Probleme in familie, un sfat daca aveti sa-mi dati va rog

[vultur77]

În prealabil postat de Laura19

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate. In afara sa ma rog si sa merg la biserica, n-as mai putea face nimic? E greu sa ramai impartial si sa ignori.

Ce intreprind medicii pentru a ajuta persoanele care sufera de alcolism? Este general acceptata utilizarea substantelor dezintoxicante de tot felul,a medicamentelor psihotrope,a preparatelor care produc aversiune fata de alcool prin crearea unui reflex negativ,a fortifiantelor generale si a vitaminelor. ASTA IN CE PRIVESTE TRUPUL!!!

Psihologul sau psihoterapeutul calificat incearca sa descopere radacinile psihologice profunde ale aparitiei betiei,analizeaza particularitaile de caracter ale omului,familia si conditile lui sociale.Dupa aceea,specialistul da sfaturi si recomandari,il invata pe suferind sa lupte cu stresul,sa depaseasca conflictele s.a.m.d. Intr-o serie de cazuri sunt efectuate o serie de proceduri psihoterapeutice,al caror efect este cu atat mai mare cu cat bolnavul doreste mai puternic sa scape de povara si sa se intoarca la viata normala.Astfel, psihoterapeutul devine un fel de calauza si ajutor al pacientului in calea dificila pe care acesta trebuie sa o strabata prin propriile eforturi.

ALCOLISMUL SI NARCOMANIA sunt boli-dar boli in cea mai mare parte DUHOVNICESTI. La radacina betiei,a folosirii drogurilor se afla PUSTIETATEA DUHOVNICEASCA ,nemultumirea fata de viata,pierderea sensului existentei. Sfanta Biserica Ortodoxa considera betia pacat greu.Ca atare,se intelege ca bolnavul nu poate fi ajutat cu eficacitate numai prin mijloace medicale.Sfaturile si medicamentele nu sunt atotputernice.Pentru invingerea bolii este NEAPARAT NEVOIE DE POCAINTA SINCERA INAINTEA LUI DUMNEZEU prin TAINA SPOVEDANIEI, de rugaciuni catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre Sfintii Lui.

Betia poate fi urmarea influentei duhurilor cazute asupra omului.Prin venirea Sa,Mantuitorul nostru n-a nimicit de tot stapanirea diavolului,ci numai a slabit inraurirea lui asupra oamenilor si ne-a dat mijloace de a invinge cursele diavolesti.Aceste mijloace mantuitoare sunt credinta,chemarea numelui MANTUITORULUI HRISTOS,rugaciunea,postul si bineinteles,SFINTELE TAINE ALE SPOVEDANIEI SI IMPARTASANIEI. Stati impotriva diavolului,si el va fugi de la voi,spune APOSTOLUL IACOB. De altfel,in starea de delir alcoolic bolnavii vad chipuri infricosatoare(''halucinatii vizuale intense'',spune psihiatria oficiala).CEEA CE VAD EI SUNT DEMONII.

DOAR PRIN CREDINTA SI RABDARE,DOAR PRIN POCAINTA SI MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU SE POATE VINDECA ALCOOLICUL CU ADEVARAT. ALTA CALE NU-I.

[Doina97]

În prealabil postat de Laura19

Da. Multumesc pentru raspunsuri. Credinta e importanta intradevar. As dori totusi daca se poate niste sfaturi decat citate din Biblie. Si stiu ca nu trebuie sa ii judec, si nu vreau sa fac asta, vreau sa fac sa fie bine, dar nu stiu cum. De aceea am postat aici problema mea. Sa cer sfaturi, pareri. Aveti macar idee cum este sa cresti intr-un mediu ca acesta? Visul meu de familie perfecta e facut cioburi. Si vreau sa il refac, macar cat se mai poate.

Eu am idee cum este sa traiesti intr-un mediu ca acela.Mai exact,la mine in famile a fost/este o situatie mult mai grava decat in familia ta. Tu esti putin mai norocoasa decat mine,tatal tau are posibilitatea sa mearga la AA. alcoolismul este o boala grava.
Nu este treaba copiilor sa-si urasca/judece parintii.
Comunicarea rezolva absolut totul.

