Articolul de azi - Ce este prea mult strica

[DragosP]

@Sophia: eu poate înţeleg ce vrei tu să zici. Dar asta nu te absolvă de a o face corect, inteligibil, pe româneşte.

Altfel, dacă mai mult de doi îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sophia

Si eu cred ca este o problema, dar de intelegere (la unii, printre care si tu).
I-am raspuns si lui Dragos, bolduind esenta mesajului meu.

Ca sa ma raportez la exemplul cu merele.
Autorul spune ca ar fi bine sa mancam mai multe mere (si nu stiu cat de spalate).
Eu spun ca nu este bine sa mancam multe mere, ci mai degraba mai putine, dar bine spalate.

mai multe sau mai puţine? mai bine spălate, oricâte ar fi.

În prealabil postat de sophia

In articol se compara aceste indicatii cu ideea de impartasit cat mai rar, cum ca dupa principiul "ce este prea mult strica), este rau si sa te impartasesti des.
Concluzia la care s-a ajuns este ca ne-ar face rau impartasitul des, la fel cum ne face rau multa sare, sau mult zahar.

Concluzia asta nu este a autorului articolului, ci el prezumă că ar fi a preoților care recomandă împărtășirea mai rară, făcând o pledoarie pentru împărtășirea deasă, întrucât la fiecare Liturghie credincioșii sunt chemați să se apropie de sfântul potir.
Singura opreliște ar trebui să fie a nepregătirii, însă dacă omul se spovedește săptămânal, atunci n-ar mai fi nicio piedică.
Adrian arată că nu trebuie, nici preoții, nici noi, să fim căldicei, să refuzăm împărtășirea deasă (inclusiv pregătirea pentru aceasta).
Eu, unul, n-am încercat să mă spovedesc mai des ca să mă împărtășesc (decât în posturi, uneori). Nu știu dacă duhovnicul mi-ar fi spus că e prea des, dar din articol reiese că sunt preoți care așa consideră.

[sophia]

În prealabil postat de N.Priceputu

Concluzia asta nu este a autorului articolului, ci el prezumă că ar fi a preoților care recomandă împărtășirea mai rară, făcând o pledoarie pentru împărtășirea deasă, întrucât la fiecare Liturghie credincioșii sunt chemați să se apropie de sfântul potir.
Singura opreliște ar trebui să fie a nepregătirii, însă dacă omul se spovedește săptămânal, atunci n-ar mai fi nicio piedică.
Adrian arată că nu trebuie, nici preoții, nici noi, să fim căldicei, să refuzăm împărtășirea deasă (inclusiv pregătirea pentru aceasta).
Eu, unul, n-am încercat să mă spovedesc mai des ca să mă împărtășesc (decât în posturi, uneori). Nu știu dacă duhovnicul mi-ar fi spus că e prea des, dar din articol reiese că sunt preoți care așa consideră.

Mi mi s-a intamplat o singura data de zeci de ani de cand ma impartasesc regulat (dar nu des), sa nu pot s-o fac, din considerente sufletesti. Nu m-am simtit pregatita, am avut o problema mai profunda. Deci nu m-am simtit curata din punctul asta vedere. As fi facut un pacat mai mare daca m-as fi dus numai din "obligatie".
Pe parcurs m-am linistit, am trecut peste problema si m-am dus iar.

Problema nu este spovedania. Decat daca ai pacate foare mari. In rest te duci si te dezleaga. Problema este cum te pregatesti si cum te simti tu.

E cumva ca si la casatorie: ma duc si ma casatoresc o data si bine, dupa indelunga pregatire si chibzuinta, sau de zece ori, asa ca la plimbare. (Inchipuindu-mi ca o fac din dragoste.)

Nu stiu ce inseamna caldicel pentru unii.
Pentru mine inseamna moderatie, chibzuita. Limita inferioara este rece (ateu), iar cea superioara, fierbinte (exagerat).

Pentru altii caldicel este chiar limita inferioara (adica ateu). Si este derutant...

Termenul de „căldicel” aplicat credincioșilor este preluat din Apocalipsa, 3, 15,16, unde vorbește Domnul:
„Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de-ai fi rece sau fierbinte! Aşa, pentru că eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece –, am să te vărs din gura Mea.”

