Calatoria spre Ortodoxie si dinspre Ortodoxie

[Daniel_7]

În prealabil postat de ucenic

Inainte...

Sunt casatorit si am doi copii. Am fost botezat de prunc in biserica ortodoxa. Ateu pana la varsta de 18 ani (1990) cand am vazut pentru prima oara filmul Iisus din Nazaret al lui Zeffirelli. Atunci Dumnezeu mi-a cucerit inima pentru prima oara. Insa asta nu a schimbat nimic in viata mea. Acelasi om vechi, prins in pacat. M-am casatorit in 1992 si in timp am devenit mai aproape de biserica. Eram nelipsit de la slujbe, incepusem sa cant si pe la strana si eram prins si in treburile obstei parohiale. Citeam in cartile bisericesti. Devenisem foarte zelos in credinta mea, vroiam sa fac foarte multe penru Dumnezeu. Chiar imi venise ideea nebuna ca sa imi parasesc familia si sa ma calugaresc. Am si facut astfel numai ca atunci cand am ajuns la un schit, staretul lacasului mi-a explicat si am inteles ca, atata vreme cat nu exista o buna invoiala intre mine si sotia mea, faceam un pacat inaintea Domnului. M-am intors rusinat de isprava mea insa in timp, usor, usor, inima mea de crestin s-a racit... Asa am ajuns si am parasit si viata din biserica..

In prezent...
Au trecut anii. Din 2006 lucrez intr-un sistem militar – la pompieri. Totul (convertirea mea) a inceput in anul 2009 cand am cunoscut doi colegi de alta confesiune. Alta decat ortodoxa si alta decat cea in care sunt acum. Sunt o fire foarte sociabila, iar intr-un grup am tendinta de a fi lider (recunosc acest defect si ma rog Domnului sa lucreze smerenie la caracterul meu). Aveam mereu tendinta de a-i coontrazice, de a-i provoca insa ei imi raspundeau doar cu versete din Biblie... un teren necunoscut de mine. Iar ceea ce imi repetau mereu era ca nu vor ca sa fac ca ei nici sa merg dupa ei. Doar sa citesc, pentru ca argumentatiile mele aveau un suport subred, nefondat, nascut din dorinta de a-i arata pe ei gresiti in "sectarismul" lor.

Asa am ajuns sa citesc Biblia - bineinteles ortodoxa. Numai ca ceea ce citeam acolo se regasea mai mult in expunerile lor pasnice decat in argumentatiile mele vehemente. Apoi am inceput sa ma rog si sa cer de la Dumnezeu sprijin, lumina, intelepciune. Asa a devenit cititul Sf.Scripturi o placere... O nevoie launtrica ma impingea sa citesc mai mult si mai mult in Noul Testament iar intalnirile noastre se transfosmasera din discutii aprinse si ironice in sfaturi pline de intelepciune Biblica. Ca si confirmare aveam aceasta certitudine - Biblia ortodoxa cu care verificam in detaliu orice subiect.

Am fost si la ei in adunare si cu ei impreuna la evanghelizari insa inima mea a ramas intr-o bisericuta, dintr-o alta confesiune, unde m-am si botezat, repet: conform convingerilor mele biblice.

Nu fac aici nici un fel de lobby, de prozelitism. Sub nici o forma. Sunt dintre putinii din confesiunile heterodoxe care considera ca in biserica ortodoxa este mantuire si am convingerea ca sunt asemenea celor putini la numar dintre ortodcsi care considera ca nu numai in biserica ortodoxa exista mantuirea. Crezul meu este ca da, mantuirea este numai in Biserica lui Hristos, Biserica de pe fata intregului pamant, indiferent de denominatiune, Biserica tuturor vremurilor de 2000 de ani incoace.

Eu stiu ceea ce cred. Eu stiu in Cine ma incred. Cred cu tarie in tot ceea ce fac inaintea lui Dumnezeu. Studiez foarte mult. Biblia? Nu o stiu pe de rost cum gresit am lasat sa se inteleaga. O am la dispozitie electronic in trei versiuni ortodoxe, in peste cinci in engleza, precum si originalele in ebraica, respectiv in greaca. Nu ma mandresc cu asta. Subliniez faptul ca nu sunt "purtat" de vant. Citesc din Sfintii Bisericii Rasaritene: Origen, Sf.Ioan Gura de Aur, Sf.Vasile Cel Mare, Sf.Antonie in plus m-am abonat si la newsletter-ele acestei comunitati ortodoxe. Insa in paralel citesc mari evanghelisti si misionari ai lumii, prin care s-au increstinat locuri de pe acest Pamant.

