si putere in toate in continuare ... te admir ... eu una nu stiu daca as mai putea face si pe al patrulea ... eu l-as vrea tare mult dar cel putin in momentul de fata nu stiu daca as putea sa ma mai descurc ... poate pentru vreo 3 4 ani, simt nevoia de o pauza ...

felicitari din tot sufletul, sa ma tii la curent cum merge cu sarcina ... multa sanatate si sa va ajute Dumnezeu cu toate >:D<

Da, prin mila lui Dumnezeu o sa mai avem un copilas. Noi ne-am dori o fetita, dar fie voia Domnului.
e de inteles situatia ta. si eu facusem o depresie post partum dupa Andrei, si ziceam ca nu mai vrea nici un copil niciodata. Dar am depasit-o cu ajutorul lui Dumnezeu, iar dupa cativa ani ajunsesem sa imi doresc asa mult inca o fetita incat la scurt timp am ramas iar insarcinata. De data asta sarcina a fost distantata, la trei ani diferenta, tot din Pronia divina. La ultimul copilas mi s-a spus ca daca mai fac unul curand ma duc... Sarcina o duc destul de greu, dar simt ajutorul Domnului la tot pasul. E, nu o data i-a contrazis El pe medici...

Asa ca mergem mereu cu nadejde...inainte...Spre inviere.
Multumim de ganduri si urari.Domnul sa iti dea si tie putere multa, sanatate,rabdare si nastere in pace. pe cand vine bebe?

[Mirela0110]

În prealabil postat de lore86

acum fac invers: imi pun nadejdea in El, iar atunci cand el vede ca nu mai pot, imi trimite ajutorul potrivit.

da asa e , foarte bine spus ... o sa incerc si eu sa fac la fel, poate o sa ma simt mai bine cel putin din punct de vedere psihic ...

În prealabil postat de lore86

La ultimul copilas mi s-a spus ca daca mai fac unul curand ma duc... Sarcina o duc destul de greu, dar simt ajutorul Domnului la tot pasul. E, nu o data i-a contrazis El pe medici...

felicitari, cate luni ai ? intr-adevar cand copiii au asa vreo 3 ani parca altfel te intelegi cu ei, dar cand is mici e greu tare ... dar de ce au zis asa doctorii? ai cezariana sau de ce ? sa ai mare grija de tine, sa incerci sa faci cat mai putin efort ... na cat se poate, asa mi se spune si mie nu cara, nu fa aia, nu fa aia, dar ce am cum ? :P cu Dumnezeu inainte ..

În prealabil postat de lore86

Domnul sa iti dea si tie putere multa, sanatate,rabdare si nastere in pace. pe cand vine bebe?

multumesc frumos si tie la fel ... ar trebui sa se nasca cam pe maxim 20 iunie ... sper sa fie totul bine pana la capat .

sarcina cat mai usoara si tie ... poate is gemeni:D eu tare mi-as fi dorit sa am gemeni, dar na, a stiut Dumnezeu cat sa dea ... poate nu m-as fi putut descurca cu 4 deodata ... oricum cati or fi, ce or fi, sanatosi sa fie si sa se nasca cu bine si sa fii si tu sanatoasa pe langa ei sa ii poti creste ...tinem legatura.