Rece ar fi necredinciosul, cel care se ține deoparte și refuză credința, dar care dacă e într-o căutare sinceră Îl poate afla pe Hristos, iar fierbinte este credinciosul care nu acceptă compromisuri, care-L iubește pe Dumnezeu din toată inima.
Starea de căldicel este cea mai rea întrucât e un fel de a sta pe loc, mulțumindu-te să te crezi credincios, dar nepracticând din toată inima credința, neluând prea în serios cuvintele lui Hristos.

[marina31]

Doamne ajuta!
Ce ati vrut sa spuneti aici?

"Ceea ce trebuie insa bine cantarit si analizat este ce inseamna Impartasania si daca este bine sa fie mai deasa sau mai rara, din alte considerente decat cele biologice, umane."

doar nu am inteles, atata tot.

Cand suntem noi curati sufleteste?
Eu cred ca niciodata nu putem spune - acum sunt curat, acum ma duc sa ma impartasesc. Si apoi, tocmai nevrednicia noastra si bunatatea lui Dumnezeu care ni se daruieste chiar daca nu suntem vrednici si curati cred ca ne da acel respect de care vorbeati sau asa cum se spune - credinta, frica de Dumnezeu si dragostea cu care sa ne apropiem.

"...in vedere alte biserici/confesiuni, unde se impartasesc toti dupa slujba"
exista asa ceva? nu stiam...

[sophia]

În prealabil postat de marina31

Doamne ajuta!
Ce ati vrut sa spuneti aici?

"Ceea ce trebuie insa bine cantarit si analizat este ce inseamna Impartasania si daca este bine sa fie mai deasa sau mai rara, din alte considerente decat cele biologice, umane."

doar nu am inteles, atata tot.

Cand suntem noi curati sufleteste?
Eu cred ca niciodata nu putem spune - acum sunt curat, acum ma duc sa ma impartasesc. Si apoi, tocmai nevrednicia noastra si bunatatea lui Dumnezeu care ni se daruieste chiar daca nu suntem vrednici si curati cred ca ne da acel respect de care vorbeati sau asa cum se spune - credinta, frica de Dumnezeu si dragostea cu care sa ne apropiem.

"...in vedere alte biserici/confesiuni, unde se impartasesc toti dupa slujba"
exista asa ceva? nu stiam...

1. Impartasania nu face rau organismului nostru, in sensul ca nu ne este rau de la ea, nu ne doare burta sau capul sau mai stiu eu.
Dar trebuie sa ne gandim bine la semnificatia ei: luam sangele si trupul lui Hristos prin ea.
Si atunci are o semnificatie profunda. Si trebuie s-o luam cu mult respect. De aici si pregatirea anterioara (cu post si rugaciune si fapte bune).

AlinB spunea mai sus ca fiecare se impartaseste din alt motiv si ii dau dreptate.
In fine, deci in functie de aceasta semnificatie si de motivele pentru care ne impartasim, putem hotari daca s-o facem mai rar sau mai des.

Unii o considera medicament pentru suflet (si trup chiar). Altii ca pe o recompensa pentru ca au fost buni, altii ca pe o bombonica, este buna si o vor mereu. Altii pentru ca asa scrie ca trebuie sa faca. Etc.
Acestia toti poate ca o vor tot timpul. Si nu stiu cat si cum se pregatesc.

Altii in fine o considera ca pe ceva sfant si o iau cu mult respect si grija si numai atunci cand sunt pregatiti. Acestia o iau mai rar, cu socoteala.

2, Curatenia sufleteasca: cand avem constiinta si sufletul curat ca n-am facut ceva rau, ca am facut fapte bune, ca nu suntem certati ci cineva, cand nu suntem maniati, cand nu avem conflicte sufletesti in noi.

3. Da, exista. La catolici nu se tine post, sau eventual se tine mai usor ca al nostru si toti iau ostia dupa slujba. Spovedanie exista si la ei.
Nu stiu cum este la ortodocsii rusi sau greci. Citeam pe aici ca unii din ei iau cu totii Impartasania dupa slujba.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

1. Impartasania nu face rau organismului nostru, in sensul ca nu ne este rau de la ea, nu ne doare burta sau capul sau mai stiu eu.
Dar trebuie sa ne gandim bine la semnificatia ei: luam sangele si trupul lui Hristos prin ea.
Si atunci are o semnificatie profunda. Si trebuie s-o luam cu mult respect. De aici si pregatirea anterioara (cu post si rugaciune si fapte bune).