Acum... la sfarsitul marturiei mele... declar sustinut si fara tagada, inaintea lui Dumnezeu si a voastra a tuturor ca Il iubesc pe Dumnezeu si il iubesc pe om. Marturisesc pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu si, dupa cum El a spus, Singurul in care este mantuire. Biserica Lui este trupul Lui, al carui Cap El este. Pentru a fi copilul lui Dumnezeu trebuie sa te nasti din nou. Toti cei nascuti din nou -din Apa si din Duh- sunt copiii lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. El va reveni sa isi ia biserica, mireasa Lui care va fi gasita fara pata, fara zbarcitura, fara cusur. Si pe aceia pe care ii va mantui ii va si proslavi. Binecuvantat sa fie Mielul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru iertarea pacatelor noastre, care a murit si care a inviat, singurul prin care Dumnezeu ne socoteste drepti inaintea Sa.

Ma opresc aici. Am spus cine sunt in Hristos. Am marturisit ceea ce cred din toata inima mea. Daca are cineva a ma judeca, poate sa o faca, insa va rog, numai cu Biblia in mana.

Ma rog Domnului nostru Iisus Hristos sa aduca lumina, intelepciune si dragoste in inimile noastre, sa Il vedem si sa Il iubim pe El mai intai si mai apoi sa ne vedem si sa ne iubim unii pe altii.

Si harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti. Amin.

Nu sunt suficient de pregatit sa dau un raspuns complet,doar unul partial.
Asa cum spunea si Catalin,cei care trec de la ortodoxie la alte culte,o fac datorita unei slabe pregatiri teologice,dar mai e ceva ,care nu poate fi definit cu precizie.

Vroiam sa scriu altceva ,dar mi'a venit intre timp o idee.Sa iti dau un exemplu de convertit:Klaus Kenneth.Acesta a fost de la nastere catolic,insa datorita unor abuzuri ale unui preot ,a parasit religia,si a cautat Adevarul in alta parte,de fapt in toata lumea.Dupa ani de peregrinari,s-a intalnit din nou cu Iisus ,in religia protestanta,cu ajutorul unor prieteni.
Insa cautand ADEVARUL,a ajuns la final la adevarata religie ,cea ortodoxa,intrand in contact cu parintele Sofronie,ucenicul Sfantului Siluan.Ti-as recomanda de aceea sa ii citesti cartea 2 milioane de km in cautarea Adevarului.

Acum revenind la ceea ce vroiam sa scriu.Pentru cine are rabdare si curiozitate in aceasta directie,Biblia este talmacita in mod exemplar de marii Parinti ai Bisericii Ortodoxe.Avem Filocalia si celellate scrieri minunate ortodoxe,cu ce le putem compara?
Avem intreg Munte Athos,unde sunt calugari ortodocsi,avem Sfintii a caror amintire o avem prin minunatele icoane.....O avem pe Maica Domnului,care este o adevarata mama pentru toti credinciosii.Iar apoi,ca o incununare a toate il avem pe Iisus Hristos.
Protestantii sunt mai saraci.Ei au renuntat la toate aceste bogatii,nu ii recunosc pe prietenii lui Hristos ,sfintii,pe Maica Lui,iar Biblia,in loc sa profite de scrierile marilor Parinti ,le talmacesc dupa propria minte,sau a unor prieteni.
Eu nu ma hranesc doar cu Biblia,si cu aceasta,dar si cu scrierile Sfintilor Parinti,ma hranesc cu pildele lor de vietuire si gandire,ma hranesc cu imaginile sfinte ale icoanelor,si cu atmosfera plina de har din Biserica.

[M-am gandit sa postez povestea convertirii unui american la ortodoxie, caci pe mine m-a impresionat f.mult.]