În prealabil postat de Lilith23

. Replici de-ale părinţilor, ca "uite ce-ai făcut, copile. eu nu am făcut niciodată aşa ceva" îi setează copilului nişte aşteptări mult prea mari, pentru că el, în copilările îşi doreşte să fie exact ca părinţii lui, la maturitate.

Interesant! De ce esti atat de sigura ce orice copil "isi doreste sa fie exact ca parintii lui, la maturitate" ?

[konijiro]

Tine cu dintii de parerea ta, si incearca sa pleci la facultate in alt oras. Dupa cum a zis si Horatiu, nu cred ca ai ce sa faci ca sa imbunatatesti situatia. Parintii tai sunt oameni maturi, se cunosc de ceva vreme, e mai mult treaba lor sa incerce sa repare relatia dintre ei.

Nu e vorba de fuga de responsabilitate, dar in multe cazuri ca al tau, copiii se lasa prinsi in situatia asta si rateaza oportunitati importante la varsta lor.

Pe scurt, concentreaza-te cat poti asupra a ceea ce ai tu de facut. Din experienta proprie iti spun ca mai ales daca tatal tau bea, si daca modul de comunicare intre ai tai a ajuns unde e acum, sunt foarte putine lucrurile pe care le poti face. Probabil nu ar fi un lucru rau si daca parintii tai accepta ca situatia e de neremediat, si se despart. E mult mai bine asa, decat sa traiasca de acum inainte intr-o atmosfera ca cea pe care ai descris-o, si sa te mai tina si pe tine acolo.

Cat despre avortul facut de mama ta, e foarte usor sa judeci. Mai ales la 19 ani.
Daca tot ai ajuns in punctul in care o judeci, de ce nu stai de vorba cu ea despre asta? Mi se pare o atitudine mult mai corecta, cu toate ca implica o responsabilitate.

Mai e ceva asemanator aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...rinta+copiilor

În prealabil postat de LaReine

Interesant! De ce esti atat de sigura ce orice copil "isi doreste sa fie exact ca parintii lui, la maturitate" ?

Vorbesc din experienţa şi studiile ce le am privind psihologia copilului. În copilărie, copilul se identifică cu părintele de acelaşi sex şi preia, în mod conştient, dar şi inconştient, pe drumul formării propriei identităţi, modelele de comportament ale acestuia.
Cunoaştem cu toţii obiceiul fetiţelor de a folosi fardurile mamei şi de a încălţa în joacă pantofii ei cu toc. Aşa cum şi băieţeii vor să folosească lucrurile tatălui. La o vârstă ceva mai mare, cam toţi copiii îşi doresc să aibă aceeaşi meserie cu părinţii lui.

Multumesc pentru raspunsuri.
Da, mersul la biserica si rugaciunea; da. Trebuie sa recunosc ca sunt cam paralela. Cand eram mica stiu ca ma rugam si il mai trageam de mana pe tata sa mergem la biserica. Dar asta a fsot cand eram mica. M-am departat mult de la biserica si de la ortodoxie. Nici n-am fost crescuta intr-un mod religios. Nu am nici icoane, nici biblie, nici carte de rugaciuni nimic in casa. Ba parca am o bibile mica dar n-are cruce pe ea. Nu cred ca e ortodoxa. Nu mai stiu sa ma rog si intr-un fel imi e si rusine, adica eu cu pacatele mele in spate si cu ratacirea mea sa ma rog pentru mai bine. Plus ca am inteles ca nu se asculta rugaciunile daca nu esti spovedit sau asa. E adevarat?
N-am deschis acest topic ca sa imi judec parintii, l-am deschis ca sa vad cum sa ii ajut si sa ma ajut. Sa fie clar. Am incercat sa discut cu ei, am incercat de toate cu ei si nu ama juns la nici un rezultat. Nu stiu ce sa mai zic. Mai astept pareri/sfaturi.
Multumesc.

