Nevoia credintei

[korinna]

În prealabil postat de Kronos

de ce nu s-ar mai putea întoarce la Dumnezeu după moarte dacă tot îl așteaptă atât pe om? Dar asta e altă problemă.

pana la sfarsitul lumii si cei care merg in iad, daca se caiesc, probabil randuieste Dumnezeu, vreun urmas ceva, sa se roage si pentru sufletele lor sa-i scoata de-acolo (asa zice parintele Arsenie Boca)... deci vezi frate ca mila Domnului se duce si dincolo de moarte... nu e batut in cuie...

[AndreiM]

Daca faci fapte bune fara gandul la Hristos e ca si cum ai spune ma mantuiesc singur, nu am nevoie de Dumnezeu, ceea ce e absurd. Dumnezeu ne cheama la dumnezeire, caci precum a spus sfantul, adanc pe adanc cheama. Iar Dumnezeu ca sa ne mantuiasca s-a facut om, a patimit toata grozavia, a luat asupra lui pacatele noastre si noi nu vrem sa ne gandim la El? Dumnezeu nu e un tonomat de bine, care daca faci fapte bune te trimite in Rai si daca faci fapte rele te baga in iad. El vrea o relatie personala cu noi, vrea sa Il cunoastem. Daca ai o mare mosie si vrei sa chemi pe cineva la stea cu tine tot restul vietii, nu vrei sa il cunosti intai, sa stii ca poate sta cu tine, ca merita sa fie acolo. Noi am fost anuntati de aceasta Mosie, de Raiul Dumnezeiesc, dar daca nu ne gandim la Stapan si nici la Mosie atunci cum sa mergem acolo?

[Kronos]

În prealabil postat de AndreiM

Daca faci fapte bune fara gandul la Hristos e ca si cum ai spune ma mantuiesc singur, nu am nevoie de Dumnezeu, ceea ce e absurd.

Nu neapărat. Știu că în final decizia Îi aparține lui Dumnezeu. Dar chiar dacă aș zice asta..ce dacă? Nu aș vedea după că Dumnezeu e cel care m-a mântuit?

El vrea o relatie personala cu noi, vrea sa Il cunoastem.

Și ce-L împiedică să aibă una după moartea noastră?

Daca ai o mare mosie si vrei sa chemi pe cineva la stea cu tine tot restul vietii, nu vrei sa il cunosti intai, sa stii ca poate sta cu tine, ca merita sa fie acolo.

Eu aș fi un biet om care nu știe nimic despre celălalt. Ori nu acesta e cazul unui Dumnezeu Atotștiutor.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Kronos

De ce e nevoie de credință pentru mântuire? De ce nu e de-ajuns să fii bun ca să ajungi în Rai? Dacă ești un model pentru creștini, dar nu crezi în Iisus, e clară treaba... nu te mântuiești. Dacă, pe de altă parte, ești un mare păcătos, dar crezi în Iisus, cu puțină muncă te mântuiești.

Functia speciala a credintei in economia sufletului este aceea de a induce aspiratia virtuoasa .

In crestinism ii spunem evlavie .

Fara credinta ne va lipsi motivatia angajarii in efort spiritual,
asa ca nu vom ajunge la dulceata comuniunii cu Dumnezeu.

Credinta este radacina tuturor realizarilor virtuoase.

Faptele bune ale celui ce nu crede nu au un suport solid,
asa ca acestea sunt sporadice si nu au nicidecum puterea celui care crede.


De exemplu, credinta este foarte importanta cand spunem rugaciuni.
Daca inima nu are credinta, ne putem ruga zeci de ani fara sa simtim atingerea Duhului.


Se spune astfel :

Credinta precede toate faptele bune, ca o mama.
Protejeaza si inmulteste calitatile sufletului,
Inlatura ezitarile si ne salveaza de rele.
Credinta este sursa fericirii adevarate,
Izgoneste mandria si este miezul respectului.
Credinta este ca o bogatie,
Sau ca doua maini care se intind si culeg virtutile.


Credinta previne degenerarea calitatilor interioare si le face sa creasca incontinuu.

Daca ne uitam la credinta cu atentie, distingem trei feluri fine:


credinta convingerii : inlatura indoielile si ezitarile privind existenta Lui Dumnezeu
credinta doritoare : ne face sa ne dorim mantuirea
credinta admirativa: curateste mintea de pacate cum ar fi vederea greselilor celorlalti.