AlinB spunea mai sus ca fiecare se impartaseste din alt motiv si ii dau dreptate.
In fine, deci in functie de aceasta semnificatie si de motivele pentru care ne impartasim, putem hotari daca s-o facem mai rar sau mai des.

Unii o considera medicament pentru suflet (si trup chiar). Altii ca pe o recompensa pentru ca au fost buni, altii ca pe o bombonica, este buna si o vor mereu. Altii pentru ca asa scrie ca trebuie sa faca. Etc.
Acestia toti poate ca o vor tot timpul. Si nu stiu cat si cum se pregatesc.

Altii in fine o considera ca pe ceva sfant si o iau cu mult respect si grija si numai atunci cand sunt pregatiti. Acestia o iau mai rar, cu socoteala.

2, Curatenia sufleteasca: cand avem constiinta si sufletul curat ca n-am facut ceva rau, ca am facut fapte bune, ca nu suntem certati ci cineva, cand nu suntem maniati, cand nu avem conflicte sufletesti in noi.

3. Da, exista. La catolici nu se tine post, sau eventual se tine mai usor ca al nostru si toti iau ostia dupa slujba. Spovedanie exista si la ei.
Nu stiu cum este la ortodocsii rusi sau greci. Citeam pe aici ca unii din ei iau cu totii Impartasania dupa slujba.

Da,la biserica ortodoxa greaca toata lumea se impartaseste si fara a tine postul alimentar(suntem in post,dar gustarile de dupa slujba nu sunt iar lumea mananca).Preotul din comunitate pune accent pe postul spiritual:rugaciuni pt vecini,pt oameni in nevoie,milostenie pt familii defavorizate,acte caritabile,voluntariat.
Nu sunt deloc stricti ca noi;totusi daca nu exista o anume strictete Impartasania este probabil vazuta ca si miruitul.Plus ca iau impartasania nespovediti,caci spovada se face numai in posturile mari(as stii lucrul acesta pt ca Biserica are program cu toata activitatea in fiecare zi a saptamanii).
Cred ca aici voia sa ajunga Sophia la banalizarea impartasaniei;toata lumea o ia indiferent de virtuti,de infranari si asta in mod regulat,saptamanal.

Poate e mai bine ca ei? Nu stiu...
In mod logic,cei pacatosi au mai multa nevoie de prezenta Lui Iisus decat cei virtuosi si drepti...
Iar un om care este indepartat 10 ani de la impartasanie sau i se pune in vedere ca nu va fii impartasit decat daca paraseste pacatul,de cele mai multe ori cade in deznadejde si nu reuseste prea usor sa invinga acea stare de lucruri.

De aceea este importantă spovedania sau sfatul duhovnicului, pentru că este mai în măsură să constate starea în care se află fiecare, nici să nu se împărtășească fiecare când vrea, fără a avea râvnă, bagatelizând Taina, nici să stea prea mult departe de ea.

Probabil și din considerentele astea articolul se adresează mai curând preoților.

[catalin2]

În prealabil postat de Yasmina

Da,la biserica ortodoxa greaca toata lumea se impartaseste si fara a tine postul alimentar(suntem in post,dar gustarile de dupa slujba nu sunt iar lumea mananca).Preotul din comunitate pune accent pe postul spiritual:rugaciuni pt vecini,pt oameni in nevoie,milostenie pt familii defavorizate,acte caritabile,voluntariat.
Nu sunt deloc stricti ca noi;totusi daca nu exista o anume strictete Impartasania este probabil vazuta ca si miruitul.Plus ca iau impartasania nespovediti,caci spovada se face numai in posturile mari(as stii lucrul acesta pt ca Biserica are program cu toata activitatea in fiecare zi a saptamanii).

Cred ca te referi la BO Greaca din SUA, care e cu mult mai laxa decat in alte tari, in special in cele majoritar ortodoxe. Eu am citit ca inainte preotii ii impartaseau si pe catolici, iar ortodocsii se impartaseau la catolici in tarile care se aflau sub jurisdictia Patriarhiei de Constantinopol. Nu stiu daca se mai face la fel acum, cel putin in BOR s-a dat o hotarare in privinta asta.