În prealabil postat de Lilith23

Vorbesc din experienţa şi studiile ce le am privind psihologia copilului. În copilărie, copilul se identifică cu părintele de acelaşi sex şi preia, în mod conştient, dar şi inconştient, pe drumul formării propriei identităţi, modelele de comportament ale acestuia.
Cunoaştem cu toţii obiceiul fetiţelor de a folosi fardurile mamei şi de a încălţa în joacă pantofii ei cu toc. Aşa cum şi băieţeii vor să folosească lucrurile tatălui. La o vârstă ceva mai mare, cam toţi copiii îşi doresc să aibă aceeaşi meserie cu părinţii lui.

Probabil ca am eu amnezie ca nu-mi amintesc de asa ceva... cat despre folosirea fardurilor mamei da! Venise intr-o dupamasa de la lucru si eu i-am zis bucuroasa : " uite mami! am rujat peretii" :D

[heaven]

În prealabil postat de Laura19

Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.

Buna Laura si bine ai venit pe acest forum!
Voi incerca sa iti raspund pe rand la cele doua chestiuni ridicate de tine si voi incepe prin a-ti spune urmatorul lucru:copiii nu sunt responsabili de relatia dintre parintii lor si misiunea lor in viata nu este sa devina parinti ...pentru parintii lor!
Mama si tatal tau sunt si ei oameni ca toti oamenii,cu parti bune si mai putin bune,insa,mai presus de orice ei sunt adultii in aceasta poveste,este o relatie pe care si-au asumat-o ambii si atunci este necesar sa devina maturi din punct de vedere emotional.
Din ceea ce descrii tu,ei incearca sa te bage pe tine intr-un triunghi,iti pun tie pe umeri responsabilitatea familiei,a relatiei defectuoase dintre ei cu mesaje de genul "la tine este solutia ca familia sa isi revina".
Te asigur ca nu este asa si probabil ca nu este prima data cand ajungi sa fii ca un tampon intre mama si tata,insa pana nu te vei da la o parte,in pofida incercarilor lor de a te baga din nou la mijloc si sa ii lasi pe ei doi sa fie fata in fata si sa isi rezolve conflictele personale,aceasta situatie nu se va rezolva,ci se va realimenta continuu,iar cele mai multe bobarnace ghici cine le va primi?Ai ghicit...chiar tu,copilul lor!
Deci,daca ai posibilitatea sa pleci undeva la facultate,sa iti gasesti o gazda sau sa stai la camin si sa iti traiesti adolescenta frumos,asa cum ar trebui fiecare tanar sa o faca,mergi pe acest drum,iar in privinta parintilor fii fara grija,le vei face un bine,chiar daca vor incerca o perioada sa se agate de tine,sa te manipuleze inconstient sa revii in triunghi,la un moment dat nu vor mai avea incotro,se vor privi la propriu fata in fata,poate dupa multi ani de zile si vor fi nevoiti sa dea cartile pe fata si sa ajunga sa se inteleaga!
Referitor la a doua chestiune,cea cu avortul,revin la indemnul de a accepta ca si parintii tai sunt oameni,cu greselile lor ca oricine.Suntem de multe ori tentati sa ii idealizam,ne vine greu sa concepem ca parintii nostri nu sunt perfecti,insa iubirea adevarata presupune sa iubesti pe cineva asa cum este:cu greselile si slabiciunile sale.
Partea dureroasa in aceasta poveste,este de obicei faptul ca atunci cand,ca si copil afli o asemenea veste,ca mama nu te-a dorit la inceput,mesajul perceput poate fi acela ca "nu sunt dorit/a ; nu merit sa fiu iubit/a".
Poti,insa reusi SA O IERTI pe mama,ajungand SA O INTELEGI ca om,sa ii intelegi viata,conjunctura care a determinat-o la un moment dat sa actioneze intr-un anumit mod si astfel vei reusi sa vezi si prin ochii ei,sa ii intelegi temerile,durerile,nelinistile.
Vei putea atunci sa vezi ca sub imperiul acestora a luat intr-un anumit moment decizii in viata si ca te iubeste si te-a iubit,chiar daca a avut slabiciunile sale care nu aveau legatura cu tine,ci doar cu ce se petrecea in interiorul ei.
Sper sa iti fie de folos cele ce ti-am scris si iti doresc sa iti gasesti linistea si bucuria de a trai viata asa cum este ea si a iubi oamenii,asa cum sunt ei...umani! :)