Povestea unei convertiri la ortodoxie si la… Romania

“Românii sunt mai liberi ca americanii, aici poţi discuta cu poliţistul ca oamenii. Poţi să ieşi din maşină, să faci o glumă, nu trebuie să stai nemişcat cu mâinile pe volan şi să arăţi frică”, spune Father John, aşa cum este cunoscut la Biserica Rusă din Capitală părintele John Downie, americanul devenit preot ortodox.
Într-un interviu pentru gândul, părintele vorbeşte despre România de astăzi, dar şi despre ţara pe care a văzut-o în urmă cu zece ani când a ajuns prima dată la Otopeni, despre superstiţiile românilor “de la baba citire”, dar şi despre taina botezului pe care a primit-o la Sfântul Munte de la un stareţ ortodox. [COLOR=#ff0000] ” Îmi voi aminti botezul toată viaţa. De multe ori mă rog lui Dumnezeu să simt ce am simţit în momentul în care m-am botezat, măcar o zi sau două înainte să mor”.[/COLOR]

Ce ştiu americanii despre România
“Nu cred că cineva din familia mea a înţeles alegerea”, mărturiseşte părintele John Downie vorbind despre decizia pe care a luat-o, în urmă cu zece ani, de a veni în România. O ţară despre care la început, înainte să se “apropie de ortodoxie”, ştia prea puţin pentru că, spune el, toţi americanii vorbesc despre Europa în general, dar mai puţin despre Europa de Est. “Dar ştiam că a fost o ţară ortodoxă, ştiam că a trăit sub comunism, ştiam că a fost şi o prigoană mare asupra Bisericii, ştiam şi despre Ceauşescu. Şi, bineînţeles, despre Transilvania şi despre Dracula. Înainte să fac un pas spre ortodoxie, cam atât am ştiut. Când am început să mă apropii, am aflat mai multe lucruri concrete despre România”, povesteşte Father John.
Era la Athos, la mânăstirea Cutlumuş, unde a stat doi ani ca dokimos (încercat şi acceptat), când a decis să viziteze România, ba chiar să studieze Teologia la Bucureşti. “Când am fost la Sfântul Munte am întâlnit mulţi români şi mi-au plăcut românii pe care i-am întâlnit acolo”, povesteşte preotul John într-o română cu accent american.
“Erau destul de smeriţi şi blânzi, adică nu veneau cu foarte multă propagandă şi am vrut foarte mult să văd o ţară fostă comunistă, să văd ce se întâmplă, cum a trecut prin aşa ceva. Am rămas impresionat de ceea ce suferise Biserica sub comunism şi doream să mă apropii de sfinţi adevăraţi. Auzisem despre Părintele Cleopa şi Părintele Sofian, precum şi despre Nicu Steinhardt, creştini adevăraţi”, spune părintele.
Prima impresie la Otopeni: “E o ţară care a pierdut războiul”
Aşa că a ajuns în România, despre care le-a spus părinţilor săi, aflaţi în Pennsylvania, la primul telefon doar atât: “Aici este o ţară care a pierdut un război”. “Mi s-a părut că ţara nu-şi revenise. Nu-mi părea neapărat înapoiată”, îşi aminteşte Father John. “Nu ştiu cum să vă spun. Cred că întâi de toate am văzut blocurile comuniste”. Acum însă? “S-au schimbat foarte multe lucruri”, spune.
“Când am venit eu, nici nu erau maşini. Erau Dacii şi Mercedes”, creionează părintele peisajul românesc de acum un deceniu. În peisajul ăsta a rămas John Lincoln Downie, care s-a înscris la Teologie, la Bucureşti. Primul an a stat la cămin, cu doi colegi, care au ajuns şi ei preoţi. Ţine şi acum legătura cu cei doi, Iulian – cel scund şi cel înalt, pentru că aveau acelaşi prenume – şi se văd ori de câte ori aceştia ajung la Bucureşti.
“Am compus un imn al cartofilor prăjiţi”
“Am fost bine primit la facultate. În primul an am stat la cămin, iar colegii mei au fost la înălţime. Nu am mai cunoscut alţi români cu care să mănânc atâţia cartofi prăjiţi. Chiar am scris un cântec despre cartofii prăjiţi”, mai spune Father John.
Povesteşte cum în studenţie îşi câştiga banii predând engleză şi făcând traduceri. Traduceri face şi azi când lucrează la o carte despre istoria Bucureştiului. La fel, predă şi engleză la şcoala Sfinţii Trei Ierarhi, înfiinţată de părintele Vasile, parohul Bisercii Ruse, dar şi la ASCOR. “Şi m-am angajat la o firmă de soft care realizează programe pentru traduceri”, explică părintele.
Deşi este preot, John Downie nu primeşte salariu de la stat, fiind – ceea ce se cheamă – preot onorific. De slujit, slujeşte la Biserica Rusă, unde venea în timpul studenţiei ca un credincios. “Mi-a plăcut duhul care e în biserică şi, după ce am terminat şi masterul, am zis să depun dosarul“. Aşa a ajuns Father John preot la Rusă.

