Cine este Mos Craciun?

[Raoul]

Deci pana la urma "Mos Craciun" are vreo legatura cu ortodoxia? Nu e o simpla inventie ca si iepurasul de paste??

[Ionel28]

În prealabil postat de Profetul de carton

dar de unde vine, care este etimologia numelui "Craciun" ? ca e mos, inteleg, dar de unde "Craciun" ?

Parca vine din albaneza ,,Kercun,, care inseamna buturuga ce ardea de solstitiu de iarna in 20 decebrie la pagani.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Habar nu am ce spune Biserica despre Moş Crăciun, ori dacă spune ceva despre el. Dar eu cred că este tatăl unuia dintre cei 14 000 de copii care au fost ucişi din ordinul guvernatorului provinciei, în speranţa ca pruncul Isus să fie printre ei. Pierzându-şi copilul cât nu trecuse de vârsta prunciei, Crăciun a fost tare mâhnit că nu are cui să dea şi el cadouri. Cu vremea, îmbătrânind, a început să dea cadouri tuturor copiilor, ca şi când ar fi copilul lui.

Ce frumos! Şi cât de impresionant!!! :)

Doamne ajută!

P. S. Ţin minte că bunica îmi spunea povestea lui Moş Crăciun care, auzind că Sfânta Fecioară n-are unde să nască, şi-a împietrit inima şi n-a vrut s-o primească în casa lui. Atunci, soţia sa, pe ascuns, a lăsat-o pe Fecioara Maria să nască în staulul de vite şi, de aceea, Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut "în ieslea cea săracă", aşa cum cântăm în colinde. După aceea, dându-şi seama cine este Pruncul născut în curtea sa, Crăciun şi-a regretat lipsa de ospitalitate şi, pentru a-şi corecta greşeala, I-a făgăduit lui Dumnezeu că le va oferi tuturor copiilor daruri, în fiecare an, în ziua Naşterii lui Hristos. :)

Cât de frumoasă şi plină de farmec este lumea copilăriei, în care orice graniţă dintre adevăr şi legendă, dintre lumea noastră şi cea a poveştilor, se şterge! :)


Sărbători pline de pace şi bucurii!

[alexandruvlad791]

Prefer sa cred ca Mos Craciun traieste in Laponia alaturi de sotia sa, Craciunita si ca este un om cu foarte multi bani care adora sa ii vada pe copii fericiti.

Poate fi tânăr sau bătrân, poate fi ortodox, catolic sau de altă confesiune, poate fi bogat sau doar milostiv poate fi o tânără femeie sau o doamnă cu părul alb... Cert este că Moş Crăciun există!
El este omul milostiv care din multul sau din puţinul său nu lală să treacă acestă zi fără a dărui în mare taină celui care se aşteptă mai puţin să se mai gândescă cineva la el , celui sărman sau celui singur.
Te iubesc Moş crăciun oriunde şi oricine ai fi!

[penticostalul]

În prealabil postat de dorinastoica14

Moş Crăciun există!

Sunt martor al acestui adevăr. Eu l-am văzut cu ochii mei.
Alături de frumoasele cuvinte de mai sus voi spune ca Moș Crăciun si Domnul Iisus Hristos nu sunt certați. Dimpotriva, sunt prieteni. De fapt Domnul Isus îi furnizeaza moșului adresele copiilor saraci.

Doar unii oameni încearcă sa-i pună în tabere diferite.
Moș Crăciun își cunoaște lungul nasului. El doar aduce unele cadouri si le pune sub brad. Pentru că iubeste copii.

Hristos este Fiul lui Dumnezeu, El nu poate fi asemanat cu nimeni. El a venit intr-o zi ca astazi sa ni-l prezinte pe Dumnezeu si sa moara pentru a noastra mantuire.

Mosul este doar un om in varsta simpatic si simtitor cu cei mici.
Dar e sigur faptul ca exista si ca aduce cadouri copiilor cuminti.

În prealabil postat de dorinastoica14

nu lasă să treacă acestă zi fără a dărui în mare taină celui care se aşteptă mai puţin să se mai gândescă cineva la el ...