[Dasy de Mara]

În prealabil postat de Laura19

Buna. Ma numesc Laura si am 19 ani. Sunt noua pe acest forum asa ca imi cre scuze de la inceput daca gresesc cu ceva privind regulile forumului. Problema mea nu prea are legatura directa cu religia, dar m-am gandit ca cele mai bune sfaturi le-as putea primi de aici. Ma scuzati daca e vreun deranj. Cum scrie si in titlu, am o problema(sau mai multe) in familie, mai exact probleme cu parintii. Stiu ca nu e frumos sa iti speli rufele in public, dar chiar am nevoie sa ma descarc si de niste sfaturi.
Parintii mei nu se inteleg , iar eu nu ma inteleg cu ei. Tata e un om bun si sufletist, dar se schimba radical cand consuma alcool. Certurile in familie deobicei pornesc cand el este 'vesel'. Cand eram mica mai consuma o bere doua rar, dar treptat a inceput din ce in ce mai mult. Cand nu are treaba sau nu lucreaza alcoolul e sfant. Foarte mult s-a schimbat dupa ce a stat la munca un an in SUA si, si mai mult dupa 2 ani in Anglia. Nu prea mai suntem pe aceiasi lungime de unda deloc. Eu vreau ceva, tata vrea ceva, mama altceva. Ma refer aici la cariere si idealuri in viata. Foarte des se cearta cu mama, rar saptamana fara certuri. Mereu cand se cearta cu ea ii spune 'boule' sau ca e proasta sau ca nush ce. Au fost si episoade in care am auzit-o pe mama zicand ceva gen: 'nu mai da in mine, ca am sa chem politia' sau lucruri aruncate de pereti sau pe geam. Si replici gen va dau afara din casa, mama ta maine pleaca, tu/voi vreti numai banii mei(mama lucreaza, iar eu sunt la scoala momentan), jucati teatru, complotati impotriva mea etc. Cand vorbesc doar eu si tata, mereu spune ca mama e asa si asa. Si ma doare chit ca nu prea ma inteleg bine cu ea, ca e mama. Si daca nu sunt de acord cu el zice ca sunt ca ea, de parca ar fi ceva rau sa ma aseman cu mama. Si cam asa spune mama, ca sunt ca el. Daca nu sunt de acord cu unul sunt de partea celuilalt si invers. Recunosc ca poate sunt si eu de vina, ca nu fac mereu ce vor si ce ar trebui. Am avut si eu perioada mea de rebeliune prin clasa a9a cand nu stiam ce vreau si cine sunt si faceam prostii, dar mi-a trecut acum. Si mai gresesc si cand le dau replica desi n-ar trebui, ar trebui sa ma abtin, dar nu pot, ma enervez foarte repede de ceva vreme. Si iar ne certam cand le spunca eu vreau sa stau la camin sau asa la facultate, vreau sa ma desprind sa invat de pe acum cum e sa fiu pe picioarele mele si sa muncesc pentru ce imi trebuie in viata. Tata spune ca la mine e solutia ca familia sa isi revina si sa ne intelgem bine, dar nu prea inteleg ce anume trebuie sa fac, in afara de invatat si ajutat prin casa si asa. Asta e pe scurt cam ce se intampla la mine, si sper ca se intelge in mare care e problema. V-as ruga sa imi dati si mie un sfat doua , ce ar trebui sa fac ca sa mearga bine treaba si la noi.
Si inca o problema, separata;daca nu e cu suparare. Eu sunt impotriva avorturilor, 100% impotriva. Si nu de mult am aflata ca mama a facut unul pe putin si tata a zis ca si pe mine vroiau dar le-a zis medicul sa lase primul copil(nu stiu daca e adevarat). Nu stiu detalii pentru ca mama nu a fost dornica de amanunte sau asa. A fost socant pentru mine mai ales ca eu mereu le priveam ca pe niste criminale pe cele care fac avort si mai ales ca mereu as fi dorit un frate sau o sora. E urat sa fi singur la parinti. Cum sa imi iert mama? Cum sa ma comport cu ea? Nu vreau sa o judec nu vreau sa o condamn sau asa. Poate exagerez eu, doar ca nu inteleg de ce, pentru ca cu banii nu stam chair rau, potrivit as spune.
Imi cer scuze daca v-am plictisit si multumesc pentru timplul pierdut citind ofurile mele.