De ce a spus un american DA României

Povesteşte că la un moment dat şi-ar fi dorit să se întoarcă în America natală dar că soţia lui, o româncă pe care a cunoscut-o într-un pelerinaj la Cana Galileei, nu a vrut. Aşa că au rămas în România împreună cu cei doi fii ai lor, de 4, respectiv 1 an.“Mi-e dor de casă din 1999 (n.r. perioadă când a plecat la Sfântul Munte). S-au schimbat multe lucruri şi în America. O văd din ştirile pe care le citesc”, spune părintele. Vorbeşte însă cu ai lui, mai mult la telefon şi pe email.
“Nu cred că cineva din familia mea a înţeles alegerea”, povesteşte Father John, mărturisind că mulţi au fost cei care i-au spus să lase România şi să vină înapoi în State. “Dar uite, noi suntem aici pe pământ pentru foarte puţin timp. Şi, Slavă Domnului, părinţii mei, prietenii mei din America nu erau orbiţi de bani şi de succes. Dar cultura, în general în America, este foarte materialistă. Nu neapărat că vor mai mult”, spune John Downie, “dar se gândesc numai la aceste lucruri materiale, nu în sensul că vor să fie cei mai bogaţi sau cei mai mari. Şi cultura asta mi-a făcut scârbă de această mentalitate. Mai ales când eşti un pic orientat spre ortodoxisme. Sărăcia nu este neapărat o virtute, dar nici să nu-ţi fie frică de sărăcie“, crede părintele.

Ce avem noi şi nu au americanii

România îi place părintelui Downie. O găseşte liberă comparativ cu America de astăzi. “Pot să dau un exemplu concret, cu poliţiştii. În America, dacă te opreşte poliţia cu maşina, trebuie să stai foarte cuminte, cu mâinile pe volan, să nu te mişti brusc şi aşa mai departe. Este o întâlnire suficient de dificilă, stresantă. Aici, dacă ai făcut o infracţiune mică, ai trecut pe roşu, dar era strada liberă şi n-a fost nimeni în pericol, totuşi poţi să discuţi cu poliţistul ca oamenii. Poţi să ieşi din maşină, să faci o glumă, nu trebuie să stai în maşină şi să arăţi că îţi este frică.”
Ce nu-i place este birocraţia, care e foarte greu de suportat. “Trebuie să recunosc că este greu de suportat faptul că nu s-a schimbat mare lucru după trecerea la democraţie”, spune preotul. “Şi nu zic că[COLOR=#ff0000] în America e o mare schimbare, şi acolo se face trecerea spre un sistem totalitar,[/COLOR] dar ar fi fost bine dacă, după ce Ceauşescu a fost dat jos, s-ar fi făcut o curăţenie generală”.
“Bine, la ghişee e cu totul altceva”, punctează Downie. “Poate şi pentru că nu înţeleg bine româna, dar la orice lucru oficial, mă duc şi cer o listă, ce act îmi trebuie mie ca să fac cutare lucru. Mie, dacă nu-mi scrie, uit. E ceva ce n-am luat. Niciodată nu îmi iese din prima. În America, ai luat carnetul de şofer, ţi-ai făcut poză, ai primit ştampila, eşti gata. Aici nu, mai trebuie ceva.”
Cu toate astea, aminteşte plusurile României. Vorbeşte despre mânăstirile Moldovei – “foarte frumoase toate, dar este puţin greu să ajungi acolo“, Sighişoara – “nu este un loc foarte duhovnicesc, dar cetatea este foarte frumoasă”, şi munţii – “cei mai sălbatici din Europa”. Din Bucureşti îi plac parcurile şi Muzeul Satului, dar recunoaşte că nu este un om de oraş. “E o ironie că am ajuns aici. Nu prea sunt în elementul meu.” Visează ca într-o zi să slujească într-un sat de munte.

[nutucutu]

În prealabil postat de ucenic

IDaca are cineva a ma judeca, poate sa o faca, insa va rog, numai cu Biblia in mana...