Cu adevarat asa este! Asa il cunosc si eu, marturisesc...
Slava lui Dumnezeu!

[RaduMocanu]

Moşul creştinilor

E adevărat că, de prin secolul al IV-lea, omenirea, şi în special creştinătatea, a sărbătorit un “moş al darurilor”. Acesta este nimeni altul decât Sfântul Nicolae, cel care avea obiceiul de a lăsa milostenii, în ascuns, nevoiaşilor. Viaţa sfântului consemnează ajutorul oferit unei familii care, din cauza sărăciei, înclina să cadă în păcatul desfrâului. Pungile cu galbeni strecurate periodic de către episcopul Mirei aveau să salveze situaţia, însă “filantropul” este descoperit. Câte familii nu a ajutat însă Sfântul Nicolae fără ca minunatele fapte să fi fost consemnate? Pentru ajutorul primit în nenumărate rânduri şi graba cu care sfântul a răspuns mereu la rugăciuni, cultul său s-a răspândit în întreaga creştinătate. În amintirea dărniciei sale, părinţii şi-au mângâiat copiii cu mici daruri. Secolul marketingului l-a transformat însă pe Sfântul Nicolae într-un personaj mai puţin creştin, coborât mai degrabă din platourile de la Hollywood decât din icoană.

În uitarea ei de Dumnezeu, omenirea l-a înlocuit pe Sfântul Nicolae cu un moş păgân. În fapt, un idol pe care îl aşteptăm cu atât de multă nerăbdare tocmai când se naşte cel mai mare Dar al omenirii, însuşi Domnul Iisus Hristos. În neuitarea noastră, în decembrie, începem să forfotăm. Străzile sunt luminate, magazinele îşi umplu rafturile, iar în pieţele cetăţilor de astăzi tronează câte un brad. Copiii îşi pregătesc în avans câte o listă cu daruri; chiar şi modestă, tot listă e. Îşi creează aşteptări şi visuri alimentate de Moşul de la Hollywood. Trăiesc cu emoţie întâlnirea cu acest personaj la grădiniţă sau la şcoală. Mai apoi, peste ani, tot balonul de săpun se sparge şi micuţii prind minciuna. “Moşul sunt părinţii, toate sunt legende”. Moşul cel vesel şi frumos îmbrăcat nu există, Crăciun, cel de la Betleem, e şi el un mit. Bulversaţi de o lume a consumismului, ajungem să luptăm pentru a distinge între realitate şi marketing. Ori de câte ori punem mai mult suflet în goana după cadouri, în aşteptarea aproape pătimaşă a Moşului, să ne gândim că în fapt merităm doar o nuieluşă. Şi dacă sub bradul german nu vom găsi nici un dar, să ne îndreptăm inimile spre ieslea din Betleem, acolo unde se află cel mai frumos cadou primit de întreaga omenire. În fapt, e şi darul meu, şi al vecinului de bloc sau al celui mai uitat beduin din ţinuturile arse ale Sinaiului. E însuşi Dumnezeu, venit, aşa cum spune colindul, Mititel Înfăşăţel şi pentru care Măicuţa Sfântă n-a avut nici măcar scutecele.

A dărui e un sentiment nemaipomenit

Trăiesc de ceva vreme experienţa Crăciunului în Occident. În Marea Britanie, loc ce mi-a devenit ca trăire extrem de cunoscut, am avut dezamăgirea să descopăr copii care nu cred în naşterea lui Iisus ca Dumnezeu. Cu mare tristeţe a trebuit să realizez că pentru ei Iisus Hristos e un personaj istoric şi oarecum enigmatic. La vremea copilăriei, am scotocit ani

de-a rândul casa mamei pentru a găsi darurile de Crăciun cu mult timp înainte. De multe ori, mi-am stricat singură surpriza. E uimitor să întâlnesc în Londra copii de 10 anişori care încă mai cred cu tărie în existenţa unui moş extrem de darnic, cu puteri magice. Copiii îşi pun dorinţe şi se roagă acestui moş. Am întâlnit chiar şi adulţi care au cerut de la Moş Crăciun un an mai bun, fără şocuri economice sau chiar l-au rugat să aducă sănătate. Occidentalii, fără tendinţă de generalizare, îşi îndreaptă oarecum busola într-o direcţie ce nu aduce decât efemer. Dincolo de toate însă, a dărui e un sentiment nemaipomenit pe care l-au experimentat mai toţi sfinţii Ortodoxiei. Însă, cum recent îmi spunea un părinte grec, trebuie să fim atenţi în numele cui o facem.