Aici sunt multe de analizat, trebuie luate pe rand. Cand o sa am tim mai mult o sa-ti scriu din ceea ce ma v-a invata Bunul Dumnezeu, dar pana atunci, mergi si cauta-L pe Dumnezeu (du-te la biserica) si El te v-a invata smerenia, rabdarea si intelegerea aproapelui, care este mama ta. Nu o lasa singura cu tatal tau, daca o bate, caci nefiind tu in preajma poate sa se intample si mai rau, decat numai ce auzi prin perete. nu dispera si spune-i linistita tatalui tau ca-l iubesti deopotriva ca pe mama ta si nu-ti doresti altceva, decat sa fie armonie ingaduinta si intelegere in casa, ca sa poti sa inveti, ca altfel rezulatatele tale vor lasa de dorit. Spune-i linistita ca atunci cand nu simti tensiune in familie si nu este cearta poti sa te concentrezi la cele de invatat. Barbatii nu pot fara femeie iar el fiind mult departe de mama ta este posibil sa fi cunoscut si altele de care fiind amagit se simte mai aproape si o priveste pe mama ta ca pe un intrus in viata lui noua. Doamne da sa nu fie adevarat ce am presupus.
Gandeste-te, ce poate sa faca o fiinta neajutorata si nevinovata in starea de infrno pe care o descrii. Mama ta, vazand cum stau lucrurile a facut avort, ea se simte raspunzatoare de iadul in care ar trai copilul, care ar fi trebuit sa fie poate pe lume. Vezi ca si tie ti-e greu sa suporti atmosfera si vrei sa te retragi, DAR, ce poate sa faca un nou nascut?....... Ce folos, daca tatal tau e "inger"????(!) cand nu se imbata? Ca dupa ce ai omarat pe cineva, degeaba iti pare rau dupa aceea. Si poate el a silit-o sa avorteze si daca nu direct, dar prin comportamentul sau in orice caz. O femeie gravida merita tot respectul si atentia, purtand in pantece un inger.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa aduca prin Pronia, Puterea si milostivirea Lui cea mare liniste si pace in familia dumneavoastra. Mamei tale spune-i sa primeasca totul cu rabdare si sa spuna rugaciunea lui Iisus cand ii este greu, ca s-ar putea ca aceasta sa fie crucea ce o are de dus, sa primeasca totul ca si cand ar fi de la Dumnezeu si sa zica: "Aceasta este ptr pacatele mele", fiindca sa ne vom mantui purtand povara aproapelui si apoi dependenta de acool este o patima, de care nu se poate, decat numai prin post si rugaciune. Citeste biblia. Cand se cearta duceti-va si va rugati in alta camera.
Eu eram odata foarte furioasa, fiul meu facand a nu stiu cata oara o greseala, si nu m-am stapanit si l-am cetrat rau. A mers in camera lui plangand si cand a venit inapoi era senin si ma intreaba: Ti-a trecut? i-am spus da. El mi-a zis: sa stii ca ti-a trcut, fiindca m-am rugat eu la Dumnezeu, am zis Tatal nostru. Si bine a facut, caci m-a facut atenta, eu marindu-ma in ochii mei, ca mi-a trecut o furie fara margini cu asa o repeziciune.

---------------------------------------------------------------------------------------
Doamne, nu ma lasa, Da-mi mana, ca altfel ma scufund.