In primul rind nu va judeca nimeni, doar ne dam cu parerea. In al doi-lea rind, daca totusi am vrea sa o facem, de ce ne impuneti conditiile in care putem face aceasta judecata? "Numai cu biblia in mina...". Sfintul apostol Pavel ne spune ca litera ucide iar duhul da viata.

Eu cred ca ati gresit renuntind la ortodoxie dintr-un motiv simplu: dumneavoastra considerati ca ortodocsii care duc o viata conforma cu invataturile Domnului, urmind traditia si invataturile bisericii ortodoxe, se mintuiesc. Si atunci, de ce ar schimba cineva drumul batatorit si sigur spre viata vesnica cu mersul pe o cararuie necunoscuta? Asta ati facut dumneavoastra, iar pentru mine asta e lipsa de intelpciune.

PS Logica de mai sus a fost spusa de Ioan Bosco in predicile si scrierile sale impotriva protestantilor.

[ucenic]

În prealabil postat de nutucutu

de ce ne impuneti conditiile in care putem face aceasta judecata? "Numai cu biblia in mina...". Sfintul apostol Pavel ne spune ca litera ucide iar duhul da viata.

Aveti dreptate. Argumentul meu "cu Biblia in mana" este incomplet. Mai trebuie adaugat ceva "Duhul Sfant". O formulare completa ar suna asa. Daca vrea sa ma judece cineva sa o faca, dar "cu Biblia in mana si in Duhul". Cum vine una ca asta? Sa privim mai departe in Biblie.

"Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." (Ioan.14:26)

Ce invatam de aici? Ca noua, Domnul Iisus nu ne-a adus numai mantuirea in dar ci ne-a dat si invataturi pentru ca, urmandu-le, sa umblam in curatirea data de acest Cuvant al Sau.
"Acum voi sunteti curati, din pricina Cuvantului pe care vi l-am spus." (Ioan.15:3)

Noi stim ca de pacatele cele vechi ne-a curatit Domnul Iisus Hristos prin insusi Sangele Sau, cand am venit cu pocainta si le-am marturisit cu frangere de inima si adanca parere de rau. Dar pentru ca suntem oameni si cadem adesea, avem nevoie de curatirea murdariei adusa de praful lumii acesteia. Aici vine Cuvantul in care, daca ramanem, avem certitudinea curatirii. Adica daca respectam tot ceea ce El nea poruncit, avem siguranta, pacea si linistea data de curatirea facuta de Cuvantul Sau.

Acest "Mangaietor", Duhul Sfant, pe langa rolul de a ne mangaia in umblarea noastra prin lume, mai are si alt rol, acela de a ne invata, de a ne calauzi prin aducerea aminte a Cuvintului scris. "Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!" (Ps.119:11) Si anume, daca am Cuvantul Sau, porunca Sa revelata in Sf.Scriptura in inima Mea, Duhul Sfant, imi raporteaza constiinta la acest etalon: Sf.Scriptura. Atunci am confirmarea ca sunt in voia Lui sau nu.

Mentiunea "litera ucide, dar Duhul da viata" este foarte potrivita aici. Fara Duhul Sfant si avand doar texte biblice devenim usor legalisti, dogmatici, seci, partinitori. Insa fiind duhovnicesti, adica "in Duhul" ni se intareste confirmarea ca suntem in voia Lui.
"Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." (Rom.8:9)

Concluzie. Nu numai la aceasta marturie a mea, dar in orice clipa din viata mea accept judecata fratilor daca este facuta in "spiritul si litera legii", altfel spus in "Duhul si litera Legii, a Cuvantului din Sf.Scriptura".

De cand L-am cunoscut pe Hristos, si mi-am daruit toata fiinta mea Lui, cu trup, suflet si duh, si toata viata mea am pus-o la picioarele Rascumparatorului meu, ma conduc dupa acest etalon: Sf.Scriptura in Duhul Sfant. Impreuna sunt un singur etalon.
De aceea zic pot fi judecat oricand dupa ceea ce am ca etalon.