[Ioan_Cezar]

Împărtăşesc opinia dvs., apreciez ce aţi scris, în întregime.
Aş voi să adaug doar un amănunt: deşi nu se cunoaşte aceasta de către toţi (de ce oare? că nu e nici un secret), copiii trec în dezvoltarea lor mintală prin etapa numită "a gândirii magice". Cu tot ce înseamnă aceasta, nu mai detaliez că se cam ştie, cel puţin în mare.
Acum însă: copilul magic dinlăuntrul nostru nu dispare nici la vârste mai înaintate. El rămâne funcţional şi acoperă conduita noastră subiectivă şi comportamentală (behavior) atunci când se iveşte un oarecare stimul declanşator (un gând, o amintire, o imagine, un miros, un sunet, o lumină). Indiferent de vârstă, sex, religie, IQ, caracter, profesie ori experienţă de viaţă, fiecare om poate trece imediat pe un mod de funcţionare din copilul magic, dacă i se oferă un anumit stimul specific. Or, în perioada sărbătorilor, aşa cum sunt ele în zilele noastre (se şi spune, culmea, în media "să ne pregătim pentru magia sărbătorilor de iarnă"), e foarte uşor ca un adult, iar nu doar un copil, să intre imediat în starea de funcţionare a copilului magic dinlăuntrul lui. În acest caz gândeşte ca un copil de acea vârstă (când funcţiona gândirea magică), simte ca un copil, voieşte ca un copil, acţionează ca un copil, crede ca un copil. Practic a devenit un copil (desconsiderînd, pentru o vreme realitatea lui de adult). Dacă nu reuşeşte direct, se ajută cu niscaiva droguri - de la ţigări şi alcool, la chestii mai tari. Aţi remarcat, nu?

Că se întâmplă aşa eu nu am nici o îndoială. Am văzut această culisare de pe adultul realităţii pe copilul magic interior de prea multe ori ca să mai am vreun dubiu. Singura problemă e dacă acest fenomen de regresie infantilă este benefic sau nu, este îngrijorător în vreun plan etc. Aici de fapt ne şi deosebim în opinii, noi forumiştii.

Personal eu cred că ne putem permite luxul, când şi când, de a ne copilări, fie şi la modul copilului magic. Doar să ne dăm seama de asta! Să fiu lucid, adică, atunci când mă las dus de "magia sărbătorilor de iarnă" şi să nu mă cufund cu totul într-un mod infantil de a fi.

Frumoase sunt clipele de "magie" din jurul Crăciunului, fiecare îşi bucură copilul interior cu aceste prilejuri. Dar nu e nici o legătură între aceste fenomene de regresie infantilă, plăcute şi alinătoare pentru psihologia omului sufletesc (cum pesemne suntem fiecare), şi minunea tainelor duhovniceşti care alcătuiesc Sărbătoarea Naşterii Domnului.

Putem fi copii, ok, putem fi cufundaţi în "magie", putem aduce pe Moşul acasă lângă brad, pe sub brad şi chiar în vârful bradului, pe horn ori pe la ferestre
şi totodată bine este
să ne ridicăm cugetul şi toate simţămintele către Hristos,
pentru a nu rămâne doar adulţi în straie de copii ci pentru a ridica până şi copilul din noi în haina lui Hristos, în îmbrăţişarea Lui!

[cristirg]

Mos Craciun - o iluzie scurta cu gust amar - pr. Gheorghe Anitulesei:

https://www.youtube.com/watch?v=TmKtjMXmRGA