[lore86]

În prealabil postat de ioanna

Lectiile convertitilor la Ortodoxie, cautarile spirituale ale acestora sunt importante pentru noi, pentru ca ne reamintesc mereu de privilegiul de a ne fi nascut in familii crestin-ortodoxe, fiind astfel “scutiti” de cautarea pe orizontala, insa in acelasi timp amintindu-ne ca si noi avem o calatorie, pe verticala, ascendenta, o cautare continua dupa plinatatea Adevarului lui Dumnezeu, in Biserica Ortodoxa. De asemenea, putem trage unele invataminte si din marturisirile celor care au ales sa paraseasca comunitatea crestin-ortodoxa (biserica), gasindu-si implinirea in alte comunitati religioase. Oamenii pe care ii cunosc si care au ales alte culte, n-au avut parte de educatie religioasa in familie, cunostintele lor despre Ortodoxie fiind lacunare, destul de multe preconceptii, iar coroborat cu atitudinea unor clerici, a dus la decizia lor de a parasi biserica. Insa situatiile pot fi diverse si din fiecare invata ceva. De aceea, topicul acesta e adresat in primul rand acelor oameni care pot sa ne marturiseasca experienta lor, calatoria spre Biserica Ortodoxa sau dinspre Biserica Ortodoxa spre alte culte.





I. Pentru cei nascuti in familii heterodoxe care au imbratisat Ortodoxia:

• Ce v-a determinat sa parasiti biserica (cultul) parintilor d-voastra?
• De ce ati ales Ortodoxia nu Catolicismul sau una din denominatiunile protestante?

II. Pentru cei nascuti in familii crestin-ortodoxe care au trecut la un alt cult religios:

• Ce v-a determinat sa parasiti Ortodoxia?
• De ce ati ales cultul respectiv si nu altul?

III. Cei care nu sunt inclusi in cele doua categorii, pot aduce si ei marturiile unor oameni care au ales Ortodoxia, marturii care i-au impresionat.

un topic extrem de interesant. Abia astept marturii concrete.:)

[Marius22]

În prealabil postat de lore86

un topic extrem de interesant. Abia astept marturii concrete.:)

Din nefericire, marturiile intarzie sa apara...

Cred insa ca exista si o calatorie a ortodoxului intru Ortodoxie. O calatorie ce ne descopera, pe de-o parte, conditia de pelerini vremelnici ai acestei lumi, iar pe de alta, provocarea de a ne afla sau nu, cu adevarat, pe calea ce ne conduce catre tinta Ortodoxiei, viata vesnica in Imparatia lui Dumnezeu.

Cred ca cea mai mare provocare adresata noua nu este faptul de ne minuna de cat de mult am parcurs pana acum din aceasta calatorie, ci de a privi catre calea pe care o avem inainte. Este totodata provocarea de a privi mai ales catre cat de "ne-ortodocsi" ne aratam inca in multe din gandurile si faptele noastre.

In fond, cum spunea cineva, Ortodoxia nu este o emblema afisata ostentav in piept, ci osteneala si bucurie de fiecare clipa, intru Dumnezeu, manifestate in camara de taina inimii.

[ucenic]

In curs de editare...

[Lucian008]

În prealabil postat de ioanna

II. Pentru cei nascuti in familii crestin-ortodoxe care au trecut la un alt cult religios:[list][*]Ce v-a determinat sa parasiti Ortodoxia?[*]De ce ati ales cultul respectiv si nu altul?

Asta ar fi interesant. Dar cu raspunsuri concrete si la obiect. Mai ales cand spun, dupa cum bine a remarcat Ecaterina, ca si ortodocsi se mantuiesc.

[delia31]

În prealabil postat de ioanna

[font=Verdana]Lectiile convertitilor la Ortodoxie, cautarile spirituale ale acestora sunt importante pentru noi, pentru ca ne reamintesc mereu de privilegiul de a ne fi nascut in familii crestin-ortodoxe, fiind astfel “scutiti” de cautarea pe orizontala, insa in acelasi timp amintindu-ne ca si noi avem o calatorie, pe verticala, ascendenta, o cautare continua dupa plinatatea Adevarului lui Dumnezeu, in Biserica Ortodoxa.

In loc de concluzie.
Sa luam aminte!

[Ekaterina]

Interesant topic Delia, foarte folositoare am gasit postarile de aici. Redau un cuvant al Parintelui Savatie Bastovoi, de altfel un converit.

"Cred, si nu ma indoiesc, ca Dumnezeu lucreaza cu fiecare om asa cum stie El. Dumnezeu cunoaste pe fiecare, caci "El ne-a facut pe noi si nu noi pe El", cum zice David, si se descopera fiecaruia potrivit felului sau de intelegere."
http://www.crestinortodox.ro/intervi...sca-70558.html